2ra-2222/14 — Anularea actelor juridice şi repararea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-2222/14 prima instanţă: L. Curca instanţa de apel: N.Vascan, I. Cotruţă, B. Bîrcă ÎNCHEIERE 04 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Zloghina Nina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Zloghina Nina împotriva Primarului oraşului Cimişlia cu privire la anularea actului administrativ, contractului de vînzare – cumpărare, transmitere – primire a locuinţei în proprietate privată, încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013, prin care apelul declarat de către Zloghina Nina a fost respins şi menţinută hotărîrea judecătoriei Cimişlia din 07 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 17 august 2011, Zloghina Nina a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Primarului oraşului Cimişlia cu privire la anularea actului administrativ, contractului de vînzare – cumpărare, transmitere – primire a locuinţei în proprietate privată, încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a invocat reclamanta că tatăl său Sloghin Nicolae a decedat la 28 martie 1996. Menţionează reclamanta că până la deces a locuit în apartamentul nr. 4 din strada C. Stamati, 28 în or. Cimişlia. La 26 iunie 1996, Primăria oraşului Cimişlia a adoptat o hotărîre, potrivit căreia apartamentul în care a locuit până la deces Sloghin Nicolae a fost repartizat soţiei lui – Sloghin Elena, care ulterior, a fost privatizat de către ultima. Consideră reclamanta că hotărârea Primăriei oraşului Cimişlia din 26 iunie 1996, precum şi contractul de vînzare – cumpărare a apartamentului din 19 iulie 2003. sunt ilegale. Cere Zloghina Nina, anularea deciziei Primăriei oraşului Cimişlia nr. 862 din 26 iunie 1996, anularea contractului de privatizare a apartamentului situat în or.

Cimişlia str. C. Stamati nr. 28/4, din 29 martie 2007, transmiterea în proprietatea sa prin moştenire, a apartamentul situat în or. Cimişlia str. C. Stamati nr. 28/4, încasarea din contul persoanelor vinovate a prejudiciului moral, obligarea OCT să-i expedieze bonul de repartiţie şi dosarul tehnic al apartamentului respectiv. Prin hotărîrea judecătoriei Cimişlia din 07 noiembrie 2012, acţiunea Ninei Zloghina a fost respinsă ca depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Nefiind de acord cu hotărîrea nominalizată, la 07 decembrie 2012, Zloghina Nina a depus la oficiul poştal o cerere de apel, prin care solicită anularea hotărîrii judecătoriei Cimişlia din 07 noiembrie 2012, precum şi repunerea în termenul de prescripţie.

La 23 ianuarie 2013, Zloghina Nina a depus cerere de apel suplimentară, prin care solicită ca nerespectarea termenului de prescripţie extinctivă la depunerea cererii de anulare a actului administrativ şi a contractului de privatizare să fie apreciată drept motivată, deoarece, ea este invalid de grupa a doua. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013, apelul declarat de către Zloghina Nina a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 14 august 2013, Zloghina Nina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi remiterea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat recurenta că hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate. În special, indică recurenta că instanţele au examinat cererea de chemare în judecată selectiv, pronunţîndu-se doar asupra părţii examinate. De asemenea, instanţa de apel, la examinarea cererii de apel nu a respectat prevederile art. 373 CPC. Succesivamente, susţine recurenta că instanţele nu au aplicat prevederile art. 279 CC, potrivit căruia, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată constată că termenul de prescripţie extinctivă nu este respectat datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este apărat. Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie.

În temeiul normei precitate şi a circumstanţelor cauzei, recurenta consideră că articolul este aplicabil speţei în cauză. Mai indică recurenta că judecătorul primei instanţe a indicat greşit, în hotărîrea judecătorească, data contractului. Un alt argument întru casarea actelor judecătoreşti este citarea părţilor fără a respecta termenul prevăzut de legislaţia procesual civilă. Instanţele ierarhic inferioare, la fel, au emis hotărîri cu referire la termenul de prescripţie care însă, se contrazic. Complementar, invocă recurenta, că instanţele judecătoreşti nu au luat în consideraţie că recurenta deşi este cetăţean al altui stat, este originară din Republica Moldova şi doreşte, urmare beneficierii de dreptul la moştenire, să se întoarcă acasă.

