2rc-295/14 — Cererea de repunere în termen a contestaţiei cu privire la validarea creanţei

prima instanţă: V. Pruteanu dosarul nr.2rc-295/14 DECIZIE 28 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de către avocatul Digore Eduard în interesele recurentului Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de repunere în termen a contestaţiei înaintată de Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe acţiuni, creditor în procedura de insolvabilitate intentată în privinţa societăţii cu răspundere limitată „Vicom” cu privire la validarea creanţei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2014, prin care a fost respinsă cererea de repunere în termen a contestaţiei înaintate de creditorul Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe acţiuni, iar obiecţiile lichidatorului societăţii cu răspundere limitată „Vicom” au fost admise, c o n s t a t ă: Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate a SRL „Vicom” şi a fost desemnat administrator al insolvabilităţii Chilaru Adrian, certificatul de perfecţionare profesională nr. 13172 din 05 mai 2009. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 a fost intentată procedura de faliment, cu dizolvarea debitorului SRL „Vicom”,

fiind desemnat în calitate de lichidator Chilaru Adrian. BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a depus o cerere de validare a creanţelor de 2 982 121,35 lei, 32 914 140,44 lei, 2 462 370,73 dolari SUA, 8 135 354,52 euro ca garantate şi de 259 381,40 lei ca creanţă chirografară. A invocat BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA că, datoria SRL „Vicom” în sumă de 2 982 121.35 lei s-a format în urma neexecutării corespunzătoare a contractului de credit nr. 4993 din 21 decembrie 2012, iar pentru asigurarea rambursării creditului a fost încheiat contractul nr. 4993 din 21 decembrie 2012 de gaj a stocurilor de mărfuri.

De asemenea BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a invocat că, în scopul asigurării executării în termen şi în modul stabilit a tuturor obligaţiilor rezultate din contractele de credit încheiate cu debitorul ÎM „Plimed-VG”, cu SRL 1 „Vicom” au fost încheiate contractele de ipotecă nr. 76, nr. 90 şi nr. 128, toate din 05 martie 2007. La intentarea procesului de insolvabilitate, creanţa garantată de SRL „Vicom”, prin ipotecarea bunurilor sale a constituit suma de 32 914 140,44 lei, 2462 370,73 dolari SUA, 8 135 354,52 euro şi aceste sume necesită să fie validate ca creanţe garantate. Totodată, BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a invocat că în temeiul contractelor de emitere şi deservire a cardului de credit, a eliberat carduri de credit persoanelor fizice Guşilo Valeriu, Guşilo Ina, Guşilo Victor, Guşilo Dumitru, Tulea Gheorghe, Tulea Ecaterina, Tulea Victor, Carpova Liudmila şi Barbarov Gheorghii, iar SRL „Vicom” şi-a asumat obligaţiile de fidejusor.

Datoria acestor persoane fizice constituie suma de 259 381,40 lei şi în această sumă necesită să fie validat ca creditor chirografar. BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” a informat instanţa de insolvabilitate că la 25 iulie 2013 a fost înaintată acţiune în judecată împotriva ÎM „Plimed-VG” cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii de întîrziere şi a penalităţii aferente contractelor de credit încheiate. Drept confirmare a prezentat copia acţiunii. Întru executarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013, de intentare a procesului de insolvabilitate a SRL „Vicom”, la data de 28 noiembrie 2013, Chilaru Adrian - administratorul insolvabilităţii SRL „Vicom” a depus în instanţa de insolvabilitate tabelul definitiv al creanţelor.

Nu a fost de acord cu sumele indicate de BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA spre validare. A inclus la rubrica „suma solicitată” toată valoarea creanţei indicată de această bancă, iar la rubrica “suma admisă” a indicat o parte din suma solicitată, 2 982 121,35 lei la rangul prioritar de creanţă garantată. În aşa mod, a obiectat asupra creanţelor solicitate spre a fi validate. La şedinţa din 05 decembrie 2013 de validare a creanţelor, au fost validaţi creditorii, inclusiv BC „Eximbank-Gruppo Véneto Banca” SA în sumă de 2 982 121,35 lei la rangul prioritar de creanţă garantată. BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca”, la data de 09 decembrie 2013 a depus contestaţia asupra neîntroducerii creanţelor la rubrica „creanţe admise” din tabelul definitiv.

