2ra-923/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă D. Dulghieru dosarul nr.3ra-923/14 instanţa de apel N. Vascan E. Clim E. Fistican ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Serghei Mocanu împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013, prin care apelurile declarate de către Serghei Mocanu şi Ministerul Justiţiei au fost respinse şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 20 iunie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 18 martie 2013, Serghei Mocanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 02 iunie 2012 a expediat prin intermediul oficiului poştal, în adresa Comisariatului General de Poliţie al mun. Chişinău, Secţia Poliţiei Rutiere o contestaţie împotriva procesului verbal cu privire la contravenţia din 22 mai 2012, întocmit de agentul constatator Nicolae Marin în privinţa lui Serghei Mocanu, în temeiul art. 240 alin. (2) şi art. 228 alin. (2) Cod contravenţional şi deciziei de sancţionare cu amendă în mărime de 800 lei. Menţionează reclamantul că contrar art. 448 alin. (2) Cod contravenţional, agentul constatator a expediat contestaţia cu dosarul contravenţional în Judecătoria Centru mun. Chişinău tocmai la 14 iunie 2012, iar prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 05 decembrie 2012 contestaţia a fost respinsă. Susţine reclamantul că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2013 a fost admis recursul şi s-a anulat hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 decembrie 2012, cu transmiterea cauzei contravenţionale în instanţa de fond pentru o nouă examinare, cauza fiind programată pentru judecare abia pentru data de 28 mai 2013. Consideră că în conformitate cu prevederile art. 454 Cod contravenţional, cauza contravenţională se judecă în termen de 30 de zile de la data intrării 2 dosarului în instanţă. Astfel, dreptul său la judecarea pricinii în termen rezonabil a fost încălcat. Prin urmare, solicită admiterea acţiunii, constatarea încălcării dreptului la judecarea pricinii în termen rezonabil şi încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul reclamantului, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 30000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 iunie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost constatat faptul încălcării dreptului lui Serghei Mocanu la judecarea în termen rezonabil a cauzei contravenţionale şi a fost încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Serghei Mocanu echivalentul bănesc, cu titlu de prejudiciu moral, în sumă de 1000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Serghei Mocanu şi Ministerul Justiţiei şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 28 octombrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Serghei Mocanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral cu modificarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la suma de 1000 lei până la 15000 lei.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 16 ianuarie 2014 recursul declarat de Serghei Mocanu a fost declarat inadmisibil. La 18 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. Recurentul Ministerul Justiţiei, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel deoarece instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi a apreciat arbitrar probele administrate la actele pricinii. Consideră decizia instanţei de apel neîntemeiată şi pasibilă casării deoarece conform rigorilor Codului de procedură civilă concluziilşe privind circumstanţele de fapt ale cauzei se motivează în hotărîre doar prin probe.

Hotărîrea nu poate fi bazată pe presupuneri despre circumstanţele cauzei. Hotărîrea se bazează doar pe dovezile care au fost prezentate de părţi şi ceilalţi participanţi la proces în corespundere cu cerinţele art. 53-56 CPC. Raportînt prevederile art. 239, 373 alin. (1), (4) şi (5) CPC la circumstanţele pricinii urmează să constate că instanţa de apel verificînd temeinicia şi legalitatea hotărîrii primei instanţe, eronat a interpretat prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. De asemenea nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel declarată de Ministerul Justiţiei.

La fel menţionează că prevederile art. 454 Codul contravenţional sunt inaplicabile în speţa dată. Norma dată face parte din Capitolul VII al Codului contravenţional, judecarea cauzei contravenţionale în instanţă. Aceste prevederi 3 urmează a fi aplicate prin prisma art. 393 din cod, la caz competenţa de a examina cauza contravenţională a aparţinut agentului constatator şi nu instanţei de judecată, respectiv termenul de 30 zile prevăzut de art. 454 Cod contravenţional este aplicabil la examinarea cauzei contravenţionale de către agentul constatator. În aceste circumstanţe, menţionează că pretenţiile lui Serghei Mocanu nu se regăsesc în dispoziţiile art. 20 alin. (3) CPP. Aşadar intimatul Serghei Mocanu nu a depus cerere de accelerare a examinării cauzei conform jurisprudenţei naţionale.

Reieşind din prevederile art. 2 alin. (2) şi art. 5 alin. (2) a Legii precitate consideră că instanţa de apel nejustificat a încasat în contul lui Serghei Mocanu suma de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral pe cînd putea să decidă simpla constatare a încălcării dreptului , care reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura 4 admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atît instanța de apel cît şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul Ministerului Justiţiei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul Ministerului Justiţiei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi