2ra-2693-14 — Repararea prejudiciului

Prima instanţă: D.Fujenco dosarul nr.2ra-2693/14 Instanţa de apel: G.Vavrin, I.Dănăilă, T.Dimitriadi ÎNCHEIERE 10 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Vladimir Hioară, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Hioară împotriva Întreprinderii Individuale Milcov Gheorghi, Oleg Milcov, Prim- ministrul Republicii Moldova şi Agenţiei pentru protecţia drepturilor consumatorului cu privire la încasarea sumei, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 15 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Vladimir Hioară şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Cahul din 5 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial c o n s t a t ă La 20 iunie 2013, Vladimir Hioară a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI Milcov Gheorghi, Oleg Milcov, Prim-ministrul Republicii Moldova şi Agenţiei pentru protecţia drepturilor consumatorului cu privire la încasarea sumei, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, la 22 mai 2011 a cumpărat de la pârâtul, ÎI Milcov Gheorghi, o pompă de apă de model Ruceiok-1, fabricat în Republica Belorus, pentru care a achitat 450 lei, cu termen de garanţie de 30 zile. Indică reclamantul că el, a utilizat pompa cu litigiu în perioada 2 iulie 2011 până la 15 iulie 2011, ziua în care pompa s-a defectat. Ulterior, la 19 iulie 2011 s-a adresat la administraţia pârâtului, pentru a cere sa-i fie reparată sau înlocuită pompa, pe care a cumpărat-o reclamantul, însă pârâtul i-a refuzat, indicând că, i-a expirat termenul de garanţie prevăzut. La 19 iulie 2011 reclamantul a mai cumpărat o pompă de acelaşi model, la preţul de 440 lei, de la pârâtul, Oleg Milcov, cu acelaşi termen de garanţie, dar care la 5 august 2011 la fel s-a defectat.

Reclamantul s-a adresat la pârâtul Oleg Milcov cu rugămintea de a i se înlocui pompa procurată, care avea şi termen de garanţie, la ce ultimul a luat pompa cu litigiu pentru a o înlocui, dar nu a mai întors-o. Ulterior, la 20 martie 2012, reclamantul Vladimir Hioară, s-a adresat la Agenţia pentru protecţia drepturilor consumatorului, în legătură cu ce la 6 aprilie 2012 a primit răspuns, precum că, reieşind din prevederile legislaţiei în vigoare, termenul de garanţie a pompei este de 12 luni şi nu de 30 de zile, indicându-se că reclamantul ar fi fost dus în eroare de către pârâţi. Astfel, cere reclamantul încasarea sumei datorate din contul pârâţilor în mărime de 890 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 3 000 lei.

Ulterior, reclamantul Vladimir Hioară şi-a modificat cerinţele, cerând încasarea din contul Prim-ministrului Republicii Moldova în beneficiul lui cu titlu de prejudiciu moral suma în mărime de 10 000 lei şi din contul Agenţiei pentru protecţia drepturilor consumatorului în beneficiul lui cu titlu de prejudiciu moral suma în mărime de 5 000 lei. Prin hotărârea judecătoriei Cahul din 5 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi s-a încasat din contul lui Oleg Milcov în beneficiul lui Vladimir Hioară suma de 440 lei în calitate de contravaloare a pompei Ruceiok-1, paguba morală 200 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 880 lei. În rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 15 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de către Vladimir Hioară şi a fost menţinută hotărârea judecătoriei Cahul din 5 noiembrie 2013. La 17 iunie 2014, Vladimir Hioară, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, deoarece ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

A mai invocat recurentul, că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost pronunţate, nefiind elucidate pe deplin toate circumstanţele pricinii civile în cauză, iar în cadrul procesului de judecată au fost puse întrebări despre existenţa probelor care în dosar se regăsesc, ca rezultat acestea, nefiind examinate în ansamblul şi interconexiunea lor. Astfel consideră recurentul că instanţa de apel şi prima instanţă nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurentul Vladimir Hioară, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu ar fi invocat nici un temei care ar fi indicat la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, dar ar fi formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Vladimir Hioară ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentului Vladimir Hioară se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă