3ra-1094/14 — Anularea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Botanica mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1094/14 Judecător: S. Teleucă Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: E. Clim, A. Pahopol, I. Cotruță ÎNCHEIERE 04 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Dumitru Mardari, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Glavan Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Glavan Igor împotriva Departamentului Instituţiilor Penitenciare, Penitenciarului nr. 5 cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014, prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 11 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 16 august 2012, Glavan Igor s-a adresat judecătoriei Botanica mun. Chişinău cu o acţiune către Departamentului Instituţiilor Penitenciare, Penitenciarului nr. 5 prin care a solicitat anularea ordinului de aplicare a sancţiunii disciplinare. În motivarea pretenţiilor a indicat că începând cu data de 13 octombrie 2009, este angajat în cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare din cadrul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, Penitenciarul nr. 5, or Cahul în funcţie de ofițer de serviciu. În toată această perioadă a exercitat funcţia conștiincios şi nu a admis abateri de la regulamentul instituţiei.

La data de 18 iulie 2012, dînsul a fost informat că în privinţa sa a fost emis ordinul cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare, însă acesta nu i-a fost eliberat. La 14 august 2012, reprezentantul său s-a prezentat la sediul Departamentului Instituţiilor Penitenciare pentru a face cunoştinţă cu ordinul de aplicare a sancţiuni disciplinare şi cu temeiurile de fapt şi de drept în baza căruia a fost emis. Responsabilii din cadrul Departamentului Instituţiilor Penitenciare au refuzat eliberarea copiei ordinului, comunicând că ordinul va fi trimis prin poştă în termenii legali. Dînsul a fost nevoit să depună prezenta cerere de chemare în judecată înainte de a primi ordinul prin poştă pentru a evita curgerea termenului prescripţiei pentru contestarea actelor administrative, în afară de aceasta ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare a fost aplicat în mod abuziv şi este ilegal.

Prin cererea de completare a circumstanţelor de fapt şi de drept din 09 septembrie 2013, reclamantul suplimentar a explicat că la data de 12 iulie 2012, orele 20:00 a efectuat percheziția inopinată, iar la data de 13 iulie 2012, la orele 08:45 a predat serviciul fară observații. A mai indicat că dînsul nu are voie să aplice careva sancţiuni deținuților, chiar în cazul în care depistează la deținuți un telefon mobil, aceasta intră doar în atribuţiile șefului Penitenciarului. Mai mult de cît atît, conform ordinului anexat la materialele dosarului şi anume în pct. 7, i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară, chiar dacă acesta nu conţine fapte concrete şi anume acţiunea sau inacţiunea ilegală pe care a comis- o. În afară de aceasta potrivit prevederilor art. 210 Codul Muncii, ordinul nu prevede organul unde urma a fi contestat şi nici nu a fost indicat conform cărui punct din fișa de post sau din contractul individual de muncă, reclamantul ar fi comis o faptă ilicită.

Astfel, consideră că ordinul este aplicat în mod arbitrar cu încălcări grave a art. 210 Codul Muncii, care prevede că în mod obligatoriu în ordin trebuie să fie indicată sancţiunea, temeiurile de fapt şi de drept, termenul de contestare şi organul unde urma a fi contestat acest ordin. Respectiv acest ordin este lovit de nulitate absolută, ca fiind un act juridic care contravine normei imperative. Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chişinău la 11 noiembrie 2013 cererea de chemare în judecată declarată de către Glavan Igor a fost respinsă integral. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de Glavan Igor și a fost menținută hotărîrea judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău la 11 noiembrie 2013. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 27 iunie 2014, Glavan Igor a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă în totalitate. În motivarea recursului a indicat că actele judecătorești contestate sunt ilegale și neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, iar circumstanțele cauzei au fost apreciate și interpretate greșit. A mai indicat recurentul că probele anexate la materialele cauzei au fost apreciate arbitrar În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, „recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale”.

Avînd în vedere că la materialele cauzei nu sunt anexate careva probe ce ar demonstra momentul comunicării deciziei integrale recurentului Glavan Igor, recursul se consideră declarat în termen. La 26 august 2014, Departamentul Instituţiilor Penitenciare a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinînd cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Glavan Igor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătorești recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Glavan Igor ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Glavan Igor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Dumitru Mardari Ion Druţă