2rc-666/15 — Proces de insolvabilitate

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău Dosarul nr. 2rc-666/15 Judecător: V. Pruteanu DECIZIE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Druţă examinând recursul declarat de către Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă de insolvabilitate a Societății cu Răspundere Limitată „Vicom”, opoziția creditorului garantat Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2015, prin care: -s-a respins opoziția înaintată de SA „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” la valorificarea bunurilor grevate cu garanții în favoarea SA „Banca Socială” privind declararea nulității actelor ce au stat la baza desfășurării licitației din 14.08.2014, precum şi a actelor întocmite în rezultatul licitației, inclusiv: ordinul nr. 02/14 de instituire a comisiei de licitație a bunurilor grevate cu garanții în favoarea SA „Banca Socială”; procesul-verbal nr. 01 al comisiei de licitație instituită pentru vânzarea- cumpărarea bunurilor imobile şi mobile a SRL „Vicom” în procedura falimentului; procesele-verbale a licitației cu strigare nule nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10,11, 12,13, 14, 15, 16,17,18,19, 20, 21, 22, 23 din 14.08.2014;

procesele-verbale nr. 02/08 şi 03/08 din 22.08.2014 de stabilire a creditorului cu drept preferențial şi a prețului bunurilor imobile şi mijloacelor de transport solicitate spre transmitere în proprietate în contul creanței garantate; actul nr. 04/08 din 25.08.2014 de ridicare şi transmitere a bunurilor imobile şi mobile (mijloace de transport) în proprietate; -s-a respins cerința SA „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” de obligare a lichidatorului SRL „Vicom” să instituie un fond de rezervă de 51 736 040 lei din care să fie posibilă valorificarea drepturilor creditorului garantat SA „Eximbank- Gruppo Veneto Banca”, c o n s t a t ă : La 02 august 2013, SC „Vicom” SRL a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 august 2013, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de debitorul SC „Vicom” SRL şi a fost numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Chilaru Adrian”, deținător al certificatului de perfecționare profesională nr. 13172 din 05 mai 2009. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013, a fost intentat procesul de insolvabilitate a SC „Vicom” SRL şi a fost desemnat administrator al insolvabilității ÎI „Chilaru Adrian”, deținător al certificatului de perfecționare profesională nr. 13172 din 05 mai 2009. Conform hotărârii, administratorul insolvabilității ÎI „Chilaru Adrian” a perfectat şi a prezentat instanţei de insolvabilitate tabelul definitiv al creditorilor validați şi la rubrica creditori garantați au fost incluși, BC „Banca Socială” SA cu creanța de 51 976 155,14 lei, 126 723 euro, 156 230 dolari SUA şi BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA cu creanța garantată de 2 982 121,35 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2014, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiție din 28 mai 2014, au fost admise obiecțiile lichidatorului SRL „Vicom” şi consemnate în tabelul definitiv sumele de 32 914 140,44 lei, 2 462 370,73 dolari SUA şi 8 135 354,52 euro, solicitate spre validare de BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA ca creanțe contestate şi a fost respinsă ca neîntemeiată cererea BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA de repunere în termen a contestației asupra acțiunilor administratorului de admitere parțială a cererii de validare. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, a fost intentată procedura de faliment în privința SC „Vicom” SRL cu dizolvarea debitorului şi a fost desemnat ca lichidator ÎI „Chilaru Adrian”.

Conform procesului-verbal nr. 1 al adunării comitetului creditorilor din 12 februarie 2014, la ședința comitetului creditorilor, privitor la întrebarea nr. 3 din ordinea de zi, comitetul creditorilor a decis ca valorificarea masei debitoare grevate cu garanții să se realizeze în temeiul art. 130-133 al Legea insolvabilității. Conform procesului-verbal nr. 2 al adunării comitetului creditorilor din 26 februarie 2014, la ședința comitetului creditorilor a fost acceptată evaluarea masei debitoare de către compania de evaluare SRL „Print Imobil”.

La 01 iulie 2014 BC „Banca Socială” SA prin notificarea nr. 1301-1-90/3 a informat lichidatorul despre intenția sa de valorificare a masei debitoare grevate cu garanții la licitație cu strigare, fiind propus prețul de expunere a fi cel de piață, conform rapoartelor de evaluare întocmite de SRL „Print Imobil” nr. IT-26.1/14, nr. IT- 26.2/14, nr. IT-26.3/14, nr. IT-26.4/14, nr. IT-26.5/14, nr. IT-26.6/14, nr. IT- 26.7/14, nr. IT- 26.8/14, cu adaus de 15% din valoarea estimată a fiecărui bun. Prin ordinul nr. 02/14 lichidatorul a instituit comisia de licitație a bunurilor grevate cu garanții în favoarea BC „Banca Socială” SA şi aprobare a redacției comunicatului informativ de desfășurare a licitației cu strigare.

Comisia de licitație instituită prin ordinul lichidatorului nr. 02/14, a format loturile şi a aprobat redacția comunicatului informativ de expunere a masei debitoare grevate cu garanții. Conform procesului-verbal nr. 01 al comisiei de licitație, au fost formate 7 loturi de bunuri imobile şi 16 loturi mijloace de transport. La cererea din 25 iunie 2014 lichidatorul a informat reprezentantul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA despre finalizarea procedurii de evaluare a bunurilor imobile şi despre preconizarea valorificării bunurilor imobile afectate cu garanții la licitația „cu strigare”. Lichidatorul a publicat în Monitorul Oficial al RM nr. 209-216 (4848-4855) din 25 iulie 2014, comunicatul informativ de desfășurare a licitației „cu strigare”, care a fost preconizată pentru 14 august 2014, privind înstrăinarea bunurilor masei debitoare grevate cu garanții.

