2ra-11/15 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă A. Danilov dosarul nr.2ra-11/15 instanţa de apel M. Ciugureanu B. Bîrcă S. Arnăut ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a avocatului Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiţiei, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 10 aprilie 2013 cu scoaterea cererii de chemare în judecată de pe rol, c o n s t a t ă: La 29 noiembrie 2012, avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 01 ianuarie 2003 de către Direcţia Generală pentru Combaterea Crimei Organizate (DGCCO) a Ministerului Afacerilor Interne a fost pornită cauza penală nr. 2003017001 în baza semnelor constitutive ale infracţiunii, prevăzute de art. 75 alin.(5) Codul penal (în redacţia anului 1961), în baza materialelor de reţinere a trei automobile de marca „Mercedes” ce aparţineau cu drept de proprietate reclamantului - Dmitrii Poltavţev şi care tranzitau teritoriul Republicii Moldova spre Ucraina.

În cadrul anchetei s-a stabilit că reclamantul la 16 decembrie 2002 în baza contractului de vînzare- cumpărare nr. S-320-110 a procurat automobilul de model „Mercedes” pentru transportarea căruia de pe teritoriul Germaniei i-a fost eliberat numărul de tranzit BB 405 Q. La 18 decembrie 2002 în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 16- 639363 reclamantul a procurat al doilea automobil de modelul „Mercedes”, eliberându-i-se numărul de tranzit D 787 E, iar la 20 decembrie 2002 în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 95 reclamantul a procurat al treilea automobil de modelul „Mercedes”, eliberându-i-se numărul de tranzit DA 22IZ. Menţionează reclamantul că materialelor dosarului, este stabilit cu certitudine, că 1 reclamantul, trecînd la punctul de trecere „Leuşeni” a frontierei vamale a Republicii Moldova automobilele sus-menţionate le-a declarat în modul stabilit şi a prezentat documentele necesare.

Conform depoziţiilor colaboratorilor punctului vamal „Leuşeni” I.Tăbăcaru şi V.Răciţanu, în timpul trecerii automobilelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova careva încălcări a regulilor vamale nu au fost comise. Acest fapt este confirmat şi prin documentele prezentate de către biroul vamal „Leuşeni”. La 22 mai 2003 prin Ordonanţa anchetatorului penal al DGCCO a MAI V. Galiţ automobilele procurate au fost recunoscute în calitate de corpuri delicte şi transmise spre păstrare întreprinderii de transport a Cancelariei de Stat a Republicii Moldova. La 15 august 2003 prin ordonanţa procurorului secţiei Procuraturii Generale A.Filincov, cauza penală a fost clasată din lipsa în acţiunile reclamantului a elementelor infracţiunii.

Ordonanţa respectivă de asemenea a anulat şi ordonanţa anchetatorului penal al DGCCO a MAI V. Galiţ, în baza căreia au fost recunoscute în calitate de corpuri delicte şi anexate la materialele dosarului penal cele trei automobile de tip „Mercedes”, care aparţineau reclamantului cu titlu de proprietate. La 09 septembrie 2003 prin ordonanţa procurorului general V.Rusu, ordonanţa de casare a cauzei penale din 15 august 2003 a fost anulată, iar urmărirea penală a fost reluată. Ulterior, dosarul a mai fost clasat şi redeschis de cel puţin trei ori. Luînd în considerare faptul că în urma clasării dosarului cele trei automobile de tip „Mercedes” recunoscute în calitate de corpuri delicte şi anexate la materialele dosarului penal, anchetatorul V.Galiţ se eschiva neîntemeiat de la executarea ordonanţelor de restituire a automobilelor, reclamantul s-a adresat în instanţa de judecată cu plîngere împotriva acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală.

La 17 martie 2004 prin încheierea definitivă a judecătoriei sectorului Buiucani, plîngerea reclamantului a fost admisă integral cu obligarea DGCCO a MAI şi bazei auto a Cancelariei de Stat a Republicii Moldova să-i restituie imediat petiţionarului sau reprezentanţilor lui trei automobile de tip „Mercedes” cu numerele de tranzit: D 787 E, DA 221 Z, BB 405 Q sechestrate la 22 mai 2003 şi aflate la păstrare la baza auto a Cancelariei de Stat. Organul de urmărire penală a DGCCO a MAI a declarat recurs la încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17 martie 2004 prin care a fost admisă plîngerea reclamantului privind restituirea corpurilor delicte sechestrate. Curtea de Apel Chişinău la 13 aprilie 2004 examinând recursul 1-a declarat inadmisibil, iar încheierea Judecătoriei Buiucani din 17 martie 2004 pînă în prezent nu este executată.

Suplimentar reclamantul s-a adresat Ministerului Afacerilor Interne pentru atragerea la răspundere a persoanelor responsabile de executarea încheierii sus menţionate. În anul 2008 reclamantul s-a adresat cu cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în vederea constatării încălcării art. 6 § 1 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO şi adjudecării prejudiciului moral şi material. CEDO a primit spre examinare cererea depusă şi a înregistrat-o cu nr. 5732/08, iar la 9 iulie 2009 CEDO a solicitat să prezente observaţiile pe marginea cauzei.

