3ra-1173/14 — Contestarea actului administrativ

Instanţa de fond: A. Andronic Dosarul nr. 3ra-1173/14 Instanţa de apel: V. Pruteanu, I. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 10 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Tatiana Vieru, Judecători: Sveatoslav Moldova, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Hîncu Alexandru, Hîncu Ana, Andoni Ana în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Hîncu Alexandru, Hîncu Ana, Andoni Ana împotriva Consiliului mun. Chişinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Hîncu Alexandru, Hîncu Ana, Andoni Ana şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 11 aprilie 2014, c o n s t a t ă : La 16 decembrie 2013 Hîncu Alexandru, Hîncu Ana, Andoni Ana au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Chişinău privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat că au participat la privatizarea apartamentului nr. 52 din bd. Mircea cel Bătrîn 48, mun. Chişinău, cu suprafaţa totală de 98,4 m.p. Prin hotărîrea nr. 313 din 07 iunie 2013 a Comisiei pentru privatizarea fondului de locuinţe a municipiului Chişinău i s-a permis lui Hîncu Alexandru transmiterea în proprietate privată cu plată 1/4 cotă-parte din apartamentul nr. 52 din bd. Mircea cel Bătrîn 48, mun. Chişinău, ce constituie 24,6 m.p.

1 Reclamantul consideră că această hotărîre este ilegală parţial, deoarece beneficiază de înlesniri la privatizarea fondului de locuinţe gratuit, este invalid de gradul II, suferă de epilepsie şi la privatizarea spaţiului locativ beneficiază suplimentar de o cameră aparte. Faptul, că a participat la privatizarea apartamentului nr. 24 din str. Independenţei, 10/2, mun. Chişinău, nu poate servi temei de a-i transmite în proprietate cu plată 24,6 m.p. din apartamentul nr 52 din bd. Mircea cel Bătrîn nr. 48, mun. Chişinău, deoarece din apartamentul nr. 24 din str. Independenţei 10/2, mun. Chişinău îi revin numai 10 m.p. din spaţiul total, iar art. 10 alin. (1) a Legii nr. 1324 din 10.03.1993 „Privind privatizarea fondului de locuinţe” prevede că asigurarea normativă cu spaţiul locativ în procesul privatizării se acceptă în mărime de 20 m.p.

la o persoană. Ca persoană, ce suferă de epilepsie potrivit art. 10 alin. (2) pct. „i” şi anexei nr. 6 din Legea nr. 1324 din 10.03.1993, beneficiază de dreptul de a privatiza cu titlu gratuit spaţiu suplimentar sub formă de o cameră aparte. În acest context, reclamantul consideră că i-a fost lezat dreptul la cei 10 m.p. din 20 m.p., care i se cuvin potrivit art. 10 alin. (1) a Legii sus-menţionate. Reclamantul mai susţine că potrivit prevederilor art. 5 alin. (4) pct. 2 al Legii menţionate, în cazul în care la privatizarea locuinţei suprafaţa acesteia a fost mai mică decît normativul prevăzut la art. 10 alin. (1), cetăţenii proprietari ai locuinţei, aflaţi la evidenţă pentru îmbunătăţirea condiţiilor locative, au dreptul să participe la privatizarea gratuită a locuinţelor în blocurile neterminate în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Iar potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) a Legii sus-menţionate, locuinţele de stat şi departamentale se transmit în limita normelor prezentei legi în proprietate privată gratuit invalizilor de grupa I şi II, familiilor, care au invalizi de gradul I şi II, a căror invaliditate a survenit în urma apărării integrităţii R. Moldova. Hîncu Ana şi Andoni Ana au invocat că prin hotărîrea nr. 313 din 07 iunie 2013 a Comisiei pentru privatizarea fondului de locuinţe a municipiului Chişinău li s- a permis transmiterea în proprietate privată a cîte 1/4 cotă-parte din apartamentul nr. 52 din bd. Mircea cel Bătrîn 48, mun. Chişinău, ce constituie 24,6 m.p., dintre care 22,5 m.p. cu titlu gratuit, iar 2,10 m.p.

cu plată în sumă de 13.025 lei fiecare. Hîncu Ana şi Andoni Ana solicită anularea hotărîrii în această parte cu transmiterea în proprietate privată cu titlu gratuit diferenţa de 2,10 m.p. pentru fiecare, din considerentul că art. 10 alin. (1) al Legii nr. 1324 din 10.03.1993 „Privind privatizarea fondului de locuinţe” prevede că asigurarea normativă cu spaţiu locativ în procesul privatizării se acceptă în mărime de 20 m.p. cu suprafaţa totală echivalentă la o persoană şi cu un supliment de 10 m.p. pentru o familie, inclusiv pentru persoanele rămase singure în urma decesului soţului (soţiei). Reclamanţii s-au adresat către Consiliul mun. Chişinău cu o cerere prealabilă întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, însă răspuns nu au primit.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 aprilie 2014, cererea de chemare în judecată depusă de către Hîncu Alexandru, Hîncu Ana, Andoni Ana a fost respinsă ca fiind tardivă. 2 Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 15 aprilie 2014 Hîncu Alexandru, Hîncu Ana, Andoni Ana au contestat-o cu apel, prin care au solicitat casarea acesteia cu restituirea pricinii spre rejudecare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2014 cererea de apel, declarată de către Hîncu Alexandru, Hîncu Ana, Andoni Ana, a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. La 21 iulie 2014 Hîncu Alexandru, Hîncu Ana, Andoni Ana au contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care au solicitat casarea acestora cu pronunţarea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs recurenţii au invocat că instanţa de apel, cît şi cea de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. La fel, au indicat că termenul de adresare în judecată nu a fost omis de către aceştia, întrucît, iniţial cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol, ca fiind semnată de o persoană neîmputernicită. Înlăturînd neajunsurile din acţiunea iniţială, au depus în mod repetat acţiunea. Astfel, recurenţii consideră că termenul de adresare în judecată a fost întrerupt. Cît priveşte fondul cauzei, recurenţii au reiterat argumentele invocate în acţiune. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 25 iunie 2014 şi a fost expediată părţilor la 07 iulie 2014 (f.d. 158), iar cererea de recurs a fost depusă la 21 iulie 2014, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul declarat de Hîncu Alexandru, Hîncu Ana, Andoni Ana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei CEDO recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere. La fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. În recursul declarat de Hîncu Alexandru, Hîncu Ana, Andoni Ana, asemenea aspecte nu se regăsesc. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Hîncu Alexandru, Hîncu Ana, Andoni Ana ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs, declarată de către Hîncu Alexandru, Hîncu Ana, Andoni Ana, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas 4