La 13 august 2014, BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a depus instanţei de insolvabilitate opoziție şi a solicitat declararea nulă a licitației „cu strigare” din 14 august 2014, în partea expunerii vânzării bunurilor din mun. Chişinău - str. Pușkin 44 şi str. George Coșbuc 1, cu obligarea lichidatorului să instituie un fond de rezervă. La 14 august 2014, în ziua desfășurării licitației, lichidatorul SC „Vicom” SRL a recepționat cererea BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA de declarare nulă a licitației „cu strigare” din 14 august 2014 în partea expunerii vânzării bunurilor din mun. Chişinău - str. Pușkin 44 şi str. George Coșbuc 1, cu obligarea instituirii unui fond de rezervă. La 15 august 2014 lichidatorul SC „Vicom” SRL a prezentat instanţei de insolvabilitate procesele-verbale nr. 1-23 din 14 august 2014 de declarare nulă a licitației „cu strigare”, din motivul că nu s-au înregistrat doritori de a participa la această licitație.

Ulterior, BC „Banca Socială” SA prin cererea nr. 2530/440 din 20 august 2014 a solicitat lichidatorului SC „Vicom” SRL transmiterea în proprietate a bunurilor gajate/ipotecate expuse la licitația „cu strigare” din 14 august 2014 şi neadjudecate în contul stingerii creanței validate şi garantate prin aceste bunuri. În temeiul art. 119 alin. (2) şi (7), art. 131 alin. (10) al Legii insolvabilității şi a cererii BC „Banca Socială” SA nr. 2530/440 din 20 august 2014, lichidatorul SC „Vicom” SRL a perfectat şi a semnat la 22 august 2014 procesele-verbale nr. 02/08 şi 03/08 de stabilire a creditorului cu drept preferențial, a prețului bunurilor imobile şi mijloacelor de transport solicitate spre transmitere în proprietate în contul creanței garantate.

La 25 august 2014 de către lichidator au fost prezentate instanţei de insolvabilitate procesele-verbale nr. 02/08 şi 03/08 din 22 august 2014. BC „Banca Socială” SA pînă la primirea bunurilor în proprietate a achitat lichidatorului cheltuielile de validare şi de valorificare, inclusiv onorariul de succes, fapt confirmat de lichidatorul SC „Vicom” SRL prin certificatul din 25 august 2014 de lipsă a datoriilor. Prin actul nr. 04/08 din 25 august 2014 de ridicare şi transmitere a bunurilor imobile şi mobile (mijloace de transport), lichidatorul SC „Vicom” SRL a transmis în proprietatea BC „Banca Socială” SA bunurile imobile şi mijloacele de transport expuse la licitația „cu strigare” din 14 august 2014 şi neadjudecate, în contul stingerii creanței garantate validate acoperită prin bunurile respective în mărime de 51 976 155,14 lei; 126 723 euro, 156 230 dolari SUA.

La 03 octombrie 2014 BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a depus instanţei de insolvabilitate cererea de concretizare a cerințelor formulate în opoziția din 13 august 2014, prin care a solicitat anularea actelor care au stat la baza desfășurării licitației „cu strigare” din 14 august 2014 şi a actelor întocmite în rezultatul licitației: - ordinul nr. 02/14 cu privire la instituirea comisiei de licitație a bunurilor grevate cu garanții în favoarea BC „Banca Socială” SA; - procesul verbal nr. 01 al comisiei de licitaţie instituită pentru înstrăinarea bunurilor imobile şi mobile ale SC „Vicom” SRL în procedura falimentului; - procesele-verbale nr. 1-23 ale licitației „cu strigare” din 14 august 2014 care nu s-a desfășurat; - procesele-verbale nr. 02/08 şi 03/08 din 22 august 2014 de stabilire a creditorului cu drept preferențial, a prețului bunurilor imobile şi mijloacelor de transport solicitate spre transmitere în proprietate în contul creanței garantate; - actul nr. 04/08 din 25 august 2014 de ridicare şi transmitere a bunurilor imobile şi mobile (mijloace de transport) în proprietate.

Totodată a solicitat obligarea lichidatorului să instituie un fond de rezervă de 51 736 040 lei pentru valorificarea drepturilor creditorului garantat BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA. În motivarea acestei cereri BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a invocat că, acțiunile lichidatorului de înstrăinare a bunurilor depășesc limitele drepturilor şi atribuțiilor acordate prin lege şi contravin art. 54 alin. (1) lit. f), art. 69, art. 117 alin. (1), (2), (7) şi art. (10), art. 118 alin. (1), art. 121 alin. (2), art. 131 alin. (4), (5) şi (9), art. 157 alin. (1) şi (2) din Legea insolvabilității.