Având în vedere constatările pe cauzele Bălan v. Moldova, la 20 aprilie 2012 Curtea a decis să declare cererea reclamantului inadmisibilă pentru neepuizarea noului remediu 2 intern introdus prin Legea nr. 87. Curtea a notat, că în baza art. 35 § 1 si 4 CEDO, reclamantul urmează să epuizeze noul remediu intern impus de Legea nr. 87. Prin urmare, cere reclamantul încasarea prejudiciu material în sumă de 125,300 Euro, prejudiciu moral - 10 000 Euro, costuri şi cheltuieli în faţa CEDO în sumă de 725 Euro. Prejudiciul moral îl motivează luând în considerare: durata neexecutării, starea de frustrare la care a fost supus reclamantul prin numeroasele trimiteri la rejudecare. Costuri şi cheltuieli în faţa CEDO în sumă de 725 Euro.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 aprilie 2013 acţiunea lui Dmitrii Astaşov a fost admisă parţial. A fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei cu titlu de prejudiciu moral suma de 3000 Euro sau echivalentul acestei sume în valută naţională la momentul executării hotărîrii. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiţiei, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o încheiere prin care cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti a fost scoasă de pe rol.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 a fost încetată procedura de apel în privinţa cererii de apel depuse de avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 aprilie 2013. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 septembrie 2014, a fost admis recursul declarat de către avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov, casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La 13 august 2014, în termenul prevăzut de lege, avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare.

Recurentul avocatul Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa a aplicat eronat normele de drept procedural. Consideră că el dispune de toate împuternicirile legale pentru a depune acţiune în judecată în interesele lui Dmitrii Astaşov şi prin urmare instanţa de apel neîntemeiat a scos cererea de chemare în judecată de pe rol ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate 3 sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că avocatul Vitalie Iordachi nu este în drept să declare recurs în interesele lui Dmitrii Astaşov. Din materialele dosarului s-a stabilit cu certitudine că cererea de chemare în judecată a fost semnată şi depusă în instanţa de judecată de către avocatul Vitalie Iordachi.

La cererea de chemare în judecată a fost anexată copia procurii din 12 noiembrie 2012, eliberate de un notar din Ucraina, prin care Dmitrii Astaşov îl împuterniceşte pe Vitalie Iordachi, locuitor al Republicii Moldova, de a-i reprezenta interesele în toate instanţele judiciare din Republica Moldova, inclusiv cu dreptul de a semna şi prezenta cererea în judecată şi de a ataca hotărârea judecătorească (f.d.6). De asemenea, a fost anexat şi mandatul cu seria MD nr. 0009510 din 27 noiembrie 2012, semnat de avocatul Vitalie Iordachi, partea verso a-1 căruia nu este completată (f.d.5). În conformitate cu art. 75 alin. (1) CPC, în proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar.

În conformitate cu art. 80 alin. (7) CPC împuternicirile date avocatului sau avocatului stagiar se atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentant şi certificat de avocat. Împuternicirile avocatului în conformitate cu art. 80 alin. (7) CPC în coroborare cu art. 60 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură se confirmă prin mandat, iar în sensul alin. (1) al aceluiaşi articol, mandatul se eliberează în baza unui contract de asistenţă juridică, încheiat între avocat şi client în formă scrisă.

Totodată, art. 81 CPC stipulează că împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunţa total sau parţial a pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amâna sau a eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

Modalitatea de întocmire a mandatului este stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 1175 din 21 decembrie 2010 „Cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului”, în vigoare la momentul depunerii mandatului. 4 Conform pct. 5 alin. (1) lit. h) al acestei Hotărârii de Guvern formularul mandatului avocatului conţine ca element obligatoriu numărul contractului de asistenţă juridică şi data semnării, iar conform pct. 5 alin. (2) lit. a) şi b) pe verso se inserează împuternicirile avocatului şi semnătura clientului. Mandatul prezentat de avocatul Vitalie Iordachi nu conţine trei elemente obligatorii şi anume: nu este indicat numărul contractului de asistenţă juridică şi data semnării, nu sânt înserate împuternicirile avocatului şi lipseşte semnătura clientului.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră că acest mandat nu-i oferă avocatului Vitalie Iordachi dreptul de a semna şi depune cerere de recurs. La fel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că nici procura eliberată de Dmitrii Astaşov lui Vitalie Iordachi ca persoană fizică fără menţiunea că acesta este avocat, în lipsa contractului de acordare a serviciilor juridice şi mandatului, nu-i acordă avocatului dreptul să depună cerere de recurs. Aşadar, din conţinutul mandatului anexate la dosar rezultă că avocatul Vitalie Iordachi nu a avut dreptul de a semna recursul declarat, deoarece împuternicirile de a ataca decizia instanţei de apel şi de a semna recursul, urmează a fi indicate expres în mandat.

Prin urmare, recursul avocatului Vitalie Iordachi se consideră inadmisibil ca fiind depus de o persoană care nu este în drept să-l declare. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că avocatul Vitalie Iordachi nu este împuternicit să declare recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 270 art.433 lit. a) şi art.440 alin.(1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul avocatului Vitalie Iordachi în interesele lui Dmitrii Astaşov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Ion Druţă Ion Corolevschi 5