2ri-127/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

dosarul nr.2ri-127/14 prima instanţă: V. Pruteanu DECIZIE 03 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi, Ion Druţă şi Tatiana Vieru examinînd recursul declarat de către Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de validare a popririi depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Vicom” în proces de faliment, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, prin care cererea de validare a popririi a fost admisă, c o n s t a t ă: La 09 aprilie 2014, lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Vicom” în proces de faliment, a depus cerere de validare a popririi referitor la Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, reieşind din facturile fiscale, Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată a cumpărat de la Societatea cu Răspundere Limitată „Vicom” materiale de construcţie şi finisaj. Menţionează că între părţi au fost încheiate mai multe contracte de vînzare- cumpărare, în baza cărora Societatea cu Răspundere Limitată „Vicom”, în calitate de vînzător, a predat Societăţii Comerciale „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată, în calitate de cumpărător, mărfurile specificate în facturile fiscale. Pîrîtul a preluat respectivele mărfuri, obligîndu-se să achite preţul stabilit. Afirmă, reclamantul că Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată nu a achitat în întregime mărfurile procurate, acumulînd o datorie de 13845,04 lei.

Cu toate că această datorie s-a format pentru loturile de marfă procurate în anul 2009, preţul acestora nefiind achitat pînă în prezent. Ultima tranşă în sumă de 1942,20 lei a fost achitată de pîrît la 10 mai 2012. Prin reclamaţia nr. 2-248 din 25 iulie 2011 adresată Societăţii Comerciale „Ast-Stil”, Societatea cu Răspundere Limitată „Vicom” a solicitat achitarea datoriei. 1 Respectiva reclamaţie a rămas neadmisă din considerentul că în loc de restituirea datoriei, Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată a dorit să restituie în natură mărfurile procurate. Solicită, lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Vicom” în proces de faliment încasarea din contul Societăţii Comerciale „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul său a sumei de 21021,52 lei, dintre care datoria pentru mărfurile procurate şi neachitate în mărime de 13845,04 lei şi dobînda de întîrziere în mărime de 7176,48 lei.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, a fost admisă cererea de validare a popririi referitor la Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată înaintată de către lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Vicom” în proces de faliment. La 16 iulie 2014, Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, cererea fiind depusă iniţial la Curtea de Apel Chişinău . Recursul declarat a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiţie la 04 august 2014. Prin cererea de recurs înaintată, recurentul a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărîrii instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de validare a popririi depusă de lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Vicom” în proces de faliment, să fie respinsă ca neîntemeiată.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Astfel, Colegiul constată că recursul declarat la 16 iulie 2014 este depus în termen. Recurentul, Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de judecată la adoptarea hotărârii contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

La 04 august 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Vicom”, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 02 septembrie 2014, Societatea cu Răspundere Limitată „Vicom” în proces de faliment a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului, cu menţinerea hotărîrii Curţii de Apel. Analizînd legalitatea actului de dispoziţie atacat, prin prisma argumentelor invocate de participanţii la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul consideră că acesta este depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

2 Din materialele pricinii s-a constatat că potrivit somaţiei de poprire nr. 17 din 31 octombrie 2013 nr. 2-248 din 25 iulie 2011 adresată Societăţii Comerciale „Ast-Stil”, Societatea cu Răspundere Limitată „Vicom” a solicitat achitarea plăţii pentru bunurile procurate în sumă de 13845,04 lei (f.d. 8). Reieşind din răspunsul Societăţii Comerciale „Ast-Stil” nr. 18 din 11 noiembrie 2013 la somaţia de poprire, prima a indicat că suma de 13845,04 lei menţionată de debitor constituie restanţa pentru mostrele de gresie şi faianţă pentru standurile de reclamă livrate în baza contractului nr. 2-001 din 02 ianuarie 2008, terţul poprit fiind gata de a returna respectiva marfă şi nicidecum preţul solicitat de parte (f.d.

9). În aceste circumstanţe, nefiind de acord cu răspunsul primit, la 09 aprilie 2014, lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Vicom” în proces de faliment, a depus cerere de validare a popririi referitor la Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată în mărime de 13845,04 lei. Prima instanţă, prin hotărîrea din 01 iulie 2014, a admis cererea de validare a popririi referitor la Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată înaintată de către lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Vicom” în proces de faliment. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a examinat pricina deferită judecăţii.

Potrivit art. 126 alin. (11) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa de insolvabilitate va adopta o hotărîre de validare a popririi, prin care va încasa de la terţul poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va decide desfiinţarea popririi. Poprirea înfiinţată asupra unei creanţe cu termen sau sub condiţie poate fi validată, dar hotărîrea nu poate fi executată decît după ajungerea creanţei la termen sau la data îndeplinirii condiţiei, după caz. Dacă sumele sînt datorate periodic, poprirea se validează atît pentru sumele ajunse la scadenţă, cît şi pentru cele care vor fi scadente, în ultimul caz validarea producîndu-şi efectele numai la data cînd sumele devin scadente.