Consideră reprezentantul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA că lichidatorul SC „Vicom” SRL a încheiat tranzacție de proporție fără a obține confirmarea acestor acțiuni de către adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor, deoarece bunurile valorificate în favoarea BC „Banca Socială” SA constituie preponderent bunurile masei debitoare şi asupra valorificării acestora trebuia să se expună nemijlocit adunarea creditorilor, astfel prin acțiunile lichidatorului s-a creat situația că creanțele altor creditori pot să rămână nesatisfăcute, din care motiv solicită stabilirea unui fond de rezervă de 51 736 040 lei pentru valorificarea drepturilor sale.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2014, a fost respinsă opoziția înaintată de BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA la valorificarea bunurilor grevate cu garanții în favoarea BC „Banca Socială” SA; a fost respinsă cerința privind declararea nulității actelor ce au stat la baza desfășurării licitației din 14 august 2014, precum şi a actelor întocmite în rezultatul licitației, inclusiv: - ordinul nr. 02/14 cu privire la instituirea comisiei de licitație a bunurilor grevate cu garanții în favoarea BC „Banca Socială” SA; - procesul verbal nr. 01 al comisiei de licitație instituită pentru înstrăinarea bunurilor imobile şi mobile ale SC „Vicom” SRL în procedura falimentului; - procesele-verbale nr. 1-23 ale licitației „cu strigare” din 14 august 2014 care nu s-a desfășurat; - procesele-verbale nr. 02/08 şi 03/08 din 22 august 2014 de stabilire a creditorului cu drept preferențial, a prețului bunurilor imobile şi mijloacelor de transport solicitate spre transmitere în proprietate în contul creanței garantate; - actul nr. 04/08 din 25 august 2014 de ridicare şi transmitere a bunurilor imobile şi mobile (mijloace de transport) în proprietate.

A fost respinsă şi cerința BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA de obligare a lichidatorului SC „Vicom” SRL să instituie un fond de rezervă de 51 736 040 lei pentru valorificarea drepturilor creditorului garantat BC „Eximbank - Gruppo Veneto Banca” SA. La 20 noiembrie 2014, avocatul Eduard Digore, în interesele BC „Eximbank- Gruppo Veneto Banca” SA a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2014, solicitând casarea încheierii instanţei de insolvabilitate, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a opoziției creditorului BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA. Prin decizia Curţii Supreme de Justiție din 06 mai 2015, a fost casată integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14.11.2014, cu restituirea pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

După rejudecarea pricinii, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2015, s-a respins opoziția înaintată de SA „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” la valorificarea bunurilor grevate cu garanții în favoarea SA „Banca Socială” privind declararea nulității actelor ce au stat la baza desfășurării licitației din 14.08.2014, precum şi a actelor întocmite în rezultatul licitației, inclusiv: ordinul nr. 02/14 de instituire a comisiei de licitație a bunurilor grevate cu garanții în favoarea SA „Banca Socială”; procesul-verbal nr. 01 al comisiei de licitație instituită pentru vânzarea- cumpărarea bunurilor imobile şi mobile a SRL „Vicom” în procedura falimentului; procesele-verbale a licitației cu strigare nule nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10,11, 12,13, 14, 15, 16,17,18,19, 20, 21, 22, 23 din 14.08.2014; procesele-verbale nr. 02/08 şi 03/08 din 22.08.2014 de stabilire a creditorului cu drept preferențial şi a prețului bunurilor imobile şi mijloacelor de transport solicitate spre transmitere în proprietate în contul creanței garantate; actul nr. 04/08 din 25.08.2014 de ridicare şi transmitere a bunurilor imobile şi mobile (mijloace de transport) în proprietate;

s-a respins cerința SA „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” de obligare a lichidatorului SRL „Vicom” să instituie un fond de rezervă de 51 736 040 lei din care să fie posibilă valorificarea drepturilor creditorului garantat SA „Eximbank-Gruppo Veneto Banca”. Nefiind de acord cu încheierea menționată, la 29 iunie 2015, în termenul prevăzut de lege, BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA, a declarat recurs asupra încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2015, recursul fiind completat prin cererile din 19 august 2015 și 01 septembrie 2015. În motivarea recursului, recurentul a indicat că încheierea contestată este ilegală şi neîntemeiată, reiterând temeiurile de fapt și de drept invocate în instanța de insolvabilitate.

A solicitat recurentul casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2015 și emiterea unei decizii privind admiterea integrală a cerințelor SA „Eximbank- Gruppo Veneto Banca”. La 22 august 2015, administratorul special al SA „Banca Socială” Sergiu Berghie, a depus referință prin care s-a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea în vigoare a încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2015. La 24 august 2015, referință a depus și lichidatorul al SRL „Vicom” Chilaru Adrian, completînd-o la 07 septembrie 2015, prin care s-a solicitat respingerea recursului. La 29 septembrie 2015, referinţă a depus şi reprezentantul BC „Banca Socială” SA avocatul Lunga Dmitri, solicitînd respingerea recursului.

Examinând materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins din considerentele ce urmează: Conform art. 427 lit. a) CPC, „instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii este în drept, să respingă recursul şi să mențină încheierea”. În conformitate cu art. 131 alin. (6) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 „Debitorul, creditorii garantaţi, creditorii chirografari şi administratorul insolvabilităţii/lichidatorul pot face opoziţie, la vînzarea bunului, în faţa instanţei de insolvabilitate. Instanţa va judeca opoziţia în şedinţă publică, cu citarea creditorilor garantaţi care au depus opoziţia, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi, după caz, a reprezentantului debitorului, în cel mult 2 săptămîni de la primirea opoziţiei.

Neprezentarea părţilor la data citată nu împiedică instanţa să examineze cauza. Pe marginea opoziţiei, instanţa de insolvabilitate emite o încheiere, care poate fi contestată cu recurs numai de părţile vizate în ea.

