3ra-923/14 — Obligarea includerii în calcul a vechimii în muncă

dosarul nr.3ra-923/14 prima instanţă: I. Ţurcan instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, N. Cernat ÎNCHEIERE 04 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă, Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Budan Ion către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, cu privire la recunoaşterea refuzului ilegal, obligarea includerii în calculul vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei a perioadei aflării la studii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 19 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La 22 octombrie 2013, reclamantul Budan Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Afacerilor Interne al RM privind recunoaşterea refuzului ilegal, obligarea includerii în calculul vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei perioada aflării la studii. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la moment este angajat al Ministerului Afacerilor Interne. La data de 30 iulie 2013 el s-a adresat cu o cerere prealabilă către MAI, prin care a solicitat includerea în calculul vechimii în muncă în organele afacerilor interne perioada de studii în Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din or.

Breaza al Ministerului Apărării din România, care cuprinde termenul între 07 octombrie 1991 şi momentul absolvirii 03 iulie 1995, cu efectuarea re-calculului la salariu reieşind din vechimea în muncă, precum şi de a fi considerat încadrat în organele apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice începând cu data de 07 octombrie 1991, deoarece la moment termenul vechimii calculat de pârât nu include perioada studiilor în cadrul Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din or. Breaza,România. La data de 23 septembrie 2013, prin răspunsul nr. 10/13-440, semnat de directorul Direcţiei generale resurse umane a MAI, reclamantului i s-a refuzat în admiterea cerinţelor înaintate. Consideră reclamantul, că răspunsul oferit de Ministerul Afacerilor Interne, este unul neîntemeiat şi lipsit de suport juridic.

Susţine reclamantul că MAI incorect a dat apreciere faptului că nu este temei juridic de a considera perioada cuprinsă începând cu 07 octombrie 1991 şi momentul absolviri 03 iulie1995, perioadă în care reclamantul s-a aflat la studii în Liceul Militar "Dimitrie Cantemir” din or. Breaza al Ministerului Apărării din România, drept perioadă în decursul căreia acesta a satisfăcut serviciul militar şi care urmează a fi calculată în termenul de vechime în muncă pentru organele afacerilor interne.

Ca temei de drept reclamantul a invocat prevederile punctului 7 al Hotărârii Guvernului nr.78 din 21.02.1994 „Cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire şi plată a pensiilor şi indemnizaţiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi sistemului penitenciar”, prevederile literei d) al punctului 631 al Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.334 din 08 iulie 1991. Astfel a solicitat reclamantul Budan Ion, de a considera ilegal refuzul din 23 septembrie 2013, asupra cererii prealabile a reclamantului, oferit de Ministerului Afacerilor Interne prin scrisoarea, semnată de directorul DGRU a MAI, precum şi de a obliga MAI să includă în calculul vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei şi indemnizaţiilor persoanelor din corpul de comandă a organelor afacerilor interne, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 „Cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire şi plată a pensiilor şi indemnizaţiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi sistemului penitenciar”,

perioada în care reclamantul Budan Ion s-a aflat la studii în Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din or. Breaza al Ministerului Apărării din România, începând cu 07 octombrie 1991, precum şi de a fi considerat că reclamantul Budan Ion a fost încadrat în serviciu în organele afacerilor interne ale Republicii Moldova din 07 octombrie 1991. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013, acţiunea a fost admisă integral. S-a recunoscut ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne din 23 septembrie 2013, asupra cererii prealabile a reclamantului Ion Budan.

S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne să includă în calculul vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei şi indemnizaţiilor persoanelor din corpul de comandă a organelor afacerilor interne, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.78 din 21.02.1994 „Cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire şi plată a pensiilor şi indemnizaţiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi sistemului penitenciar”, perioadă în care Budan Ion s-a aflat la studii în Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din or.

Breaza al Ministerului Apărării din România, începând cu 07 octombrie 1991 până la 03 iulie 1995. Nefiind de acord cu hotărârea instanţei de fond, la data de 25 noiembrie 2013, Ministerul Afacerilor Interne al RM, a declarat apel, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea lui Budan Ion, să fie respinsă ca neîntemeiată. Întru argumentarea cerinţelor din apel, MAI a invoc<t încălcarea de către reclamant a termenului de adresare în instanţa de judecată după primirea răspunsului la cererea prealabilă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM, a fost respins ca neîntemeiat şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 19 noiembrie 2013. La data de 06 iunie 2014, Ministerul Afacerilor Interne al RM, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, invocă recurentul că de către instanţa de apel au fost încălcate normele de drept material. Indică recurentul că instanţa de apel incorect a apreciat, că acţiunea intimatului Budan Ion a fost depusă în interiorul termenului de prescripţie potrivit art. 17 alin. 1 lit. a ) din Legea contenciosului administrativ.

Menţionează recurentul, că intimatul Budan Ion la 30 iulie 2013 a înaintat către MAI o cerere prealabilă (raport), prin care a solicitat includerea în calculul vechimii de muncă în cadrul organelor interne pentru stabilirea pensiei şi a sporului la salariu în perioada de studii 07 octombrie 1991-03 iulie 1995 la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din or. Breaza, al Ministerului Apărării din România.

Invocă recurentul, că atât de către prima instanţă cît şi de instanţa de apel nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele pricinii, instanţa a ajungând astfel la o concluzie greşită precum că intimatul a recepţionat răspunsul la cererea prealabilă din 30 iulie 2013, abia la 23 septembrie 2013, iar potrivit art. 17 alin.(l) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel, de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia.

Reieşind din conţinutul normei legale sus prenotate precizează recurentul că, intimatul urma să se adreseze cu o cerere în instanţa de contencios administrativ în termen de 30 zile de la data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea cererii prealabile, astfel acţiunea înaintată în instanţa de judecată a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie de 30 zile, fiind înaintată la data de 22 octombrie 2013, iar termenul de prescripţie de 30 zile a început să curgă la data recepţionării răspunsului sau expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia adică 30 august 2013. Mai indică recurentul că instanţa de judecată confundă instituţia prescripţiei prevăzută de normele dreptului civil, şi cea reglementată în cod de procedură civilă, una reglementând drepturile procedurale, iar cealaltă drepturile materiale.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. Colegiul consideră argumentele invocate în cererea de recurs declarative şi irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor pronunţate anterior.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Cu referire la argumentul recurentului, cu privire la tardivitatea acţiunii, Colegiul precizează că pe fond răspunsul la cererea prealabilă nr. 10/13-361 din 14 august 2013 a fost recepţionat de către intimat la data de 23 septembrie 2013, o dovadă precum că intimatul Budan Ion a recepţionat răspunsul mai devreme nu este anexată la materialele cauzei şi nici nu a fost prezentată instanţei Reieşind din prevederile art. 17 alin. 1 lit. a) din Legea contenciosului administrativ, care stipulează că termenul de 30 de zile pentru depunerea cererii de chemare în judecată începe a curge de la data comunicării răspunsului la cererea prealabilă şi din circumstanţele de fapt stabilite, instanţa de recurs precizează, că răspunsul la cererea prealabilă nr. 10/13-361 din 14 august 2013 a fost recepţionat de către Budan Ion la data de 23 septembrie 2013, cererea de chemare .în judecată din 22 octombrie 2013 se consideră depusă în termenul legal.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Potrivit cererii de recurs, recurentul nu a invocat în esenţa litigiului nici un argument, limitîndu-se doar la argumentele ce se referă la termenele de prescripţie de adresare a cererii de chemare în judecată după primirea răspunsului la cererea prealabilă.

În temeiul legislaţiei procesual – civile instanţa de recurs verifică, chiar şi în procedura examinării inadmisibilităţii recursului în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Ion Druţă Dumitru Mardari