Potrivit art. 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Art. 572 Cod civil prevede că temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. La materialele pricinii au fost anexate mai multe facturi fiscale (f.d. 32, 34, 35), care în opinia instanţei confirmă faptul încheierii în anul 2009, între Societatea cu Răspundere Limitată „Vicom” şi Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată, a mai multor contracte de vînzare-cumpărare.

Colegiul, de asemenea, reţine că potrivit informaţiei privind livrările de marfă şi achitările efectuate între Societatea cu Răspundere Limitată „Vicom” şi Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată pentru perioada 01 iulie 2009 – 07 aprilie 2014, datoria de bază a ultimei la 01 iulie 2009 constituia 98147,42 lei, fapt care nu a fost negat de către terţul poprit. 3 Or, în conformitate cu art. 123 alin. (6) CPC, faptele invocate de una din părţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. Din analiza facturilor fiscale şi a actelor de returnare a mărfii pe marginea facturilor date, în calitate de material probatoriu administrat de prima instanţă, s-a stabilit cert faptul existenţei unei datorii a Societăţii Comerciale „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „Vicom” în mărime de 13845,04 lei.

În consecinţă, având în susţinere constatările anterior menţionate, Colegiul consideră corectă concluzia instanţei de apel privind temeinicia solicitării lichidatorului Societăţii cu Răspundere Limitată „Vicom” în proces de faliment referitor la încasarea din contul Societăţii Comerciale „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul său a sumei de 13845,04 lei, drept datorie pentru mărfurile procurate şi neachitate. Cît priveşte alegaţia recurentului precum că suma de 13845,04 lei constituie valoarea mostrelor şi a altor obiecte de reclamă ce urmează a fi returnate înapoi vînzătorului, reieşind din contractul nr. 2-001 din 02 ianuarie 2008, instanţa o consideră neîntemeiată şi lipsită de suport juridic.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. La materialele pricinii nu se conţine nicio dovadă care să confirme afirmaţiile recurentului. Mai mult decît atît, facturile fiscale eliberate de Societatea cu Răspundere Limitată „Vicom” probează faptul că marfa respectivă a fost transmisă în proprietatea terţului poprit cu drept de proprietate în schimbul preţului convenit. Potrivit pct. 4.1 din contractul de vînzare-cumpărare nr. 2-001 din 02 ianuarie 2008, prevede că mostrele pentru reclamă sînt proprietatea vînzătorului, Societatea cu Răspundere Limitată „Vicom”.

În această ordine de idei, argumentul recurentului că suma de 13845,04 lei nu reprezintă datoria pentru mărfurile livrate, dar constituie valoarea mostrelor, se respinge şi din considerentul că la materialele dosarului au fost prezentat actul de returnare a mărfii din 26 octombrie 2010, precum şi din 02 noiembrie 2010, ceea ce confirmă, că mărfurile prevăzute a fi întoarse vînzătorului, au fost deja returnate de către Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată (f.d. 27,29). Conform art. 619 Cod Civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. (2) În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În consecinţă, prima instanţă corect a admis şi cerinţa reclamantului privind încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 7176,48 lei pentru perioada de la 06 august 2011 – 07 aprilie 2014. 4 În asemenea circumstanţe, Colegiul consideră restul argumentelor indicate de către Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată în cererea de recurs, ca strict declarative şi lipsite de suport juridic. Art. 6 al Convenţiei garantează participanţilor dreptul la un proces echitabil.

Dreptul instituit de art. 6 al Convenţiei este un drept de ordin procesual, ce presupune apărarea tuturor drepturilor personale şi patrimoniale ale unui subiect de drept, în cadrul procedurilor interne şi care urmează a fi realizate cu respectarea imperativă a unor garanţii, ce trebuie să se înscrie în coordonatele unui proces echitabil, în sensul Convenţiei. Curtea a statuat că textul art. 6 al Convenţiei obligă instanţele să-şi argumenteze deciziile luate. Această obligaţie nu poate fi înţeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor procesului. Obligaţia de motivare a deciziilor variază în funcţie de natura acestora. „O instanţă nu este obligată să dea un răspuns detaliat la fiecare argument înaintat de justiţiabil.

Totuşi, dacă o observaţie era esenţială pentru soluţionarea cauzei (în situaţia în care ar fi fost acceptată de către tribunal) şi a fost prezentată de părţi întru susţinerea poziţiei lor, atunci tribunalul trebuia să o trateze în mod distinct în hotărîrea judecătorească” (Hiro Bălani vs Spania nr. 1021/2001 din 28 martie 2003). Având în vedere că, Curtea de Apel Chişinău a examinat pricina cu respectarea normelor de drept, a verificat şi apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă şi a adoptat o soluţie legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent în cererea înaintată poartă caracter declarativ, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul ca neîntemeiat şi de a menţine hotărîrea contestată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), alin. (3) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Societatea Comercială „Ast-Stil” Societate cu Răspundere Limitată. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, în pricina civilă la cererea de validare a popririi depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Vicom” în proces de faliment. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ion Druţă Tatiana Vieru 5