Dacă admite opoziţia, instanţa de judecată, ţinînd seama de obiectul acesteia, va modifica ori anula, după caz, metoda, maniera, condiţiile, sarcinile, preţul, locul sau data vînzării bunurilor grevate cu garanţii, informînd de îndată administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, care este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţa de insolvabilitate.” În conformitate cu art. 66 alin. (1) lit. j) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 „Administratorul şi lichidatorul au următoarele atribuții principale; organizarea şi vânzarea la licitație sau prin negocieri directe a bunurilor din patrimoniul debitorului în conformitate cu prezenta lege” Conform art. 53 alin. (2), 81 alin. (3) şi (5) al Legii insolvabilității, toate acțiunile împotriva debitorului sunt exercitate în numele creditorilor de către adunarea creditorilor şi de comitetul creditorilor, cu excepția cazurilor în care prezenta lege prevede în mod expres exercitarea dreptului de către creditor în mod individual.

Pentru creditorii garantați interdicția de valorificare a bunurilor grevate cu garanții este valabilă pe parcursul a 180 de zile din data intentării procedurii de insolvabilitate. Valorificarea bunurilor grevate cu garanții, în cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4), se face conform procedurii stabilite la art. 130-132. Conform art. 131 alin. (8) al Legii insolvabilității, valorificarea prin licitație publică, concurs sau prin negocieri directe a bunurilor grevate cu garanții, se face după procedura generală prevăzută de lege la vânzarea masei debitoare, cu excepțiile stabilite în prezenta secțiune.

În acest context legal, Colegiul reține că procedura de insolvabilitate a SRL „Vicom” a fost intentată la 26.09.2013, iar la 26.03.2014 au expirat 180 de zile prevăzute de lege şi după expirarea acestui termen a fost inițiată procedura de valorificare a bunurilor grevate cu garanții în favoarea creditorului garantat SA „Banca Socială”, iar acțiunile lichidatorului SRL „Vicom” de valorificare a bunurilor grevate cu garanții în favoarea SA „Banca Socială” după expirarea termenului de 180 de zile fără coordonarea cu adunarea creditorilor este una legală, executată în limitele normei legale menționate anterior.

Totodată Colegiul reține că, instanța de insolvabilitate justificat a constatat că nu au fost stabilite încălcări de procedură la desfășurarea licitației „cu strigare” din 14.08.2014 şi la perfectarea actelor întocmite ca rezultat al anulării licitației menționate din considerentele ce urmează: După expirarea termenului de 180 zile din momentul intentării procedurii de insolvabilitate a SRL „Vicom”, lichidatorul SRL „Vicom” a fost înștiințat de către creditorul garantat SA „Banca Socială” prin notificarea nr. 1301-1-90/3 din 01.07.2014 despre intenția sa de a valorifica la licitație „cu strigare” a bunurilor imobile şi mobile cu care a fost garantată creanța sa. În notificarea expusă au fost relevate condițiile, modalitatea de valorificare şi/sau de vânzare a acestor bunuri, precum şi prețul de vânzare după o expertiză a valorii lor.

Colegiul reține, că evaluarea bunurilor a fost efectuată de SRL „Print Imobil”, iar rapoartele de evaluare au fost depuse la dosar. Astfel, SA „Banca Socială” a propus ca prețul de expunere la licitație a bunurilor să fie cel stabilit de compania de evaluare şi supra 15% pentru fiecare bun expus la licitației „cu strigare”.

După primirea notificării nr. 1301-1-90/3, la 01.07.2014, instanța de insolvabilitate justificat a constatat că lichidatorul a fost îndreptățit să valorifice bunurile grevate cu garanție în condițiile expuse de creditorul garantat SA „Banca Socială”, iar decizia lichidatorului SRL „Vicom” de valorificare a bunurilor grevate ca garanție a creanței validate a SA „Banca Socială” (ordinul nr. 02/14 cu privire la instituirea Comisiei de licitație a bunurilor grevate cu garanții în favoarea SA „Banca Socială” şi procesul-verbal nr. 01 al Comisiei de licitație instituită la vânzarea- cumpărarea bunurilor imobile şi mobile a SRL „Vicom” în procedura falimentului), au fost emise în conformitate cu art. 131 alin. (3) al Legii insolvabilității.

Colegiul reține că justificate sunt și concluziile instanței de insolvabilitate conform cărora procedura de licitație a derulat conform art. 117 cu excepțiile stabilite la art. 130-132 al Legii insolvabilității: au fost expuse bunurile grevate cu garanții în temeiul condițiilor invocate de creditorul garantat; a fost publicat comunicatul de desfășurare a licitației cu strigare în Monitorul Oficial şi au fost respectați termenii de desfășurare a licitației; a fost acordată posibilitatea terților de a participa la cumpărarea bunurilor expuse la licitație; au fost întocmite procesele- verbale de nulitate a licitației „cu strigare” din motivul neadjudecării acestora de careva doritori. Astfel, încălcări în aspectul procedurii de înscriere sau de desfășurare la licitația cu strigare din 14.08.2014 nu s-a constatat, iar licitația cu strigare a fost desfășurată cu respectarea condițiilor imperative ale legii insolvabilității.

În conformitate cu art. 131 alin. (10) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 „Una dintre posibilitățile de valorificare constă în trecerea bunului în proprietate creditorului garantat în contul creanței. Acesta nu îşi poate adjudeca bunul afectat garanției fără ca, în prealabil, să fi dat terților posibilitatea de a participa la cumpărare. În cazul în care bunul grevat cu garanție nu s-a putut vinde la licitație publică sau prin concurs, orice creditor garantat prin bunul în cauză îl poate prelua, în condiţiile prezentei legi, în contul creanţei sale la preţul stabilit în publicaţiile sau în anunţurile de vînzare pentru ultimul termen de licitaţie sau de concurs, cu achitarea prealabilă a cheltuielilor de validare şi de valorificare a bunului, inclusiv a onorariului de succes stabilit pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator.