A solicitat repunerea în termen. A menţionat că, de către administrator nu a fost anunţat despre depunerea în instanţă a tabelului definitiv şi a făcut cunoştinţă cu tabelul definitiv la data de 05 decembrie 2013 în cadrul şedinţei de validare. La şedinţele din 30 ianuarie 2014 şi din 17 februarie 2014, BC „Eximbank- Gruppo Veneto Banca” SA a depus cereri de concretizare a mărimei creanţelor. A solicitat validarea sumei de 2 982 121,35 lei (care a fost validată la 05 decembrie 2013) şi a sumei de 8 280 000 lei ca creanţe garantate, precum şi a sumei de 118 368,71 lei ca creanţă chirografară. A invocat ca temei art. 3 al Legii cu privire la ipotecă, potrivit cărui, creditorul este în drept să ceară satisfacerea creanţelor sale din valoarea bunurilor imobile ipotecate.

Din motivul că ÎM „Plimed-VG” nu şi-a executat obligaţiile contractuale, este în drept să ceară satisfacerea creanţelor sale în limita valorii bunurilor ipotecate de SRL „Vicom”. 2 Referitor la creanţa chirografară micşorată de la 259 381,40 lei la 118 368,71 lei, BC “Eximbank-Gruppo Veneto Banca” a invocat că, unele persoane fizice beneficiari ai cardurilor bancare, au stins datoria. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2014 a fost respinsă cererea de repunere în termen a contestaţiei înaintate de creditorul BC „Eximbank- Gruppo Veneto Banca” SA. S-au admis obiecţiile lichidatorului SRL „Vicom”, Chilaru Adrian, asupra sumelor solicitate de SA „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” spre validare, invocate în cererea de validare, ulterior concretizate.

S-a dispus consemnarea în tabelul definitiv a sumelor de 32 914 140.44 lei, 2 462 370.73 dolari SUA, 8 135 354.52 euro şi 259.381.40 lei ca creanţe contestate. Totodată, s-a explicat că BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA este în drept să prezinte instanţei de insolvabilitate şi lichidatorului actele judecătoreşti definitive şi irevocabile care confirmă drepturile pecuniare faţă de debitorul SRL „Vicom” şi să solicite în condiţiile legii validarea lor. În dezacord cu încheierea sus-indicată, avocatul Digore Eduard în interesele recurentului BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, la data de 11 martie 2014, în termen legal a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2014, cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă.

În motivarea amplă a cererii de recurs, reprezentantul recurentului a indicat în esenţă că încheierea instanţei de insolvabilitate este pasibilă de a fi casată integral pe motivul încălcării normelor de drept material, manifestată prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, precum şi prin interpretarea eronată a legii. În acest context, reprezentantul recurentului a menţionat că instanţa de insolvabilitate nu a constatat omisiunea lichidatorului de a comunica părţilor tabelul definitiv al creanţelor pentru a le acorda posibilitatea să-l conteste în termenul prevăzut de lege. Or, obligaţia de comunicare a tabelului a fost pusă expres în sarcina administratorului insolvabilităţii prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013. Mai mult decît atît, obligaţia de înaintare a obiecţiilor a fost executată de către lichidator abia la data de 29 ianuarie 2014, adică tardiv.