Într-o altă ordine de idei, indică recurenta că recursul deşi este depus peste termenul de două luni, prevăzut de art. 434 CPC, totuşi, în contextul art. 111 alin. (2) şi (3), 259 şi 272 CPC, recursul se consideră depus în termen legal. Examinînd cererea de recurs declarată de către Zloghina Nina, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Colegiul reţine că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost emisă la 13 martie 2013 şi expediată copia de pe aceasta la 14 martie 2013 (f.d.

145 - 152). Potrivit art. 100 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară. Astfel, potrivit avizului de recepţie, actul judecătoresc i-a fost comunicat recurentei la 23 martie 2013 (f.d.

153, inclusiv, pe verso), respectiv data limită pentru declararea recursului era 23 mai 2013. În acelaşi timp, Colegiul constată că în cererea de recurs, recurenta indică precum că a făcut cunoştinţă cu decizia instanţei de apel din 13 martie 2013, tradusă în limba rusă, la 16 iulie 2013. În acest sens, Colegiul menţionează că potrivit art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Instanţe de recurs, contrar normei precitate, sesizează că la materiale cauzei, lipsesc dovezi precum că prima instanţă, urmare adresării recurentei, a expediat prin scrisoare nr. 3660 din 02.07.2013 copia deciziei instanţei de apel din 13 martie 2013, tradusă în limba rusă şi care a fost recepţionată de către recurentă la 16.07.2013.

Mai mult, instanţa de recurs constată că potrivit declaraţiilor recurentei, în cererea de recurs, aceasta s-a adresat la Judecătoria Cimişlia la 02 iulie 2013, după ce a fost informată de instanţa de apel printr-o scrisoare posterioară datei respective, adică din 08 iulie 2013, că dosarul se află în Judecătoria Cimişlia. Fapt cronologic imposibil.

Complementar, Colegiul reiterează că hotărîrea instanţei de apel, a fost recepţionată de către recurentă la 23 martie 2013 şi recurenta urma să-şi exercite drepturile sale procesuale, cu responsabilitate şi bună-credinţă, or potrivit art. 22 Cod de procedură civilă, justiţia în pricinile civile se înfăptuieşte pe principiul egalităţii tuturor persoanelor, independent de cetăţenie, rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială, serviciu, domiciliu, loc de naştere, precum şi al egalităţii tuturor organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, subordonare, sediu şi de alte circumstanţe. Prin urmare, prevederile legii sunt, în aceeaşi măsură, obligatorii pentru orice petent şi urmează a fi respectate şi aplicate cu rigurozitate, iar în caz contrar, instanţa de judecată, urmînd aceleaşi prevederi legale, va împiedica orice transgresare a legii procesuale.

Consecvent, potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) şi (4) Code de procedură civilă, instanţa care judecă pricina îşi păstrează imparţialitatea şi obiectivitatea, creează condiţii pentru exercitarea drepturilor participanţilor la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanţelor reale ale pricinii. Egalitatea părţilor în drepturile procedurale este garantată prin lege şi se asigură de către instanţă prin crearea posibilităţilor egale, suficiente şi adecvate de folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei asupra circumstanţelor de fapt şi de drept, astfel încît nici una dintre părţi să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă. Or, admiterea recursului pentru examinare în colegiu lărgit, în condiţiile în care acesta a fost depus peste termenul legal, ar prejudicia drepturile procedurale ale intimatului.

Coroborînd cele indicate supra, Colegiul menţionează că potrivit art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434. Potrivit art. 440 alin. (1) Code de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Zloghina Nina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. b), 434 alin. (1) şi 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Zloghina Nina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Dumitru Mardari