- Dosarul nr.
- 2ra-2544/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 13 august 2014
- Părțile
- Melesco Victor vs SRL Chisinău Gaz
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-2544/14 — Repararea prejudiciului moral
prima instanţă: C.Vârlan dosarul nr.2ra-2544/14 instanţa de apel: E. Clim, T. Pelin. I Cotruţă ÎNCHEIERE 13 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de către Denis Terioşchin în interesele lui Meleşco Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către Meleşco Victor împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „ Chişinău- Gaz”, intervenient accesoriu Meleşco Vasile cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Meleşco Victor şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.
Chişinău din 15 aprilie 2013, c o n s t a t ă: La data de 21.06.2011, Meleşco Victor a înaintat cerere de chemare în judecată către SRL „ Chişinău-Gaz” şi intervenientul accesoriu Meleşco Vasile solicitând recuperarea prejudiciului moral în sumă de 50 000,00 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că este proprietarul casei de locuit, situată în mun. Chişinău, şos. Hînceşti 214, împreună cu el locuind tatăl său şi mama. La 16 decembrie 2010, reprezentanţii SRL "Chişinău-Gaz” Şubin V., Colesnicov I. şi Epuri R. sub pretextul unui control, l-au deconectat de la reţeaua de gaze naturale, întocmind atribuirea numărului, un ordin de deconectare cu aceiaşi dată, fără ca anterior să fie întocmit un act de depistare a încălcărilor sau de sistare a gazelor naturale.
La momentul deconectării acasă era prezent şi tatăl său - Meleşco Vasile, care a întrebat reprezentanţii pîrîtului referitor la motivul deconectării, la ce ultimii au argumentat deconectarea precum că el samovolnic a conectat cazanul de tip „Mora" şi plita de gaz. 1 Menţionează reclamantul că controlorilor le-au fost prezentate certificatul de conformitate a cazanului, talonul de garanţie a cazanului, contractul de deservire tehnică a lui, făcînd de asemenea referire la faptul că în contractul de furnizare a gazelor naturale nr. 12944 din 30.01.2002, încheiat cu pîrîtul este menţiunea că în casă este instalat cazanul de tip „Mora" şi plita de gaz, iar semnăturile părţilor confirmă acordul cu celelante în contract, însă, reprezentanţii SRL „Chişinău –Gaz”, ignorând aceste documente, au deconectat casa de locuit sus menţionată în perioada de iarnă de la conducta de gaz.
Concretizează reclamantul că a încercat să explice persoanelor că iarna gazul natural este sursă de încălzire a casei de locuit şi că în casă locuiesc copii, însă reprezentanţii i-au explicat că documentele prezentate nu dau dovadă de conectare regulamentară la conductă. În aceiaşi zi, tatăl lui, Meleşco Victor s-a adresat către pîrît cu plângere cu numărul de înregistrare 3492, solicitând reconectarea urgentă, însă adresarea lui oficială nu a dat nici un rezultat. La data de 17 decembrie 2010 tot tatăl lui, în interesele familiei s-a adresat cu plângere la Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică pentru ca să fie luate măsurile urgente la acţiunile ilegale, întreprinse din SRL „Chişinău-Gaz”, cu reconectarea la reţea de gaze.
La data de 20 decembrie 2010, în urma mai multor eforturi în vederea soluţionării problemei apărute, casa de locuit a fost reconectată la conducta de gaz, fără scuze de rigoare, fără a fi anunţat din timp, fără a fi întocmit un act de reconectare fiind lăsată în poartă o foiţă prin care a fost înştiinţat despre reconectarea casei la conducta de gaz şi urmează de deschis robinetul de la ţeava de gaz. Ulterior, la 08 februarie 2011, reprezentanţii SRL „Chişinău Gaz", din nou au deconectat casa reclamantului, motivul fiind expirarea termenului de legiferare a instalaţiei de gaz.
La 09 martie 2011 a primit răspuns de la Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică privind plângerea depusă la 09 februarie 2011, privind deconectarea de reţea de la gaze naturale la 08 februarie 2011. Astfel, în răspunsul primit, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică 1-a înștiințat pe tatăl reclamantului precum că potrivit informaţi prezentate de furnizor, lucrările de montare a instalaţiei de utilizare a gazelor naturale au fost efectuate în lipsa proiectului de execuţie şi nerespectate normelor în vigoare la compartimentul recepţia în exploatare. Totodată Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a înştiinţat că la 11 februarie 2011 fost reluată furnizare gazelor naturale la locul de consum.