Cu toate acestea, a tratat discriminatoriu recurentul în raport cu lichidatorul, admiţînd obiecţiile tardive şi restituind cererea recurentei. De asemenea, reprezentantul recurentului a mai invocat despre concluzia eronată a instanţei de insolvabilitate privind obligarea recurentului la înaintarea cererii de validare a creanţei în limita unor anumite proporţii pe care, de altfel, este în imposibilitate să le stabilească fără participarea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. Consideră neîntemeiată şi concluzia instanţei de insolvabilitate privind necesitatea interpretării contractelor tripartite de ipotecă în cadrul unui proces civil separat. Or, contractele de ipotecă se referă tocmai la bunurile ce fac parte din 3 masa debitoare, iar cele de fidejusiune grevează întreg patrimoniu al debitorului, care reprezintă la fel masa debitoare.

Reprezentantul recurentului a indicat că prima instanţă a admis o încălcare gravă, interpretînd cererea de modificare a creanţei chirografare în sumă de 118 368,71 lei ca fiind o recunoaştere de către Bancă a legitimităţii obiecţiilor lichidatorului. Or, modificarea creanţei chirografare de la suma de 259 381,40 lei la suma de 118 368,71 lei a fost efectuată în legătură cu achitările efectuate de către unul din debitorii principali. Conform art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, examinînd argumentele recursului în raport cu circumstanţele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că, recursul înaintat de către avocatul Digore Eduard în interesele BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA este neîntemeiat şi urmează a fi respins, cu menţinerea încheierii primei instanţe, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din materialele cauzei rezultă că, recurentul îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei de insolvabilitate, prin care a fost respinsă cererea de repunere în termen a contestaţiei înaintate de creditorul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA asupra neîntroducerii la rubrica „creanţe admise” din tabelul definitiv al creanţelor a sumei de 8 280 000 lei ca creanţe garantate şi a sumei de 118 368,71 lei ca creanţă chirografară, precum şi cu soluţia instanţei de insolvabilitate privind admiterea obiecţiilor lichidatorului SRL „Vicom” asupra sumelor solicitate spre validare, cu consemnarea în tabelul definitiv a sumelor de 32 914 140,44 lei, 2 462 370,73 dolari SUA, 8 135 354,52 euro şi 259 381,40 lei ca creanţe contestate.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, verificînd temeinicia depunerii cererii de recurs, consideră că aceasta urmează a fi respinsă, din considerentele ce urmează. Astfel, încheierea, în partea prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen a contestaţiei, cu restituirea acesteia din urmă, nu poate fi contestată în ordine de recurs. Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi. Iar, potrivit art. 8 din aceeaşi Lege, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Totodată, art. 356 CPC expres prevede că, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din acest cod, cu excepţiile şi completările stabilite în legislaţia insolvabilităţii. 4 În conformitate cu prevederile art. 140 alin. (1) şi (2) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a creanţelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanţă.

Cererea de admitere a creanţei se depune în termenul stabilit în hotărîrea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu. Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 de zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedură. În baza reglementărilor de la art. 144 alin. (1), (2) şi (3) din aceeaşi lege, debitorul şi creditorii pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi la drepturile de preferinţă neadmise sau trecute integral sau parţial de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv.

Contestaţiile se depun în scris la instanţa de judecată care examinează cazul de insolvabilitate cu cel puţin 3 zile înainte de data şedinţei fixate pentru examinarea valabilităţii creanţelor incluse în tabelul definitiv. Contestaţiile înaintate după termenul prevăzut se declară tardive şi se restituie fără a fi examinate. Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţiile în şedinţă de validare sau în cadrul unei alte şedinţe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului care deţine creanţa contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi a oricărei alte părţi interesate, după caz.

În acest context, instanţa de recurs reţine că, prin încheierea recurată din 24 februarie 2014, instanţa de insolvabilitate a examinat cererea de repunere în termen a contestaţiei înaintate de creditorul BC „Eximbank Gruppo Veneto Banca” SA asupra neîntroducerii creanţelor solicitate la rubrica „creanţe admise” din tabelul definitiv al creanţelor, pe care a respins-o ca neîntemeiată, contestaţia sus-indicată, fiind restituită. Astfel, prevederile legii insolvabilităţii, care reglementează procedura examinării creanţelor contestate, nu prevede expres calea de atac cu recurs a încheierii instanţei de insolvabilitate prin care s-a respins cererea de repunere în termen a contestaţiei. Or, contestaţiile depuse într-un termen mai mic de 3 zile sau în cadrul şedinţei de validare sau după şedinţa de validare se declară tardive de către instanţa de insolvabilitate şi se restituie fără a fi examinate.