În cazul în care acest preţ este mai mare decît valoarea creanţei, creditorul garantat poate prelua bunul numai dacă depune suma de bani ce acoperă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei garantate, inclusiv cheltuielile de validare a creanţelor şi de valorificare a bunului şi remunerația administratorului insolvabilității/ lichidatorului. Dacă mai mulți creditori garantați vor să preia bunul în contul creanţei, acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferință. Transmiterea cu drept de proprietate către creditorul garantat a monedei naționale şi a valutei străine gajate se efectuează în cazul în care moneda creanței nu diferă de moneda mijloacelor bănești gajate.” Conform art. 119 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (7) al Legii insolvabilității, lichidatorul sau comisia de licitație va declara că licitația nu a avut loc, dacă la licitație s-a prezentat un singur participant ori nu s-a prezentat niciunul.

În cazul în care s-a declarat că prima licitație cu strigare nu a avut loc, unul dintre creditori este în drept să preia bunurile la prețul inițial al lotului expus la vânzare. Dacă, în decursul a 20 de zile din data notificării, niciun creditor nu a acceptat preluarea bunurilor în natură, se va organiza licitație repetată cu strigare în condițiile prezentei legi. În decursul a 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2) sau alin. (5), lichidatorul va examina ofertele creditorilor şi va determina care dintre ei are dreptul preferențial la preluarea bunurilor, neadjudecate la licitație, în contul stingerii creanțelor validate, întocmind în acest sens un proces-verbal, care va fi semnat de lichidator şi de creditorul cu drept preferențial.

În termen de 48 de ore de la semnare, procesul-verbal va fi depus, prin grija lichidatorului, la instanţa de insolvabilitate. După semnarea procesului-verbal, lichidatorul va ridica prin act bunurile neadjudecate spre a le remite în natură creditorului în proprietate. Din momentul semnării actului de ridicare a bunurilor neadjudecate la licitație şi al achitării de către creditor a onorariului de succes al lichidatorului, dreptul de proprietate asupra bunurilor trece la creditor, iar creanța acestuia validată în tabelul definitiv se stinge prin compensare în coraport cu valoarea bunurilor primite în proprietate.

În contextul normelor legale citate, Colegiul reține că SA „Banca Socială” prin cererea nr. 2530/440 din 20.08.2014, privind transmiterea bunurilor gajate/ipotecate în proprietate în contul stingerii creanței garantate, a solicitat lichidatorului SRL „Vicom” transmiterea bunurilor neadjudecate la licitația din 14.08.2014 în proprietate, în contul stingerii creanței garantate validat, iar lichidatorul a efectuat transmiterea bunurilor grevate cu garanții cu respectarea cerințelor art. 131 alin. (10) în coroborare cu art. 119 alin. (2) şi (7) al Legii insolvabilității, fiind semnate în acest sens de către lichidator şi SA „Banca Socială” procesele-verbale nr. 02/08 şi 03/08 din 22.08.2014 de stabilire a creditorului cu drept preferențial şi a prețului bunurilor imobile şi mijloacelor de transport solicitate spre transmitere în proprietate în contul creanței garantate.

Colegiul menționează că, creditorul SA „Banca Socială” a respectat cerințele legii şi a achitat cheltuielile validare şi valorificare, precum şi onorariul de succes, fapt confirmat prin certificatul lipsă a datoriilor eliberat de lichidator la 25.08.2014. În temeiul proceselor-verbale nr. 02/08 şi 03/08 din 22.08.2014 şi a certificazului eliberat de lichidator din 25.08.2014 de lipsă a datoriilor, lichidatorul prin actul nr. 04 din 25.08.2014 de ridicare şi transmitere a bunurilor imobile şi mobile (mijloace de transport) în proprietate, a transmis mijloacele de transport (16 unități) şi bunurile imobil (17 unități) în proprietatea SA „Banca Socială”. Potrivit art. 131 alin. (6) al Legea insolvabilității, debitorul, creditorii garantați, creditorii chirografari şi administratorul insolvabilității/lichidatorul pot face opoziție la vânzarea bunului, în fața instanţei de insolvabilitate.

Pe marginea opoziției instanţa de insolvabilitate emite o încheiere, care poate fi contestată cu recurs numai de părțile vizate în ea. Dacă admite opoziția instanţa de judecată, ținând seama de obiectul acesteia, va modifica ori anula, după caz, metoda, maniera, condițiile, sarcinile, prețul, locul sau data vânzării bunurilor grevate cu garanții, informând de îndată administratorul insolvabilității/ lichidatorul, care este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţa ă insolvabilitate. Astfel, Colegiul reține că din sensul normei citate, opoziția poate fi făcută în privința metodei, manierei, condițiilor, sarcinilor, prețului, locului sau datei vânzării bunurilor grevate cu garanții.

Astfel, toate procedurile ce pot constitui temeiul unei opoziții, prin prisma normei citate, au fost respectate de către lichidatorul SRL „Vicom”, deoarece acțiunile lichidatorului şi ale creditorului garantat SA „Banca Socială” au fost efectuate în conformitate cu art. 81 alin. (3) şi (5) al Legii insolvabilității, potrivit cărora pentru creditorii garantați interdicția de valorificare a bunurilor grevate cu garanții este valabilă pe parcursul a 180 de zile din data intentării procedurii de insolvabilitate. Valorificarea bunurilor grevate cu garanții, în cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4) se face conform procedurii stabilite la art. 130-132.