Nu a fost întocmit procesul verbal de contravenţie pentru faptul executării lucrărilor de gazificare, precum şi nu putea să fie întocmit, deoarece cazanul de gaz pentru încălzirea autonomă precum şi plita de gaz au fost conectate la conducta de gaz mulţi ani înainte. 2 Menţionează reclamantul că la 01 aprilie 2011 din nou a fost deconectat de la conducta iaz, fără careva explicaţii, iar la 27 aprilie 2011 a primit un răspuns de la Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, prin care a fost înştiinţat că furnizorul nu a demonstrat conform prevederilor pct. 80 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea naturale, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al Agenţiei Naţionale Reglementare în Energetică nr. 30 07.08.2008, modalitatea în care consumatorul a încălcat clauzele contractuale.
Tot Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică i-a comunicat că cunoaşte despre faptul că la 11 aprilie 2011 SRL „Chişinău-Gaz” a reluat furnizarea gazelor naturale la locul de consum, astfel fiind satisfăcut cererea reclamantului. În urma celor expuse, solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului a pagubei morale în sumă de 50 000,00 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15.04.2013, cererea de chemare în înaintată de Meleşco Victor către SRL „Chişinău-Gaz” şi intervenient accesoriu Meleşco Vasile privind recuperarea prejudiciului moral a fost respinsă. Împotriva hotărârii respective, la data de 08.05.2013 Meleşco Victor a declarat apel prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată înaintată să fie admisă integral.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 a fost respinsă cererea de apel declarată de Meleşco Victor şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 aprilie 2013. La data de 26.06.2014 reprezentantul Denis Terioşchin în interesele lui Meleşco Victor a depus recurs, în termen legal împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a Hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 15 aprilie 2013, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată şi încasarea din contul „ Chişinău-Gaz” SRL în contul lui Meleşco Victor a prejudiciului moral, evaluat la 150000 lei MD.
În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material cu aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată. Astfel indică reprezentantul recurentului că de dreptul de a cere repararea prejudiciului beneficiază orice consumator păgubit, indiferent de faptul se află sau nu în relaţii contractuale cu agentul economic, şi acest drept se menţine în decursul termenului de funcţionare a mărfurilor, stabilit de către documentaţia normativ- tehnică. Menţionează că potrivit art.1425 alin.(4) CC prejudiciul cauzat consumatorului prin acţiunile persoanelor terţe urmează să fie reparat potrivit dispoziţiilor generale, dar nu conform normelor Legii privind protecţia consumatorilor.
Producătorul răspunde inclusiv în cazul în care prejudiciul este produs concomitent de un viciu al produsului şi de acţiunea unui terţ. 3 Dacă agentul economic nu a prevenit consumatorul cu privire la expirarea termenului de valabilitate a mărfii sau a uneia din părţile ei (rezultatele lucrării), respectarea condiţiilor obligatorii de utilizare a articolului şi urmările posibile ulterioare nerespectării acestor condiţii, cit şi efectuarea acţiunilor necesare expirarea acestui termen, paguba urmează să fie reparată şi în cazul în care a fost pricinuită după expirarea termenului indicat.
La fel, menţionează reprezentantul recurentului că conform art.608 CC repararea prejudiciului cauzat prin întârziere sau prin o altă executare necorespunzătoare a serviciului nu-l degrevează pe prestator de executarea serviciului în natură, cu excepţia cazurilor cînd, datorită unor circumstanţe obiective, consumatorul pierde interesul pentru executare sau cînd executarea serviciului în natură este imposibilă.
Concomitent, reieşind din prevederile art.950, art. 951 CC coroborate cu dispoziţiile art.18 alin.(8) din Legea privind protecţia consumatorilor, în cazul în care consumatorul, în pofida faptului că a fost informat despre imposibilitatea utilizării adecvate a materialelor sale de către antreprenor, nu le-a înlocuit sau nu a dat indicaţiile privind modul de executare a lucrării, antreprenorul dispune de două posibilităţi alternative: execută contractul fiind degrevat de răspundere pentru efectele utilizării materialului neadecvat sau reziliază contractul şi solicită repararea prejudiciului. În cazul în care executorul nu l-a informat pe consumator despre existenţa a cel puţin unei situaţii din rulate la art.950 alin.(l) CC, ultimul are dreptul să solicite repararea prejudiciului cauzat.
Consideră reprezentantul recurentului că în speţa dată, prejudiciul moral este reglementat de Legea privind protecţia consumatorilor. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de reprezentantul Denis Terioşchin în interesele lui Meleşco Victor este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate reprezentantul Denis Terioşchin în interesele lui Meleşco Victor în cererea de recurs că hotărârea judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. 4 Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.
În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul Denis Terioşchin în interesele lui Meleşco Victor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către reprezentantul Denis Terioşchin în interesele lui Meleşco Victor, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 5