Instanţa de insolvabilitate va adopta în acest sens o încheiere nesusceptibilă de recurs, pe motiv că legea nu o menţionează cu drept de atac. În acest context, nu pot fi reţinute argumentele reprezentantului recurentei în favoarea posibilităţii exercitării căilor de atac împotriva încheierii contestate în partea ce ţine de respingerea cererii de repunere în termen a contestaţiei, cu 5 restituirea acesteia din urmă. Or, prevederile normelor legale sus-enunţate atestă contrariul.

Prin urmare, şi argumentele reprezentantul recurentului BC „Eximbank- Gruppo Veneto Banca” SA privind neconstatarea de către instanţa de insolvabilitate a omisiunii lichidatorului de a comunica părţilor tabelul definitiv al creanţelor, privind concluzia eronată a primei instanţe ce ţine de obligarea recurentei la înaintarea cererii de validare a creanţei în limita unor anumite proporţii, precum şi ce ţine de necesitatea interpretării contractelor tripartite de ipotecă în cadrul unui proces civil separat, nu sînt relevante.

De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide în favoarea temeiniciei încheierii instanţei de insolvabilitate din 24 februarie 2014, în partea în care s-au admis obiecţiile lichidatorului SRL „Vicom” asupra sumelor solicitate spre validare, cu consemnarea în tabelul definitiv a sumelor de 32 914 140,44 lei, 2 462 370,73 dolari SUA, 8 135 354,52 euro şi 259 381,40 lei ca creanţe contestate. În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare.

Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă. Iar, în temeiul dispoziţiei art. 144 alin. (4) din aceeaşi Lege, dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată. În acest caz, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a procesului pendinte.

Ţinînd cont de faptul că materialele dosarului atestă intentarea de către recurentul BC “Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a unei acţiuni civile împotriva SRL „Plimed” şi SRL „Vicom”, intervenient accesoriu BC „Banca Socială” SA cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii de întîrziere şi a penalităţii aferente contractelor de credit, instanţa de recurs apreciază ca fiind întemeiată soluţia primei instanţe cu privire la posibilitatea examinării cererii de validare a creanţelor înaintată de recurent numai după soluţionarea litigiului sus-indicat, existent pe rol, precum şi numai după intentarea de creditor a proceselor separate împotriva SRL „Vicom” şi persoanelor fizice, care au beneficiat de sumele eliberate în temeiul contractelor de emitere şi deservire a cardului de credit.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural de către instanţa de insolvabilitate, respectiv nu constituie temei pentru casare a încheierii recurate, şi urmează a fi respinse.

Sub aspectul celor relatate şi avînd în vedere faptul că, încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2014, în partea respingerii cererii de repunere în termen a contestaţiei, cu restituirea acesteia din urmă, nu poate fi contestată în 6 ordine de recurs, iar în partea admiterii obiecţiilor lichidatorului SRL „Vicom” asupra sumelor solicitate spre validare, cu consemnarea în tabelul definitiv a sumelor ca creanţe contestate, este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de către reprezentantul recurentului BC “Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA sînt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea.

Ţinînd cont de cele expuse şi conducîndu-se de prevederile art. 8 şi 144 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către avocatul Digore Eduard în interesele recurentului Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe acţiuni. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2014, adoptată în pricina civilă la cererea de repunere în termen a contestaţiei înaintată de Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate pe acţiuni, creditor în procedura de insolvabilitate intentată în privinţa societăţii cu răspundere limitată „Vicom” cu privire la validarea creanţei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 7