Conform art. 131 alin. (3) şi (8) al Legii insolvabilității, aplicabile prezentei spețe, creditorul garantat care intenționează să-şi valorifice garanția va înștiința administratorul/lichidatorul insolvabilității despre acest lucru, arătând prin notificare condițiile şi modalitatea de valorificare şi/sau vânzare a bunului afectat cu garanție, precum şi prețul de vânzare după o expertiză a valorii lui. Odată cu primirea notificării, administratorul insolvabilității/lichidatorul este îndreptățit să procedeze la valorificarea şi/sau la vânzarea bunului grevat cu garanție în condițiile expuse de creditorul garantat. Administratorul insolvabilității/lichidatorul se poate opune valorificării şi/sau vânzării bunului grevat cu garanție în condițiile invocate de creditorul garantat, numai dacă acestea contravin legii.

Valorificarea prin licitație publică, concurs sau prin negocieri directe a bunurilor grevate cu garanții se face după procedura generală prevăzută de lege la vânzarea masei debitoare, cu excepțiile stabilite în prezenta secțiune. Cu referire la caz, Colegiul reține că conform art. 131 alin. (3) al Legii insolvabilității, creditorul garantat expres a indicat condițiile şi modalitatea de valorificare a bunurilor garantate, prin vânzare la licitație „cu strigare”, iar ulterior a solicitat transmiterea bunurilor în proprietate in contul stingerii creanței validate.

Prin urmare, prevederile art. 117 al Legii insolvabilității, sunt aplicabile la valorificarea şi vânzarea bunurilor imobile şi mobile în prezentul caz, în măsura în care nu contravin cerințelor art. 131. Colegiul reține că este neîntemeiat şi urmează a fi respins argumentul recurentului SA „Eximbank” privind neinformarea de către lichidator a comitetului creditorilor sau după caz a adunării creditorilor, asupra încheierii unui act de proporții, acestea fiind bazate pe interpretare eronată a art. 69 al Legii insolvabilității, care nu se raportează la prevederile art. 131 al legii nominalizata şi respectiv nu este aplicabil în cazul valorificării bunurilor grevate cu garanții. Totodată Colegiul reține că, SA „Banca Socială” este unicul creditor garantat validat, ale cărui creanțe validate sunt acoperite prin bunurile imobile şi mobile indicate.

Alți creditori garantați validați care ar fi avut careva drepturi asupra acestor bunuri la momentul expunerii lor valorificării prin licitația „cu strigare” sau la momentul transmiterii lor în proprietatea SA „Banca Socială” nu existau. Respectiv, afirmațiile recurentului SA „Eximbank” că sunt creditori garantați prin bunurile indicate şi că lichidatorul SRL „Vicom” urma să solicite, la valorificarea lor, acordul creditorului garantat SA „Eximbank” sunt în contradicție cu circumstanțele de fapt şi de drept stabilite în pricină. De asemenea aceste circumstanțe au fost stabilite prin încheierea irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 14.02.2014, avînd puterea lucrului judecat şi fiind obligatorie pentru toate părțile vizate.

Colegiul menționează că instanţa de insolvabilitate justificat a calificat drept neîntemeiate argumentele SA „Eximbank” că, la încheierea contractului de credit nr. 4993 din 21.12.2012 între SA „Eximbank” şi SRL „Vicom”, s-a instituit garanții reale imobiliare. Astfel, conform cererii SA „Eximbank” din 08.11.2013 de validare a creanței, creditorul respectiv a solicitat şi a confirmat prin probe că, datoria SRL „Vicom” de 2 982 121.35 lei faţă de SA „Eximbank” s-a constituit prin neexecutarea corespunzătoare a contractului de credit nr. 4993 din 21.12.2012 şi contractul de gaj nr. 4993 din 21.12.2012. Conform probelor prezentate, suma de 2 982 121.35 lei a fost acceptată şi validată ca creanță garantată în temeiul contractului de gaj nr. 4993 din 21.12.2012.

În acest context, conform contractului de gaj nr. 4993 din 21.12.2012, drept garanție întru asigurarea restituirii mijloacelor financiare, debitorul SRL „Vicom” a gajat universalitatea de bunuri din stocuri de mărfuri: materiale de construcții, mobilă şi tehnică sanitară. Respectiv, afirmația recurentului SA „Eximbank” precum că la validarea sumei de 2 982 121.35 lei, s-a instituit garanții reale imobiliare, este vădit neîntemeiată şi contrară probelor anexate la materialele cauzei.

Totodată, instanța de insolvabilitate justificat a menționat și faptul că contractele de ipotecă nr. 76 din 05.03.2007, nr. 90 din 05.03.2007, nr. 128 din 05.03.2007, în temeiul aceleiași cereri a SA „Eximbank” de validare a creanțelor din 08.11.2013, au fost prezentate de SA „Eximbank” şi anexate la materialele cauzei ca date despre încheierea de către SA „Eximbank” a contractelor de credit nu cu SRL „Vicom”, dar cu o altă persoană juridică - SRL „Plimed-VG” care şi a beneficiat de sumele creditelor eliberate. Conform art. 50 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) al Legii insolvabilității, creditorii cu drept de gaj convențional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sunt îndreptățiți la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobânzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat.

Prevederea alin. (1) se aplică şi creditorului care deține un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său; creditorului care are un drept de retenție. Astfel, această normă utilizează termenul de „capital împrumutat” şi, în acest aspect aplicabilitatea normei indicată se limitează doar la raporturile juridice de împrumut sau de credit. Cu referire la prezentul caz, SRL „Vicom“ alt credit decât cel de 2 982 121.35 lei de la SA „Eximbank” nu a contractat, iar respectiva creanță în temeiul acestui contract de credit nr. 4993 din 21.12.2012 şi contractul nr. 4993 din 21.12.2012 de gaj a universalității bunurilor din stocuri, a fost acceptată de lichidator şi validată de instanţa de judecată, după cum justificat a constatat instanța de insolvabilitate.

