3ra-1475/13 — Acordarea spațiului locativ și încasarea prejudiciului moral

Instanţa de fond: L. Curca Dosarul nr. 3ra-1475/13 Instanţa de apel: M. Anton, I. Cotruţă, I. Secrieru ÎNCHEIERE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Catană Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Catană Serghei împotriva Primăriei şi Consiliului or. Cimişlia, privind acordarea spaţiului locativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 05 februarie 2013, c o n s t a t ă : La 18 iulie 2012, Catană Serghei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei şi Consiliului or.

Cimişlia, privind acordarea spaţiului locativ şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că prin hotărârea nr. 2 din 10 februarie 1982, a Comitetului executiv, s-a decis să i se acorde spaţiu locativ cu o odaie, cu suprafaţa de 24,8 m.p. în apartamentul nr. 2 din str. Soveţcaia nr. 1, or. Cimişlia (în prezent stradă Suveranităţii). Menţionează reclamantul că până în prezent stă la evidenţă în domiciliu din str. Soveţcaia nr. 1, or. Cimişlia, fapt confirmat prin fişa de însoţire a buletinului de identitate. Susţine reclamantul că la 16 decembrie 2007, lipsind de acasă, s-a produs un incendiu, ce a distrus casa astfel încât până în prezent este imposibil să o folosească conform destinaţiei, fapt confirmat prin certificatul din 06 septembrie 2011, a Secţiei Situaţii Excepţionale Cimişlia.

1 Menţionează reclamantul că, întrucît, casa în care este amplasat apartamentul său este în pericol de a se nărui, în temeiul art. 95 Codul cu privire la locuinţe, urmează a fi evacuat din încăpere şi să i se acorde alt spaţiu locativ. Mai indică reclamantul că la 26 ianuarie 2012 şi 30 ianuarie 2012, a adresat pârâţilor cereri prealabile prin care a solicitat acordarea spaţiului locativ. Potrivit hotărârii comisiei locative a primăriei Cimişlia din 26 iunie 2012, i s- a refuzat reclamantului în acordarea alt spaţiu locativ. Cere reclamantul obligarea Primărie şi Consiliului or. Cimişlia să emită actul administrativ privind acordarea spaţiu locativ şi să-i fie reparat prejudiciul moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 05 februarie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 25 februarie 2013, Catană Serghei a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de apel Chişinău din 25 aprilie 2013, cererea de apel declarată de către Catană Serghei a fost respinsă, iar decizia instanţei de fond menţinută. La 17 iunie 2013, Catană Serghei a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 25 aprilie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 30 aprilie 2013 (f.d. 121), iar cererea de recurs a fost depusă la 17 iunie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Catană Serghei este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de Catană Serghei împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 3 d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Catană Serghei se consideră inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4