Cu referire la argumentul recurentului SA „Eximbank”, că între SA „Eximbank” şi SA „Banca Socială” a fost încheiat la 25.01.2007 un acord, prin care au convenit la încheierea contractelor de gaj comun, obiect al căror vor constitui bunurile mobile şi imobile ale SRL „Plimed-VG” şi SRL „Vicom”, Colegiul reține că prin acest acord, instituțiile bancare enunțate au prevăzut că își vor realiza dreptul de gaj proporțional sumei datoriei debitorilor aferente creditelor acordate. Totodată Colegiul menționează că, potrivit art. 195, 199 alin. (1), 206 alin. (1) Cod civil, actul juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinței îndreptate spre nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligațiilor civile.

Consimțământul este manifestare exteriorizată de voință a persoanei de a încheia un act juridic. Obiect al actului juridic este obligația, persoanei care a încheiat actul juridic. Conform normelor enunțate, obiect al actului juridic sunt acele acțiuni sau inacțiuni la care se obligă persoana în virtutea actului juridic încheiat şi această obligație poate consta în a da, a face ori a nu face. Prin urmare, răspunderea pentru neexecutarea obligației rezultată din acordul din 25.01.2007 încheiat între SA „Eximbank” şi SA „Banca Socială”, poate surveni doar pentru părțile acestui act juridic. SRL „Vicom” nu este parte a acordului menționat şi nu se poate imputa careva responsabilități în temeiul acestui act juridic la care nu este parte.

Iar în cazul în care una din părțile prezentului acord se consideră lezată în drepturi de cealaltă parte, își poate revendica dreptul încălcat conform prevederilor legale prin obligarea celelalte părți să respecte întocmai clauzele acordului la care este parte. Colegiul respinge argumentul recurentului SA „Eximbank” că, pentru transmiterea SA „Banca Socială” bunurilor enunțate a fost necesar, dar nu s-a cerut acordul SA „Eximbank” care deține dreptul de gaj asupra bunurilor SRL „Vicom”. În acest context, Colegiul menționează că recurentul SA „Eximbank” nu poate pretinde la valorificarea creanței din bunurile expuse la licitația „cu strigare” din 14.08.2014, dat fiind că nu a fost validat ca creditor garantat pe alte sume/creanțe, iar creanța care a fost validată este acoperită nu cu aceste bunuri, dar prin universalitatea mărfurilor din stocuri.

Astfel, instanța de insolvabilitate justificat a constatat că expunerea bunurilor imobile şi mijloacelor de transport la licitația „cu strigare” din 14.08.2014, nu lezează drepturile SA „Eximbank” la valorificarea creanței sale validate, rezultate din contractul de credit nr. 4993 din 21.12.2012 şi garantată prin universalitatea de bunuri din stocuri conform contractului de gaj nr. 4993 din 21.12.2012. Argumentele recurentului SA „Eximbank” în susținerea poziției sale sunt contrare şi art. 131 alin. (5) al Legii insolvabilității, potrivit căruia dacă referitor la același bun au scris aviz de garanție mai mulți creditori garantați incluși în tabelul de creanțe validate, valorificarea bunului grevat în condițiile alin. (3) şi (4) se face cu acordul fiecărui creditor garantat.

În temeiul acestei norme, nu era necesar acordul SA „Eximbank” la transmiterea bunurilor SA „Banca Socială”, dat fiind că garanție asupra bunurilor expuse la licitația „cu strigare” din 14.08.2014 deținea doar SA „Banca Socială”, a cărei creanță era inclusă în tabelul de creanțe validate şi acoperită prin bunurile expuse la licitația „cu strigare”. Mai mult ca atât, Colegiul reține că la 18.07.2014, lichidatorul a informat SA „Eximbank“ despre finalizarea procedurii de evaluare a bunurilor afectate cu garanții şi despre preconizarea valorificării lor la licitație „cu strigare”. Conform art. 131 alin. (4) al Legii insolvabilității, SA „Eximbank” era obligat în termen de 7 zile să accepte propunerea lichidatorului ori să se pronunțe în scris pentru o posibilitate mai avantajoasă de valorificare a bunului.

În acest termen însă, SA „Eximbank” nu s-a expus în scris asupra propunerii invocată de lichidator de vânzare a bunului, iar conform normei citate se consideră acceptată în condițiile indicate de lichidator prin înștiințarea din 18.07.2014. Cu referire la argumentul recurentului SA „Eximbank” că, valorificarea masei debitoare poate fi efectuată numai cu acordul expres al comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor și că atribuția exclusivă a adunării creditorilor este deciderea asupra încheierii tranzacțiilor de proporții prevăzute de art. 69, art. 54 alin. (1) lit. f) al Legii insolvabilității, Colegiul le reține ca declarative și neîntemeiate având în vedere faptul că în contextul legal menționat anterior, doar creditorului garantat are dreptul de a decide soarta bunului grevat cu garanție.

Colegiul reține că argumentul recurentului SA „Eximbank” cu referire la aplicabilitatea art. 154 al Legii insolvabilității, invocat în susținerea cerinței de a fi instituit un fond de rezervă pentru valorificarea ulterioară a drepturilor sale garantate, contravine prevederilor legii, inclusiv art. 144 alin. (4) al Legii insolvabilității, art. 234, 578 Cod civil. În susținerea acestei concluzii Colegiul menționează că, potrivit art. 154 alin. (1) şi (2) al Legii insolvabilității, creanța condiționată şi rezervele destinate acoperirii viitoarelor cheltuieli ale masei, trebuie luate în considerare la distribuție. Partea din masa debitoare care acoperă o astfel de creanță sau viitoarele cheltuieli ale masei se rezervă la distribuția intermediară.

La distribuția finală, creanța condiționată nu se ia în considerare în cazul în care condiția executării ei rămâne atât de îndepărtată încât creanța nu va avea nici o valoare la momentul distribuției. În acest context, Colegiul reține că art. 154 al Legii insolvabilității, la care s-a făcut referire, nu este aplicabil cauzei, deoarece creanța SA „Eximbank” nu este una condiționată. Totodată, potrivit art. 234, 578 Cod civil, actul juridic se consideră încheiat sub condiție când apariția şi încetarea drepturilor subiective civile şi a obligațiilor corelative depind de un eveniment viitor şi nesigur ca realizare. Dacă efectele unui act juridic depind de îndeplinirea unei condiții, obligația devine scadentă în ziua survenirii acesteia.

Colegiul reține instanța de insolvabilitate justificat a ajuns la concluzia că creanța SA „Eximbank” nu este una condiționată, dar una contestată, deoarece conform art. 144 alin. (4) al Legii insolvabilității, la examinarea contestației depusă de lichidatorul SRL „Vicom” referitor la creanța SA „Eximbank”, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24.02.2014 s-a constatat existența unui litigiu de drept şi a fost admisă contestația. Astfel, creanța SA „Eximbank” este una contestată.

Concomitent, conform art. 144 alin. (4) al Legii insolvabilității, dacă la examinarea contestației se constată existența unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestația printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanță nu a fost validată, în acest caz, creanța se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanță nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanței sau de preluare a procesului pendinte.

Creanțele faţă de care au fost admise contestațiile se iau în calcul la elaborarea planului de distribuire intermediară prin rezervarea lor din masa debitoare, în condițiile stabilite la art. 152. În condițiile normei indicate, creditorul a cărui creanță a fost contestată trebuie să prezinte administratorului/lichidatorului, în termen de 15 zile din data primirii notificării despre înregistrarea planului de distribuție în instanță, dovada faptului că procedura de confirmare a creanței este intentată sau că procesul pendinte a fost preluat.

Reieșind din normele respective, Colegiu menționează că este cert că creanța SA „Eximbank” contestată de lichidatorul SRL „Vicom” şi admisă prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24.02.2014, este una contestată conform art. 144 alin. (4) al Legii insolvabilității, dat fiind că obligația apărută în urma încheierii contractelor de credit între SRL „Plimed-VG” şi SA „Eximbank” au devenit scadente fără a depinde de îndeplinirea unei condiții dependente de un eveniment viitor şi nesigur ca realizare.

Colegiul apreciază critic și argumentul recurentului SA „Eximbank”, cu referire la obligația lichidatorului de a prezenta spre aprobare comitetului creditorului planul de distribuție a masei debitoare, în condițiile art. 157 alin. (1) al Legii insolvabilității, care reglementează expres că la distribuția intermediară comitetul creditorilor aprobă cota de distribuție la propunerea administratorului/ lichidatorului, precum şi obligația lichidatorului de a informa creditorii despre cota care urmează să le fie distribuită prin notificare odată cu depunerea în instanţa de insolvabilitate a planului de distribuție, conform art. 157 alin. (2) al Legii insolvabilității, reieșind din următoarele: Conform Legii insolvabilității, art. 132 este plasat în capitolul IV („Falimentul”), secțiunea a 3-a din acest capitol este intitulat „Bunuri grevate cu garanții” şi este dedicată special valorificării bunurilor grevate cu garanții.

Astfel, norma conținută în acest articol este cu caracter special în raport cu norma din art. 157, plasată la capitolul V („Satisfacerea creanțelor creditorilor chirografari. Încetarea procesului de insolvabilitate”), secțiunea a 3-a dedicată distribuirii masei debitoare. Astfel, art. 132 al Legii insolvabilității, reglementează distribuirea produsului obținut din masa debitoare grevată cu garanții. Constituie o normă specială aplicabilă masei debitoare grevate cu garanții. Solicitarea SA „Eximbank” de a obliga lichidatorul să instituie un fond de rezervă în mărime de 51 736 040 lei din care să fie posibilă valorificarea ulterioară a creanței, prin prisma normelor relevate (art. 150-151, 154, 157) este neîntemeiată, dat fiind că rezervarea în cauză este posibilă doar la satisfacerea creanțelor creditorilor chirografari (capitolul V „Satisfacerea creanțelor creditorilor chirografari.

Încetarea procesului de insolvabilitate”, în secțiunea a 3-a). Totodată, Colegiul reține că instanța de insolvabilitate justificat a respins argumentul SA „Eximbank” precum că lichidatorul SRL „Vicom” în temeiul art. 157 al Legii insolvabilității, urma să aprobe un plan de distribuție, până la expunerea la licitație „cu strigare” a bunurilor masei debitoare, din considerentele ce urmează: În temeiul art. 150 alin. (2) al Legii insolvabilității, la fiecare 3 luni calculate de la data la care începe valorificarea masei debitoare, administratorul/ lichidatorul prezintă comitetului creditorilor spre aprobare un raport asupra fondurilor obținute din valorificare şi din încasarea de creanțe şi un plan de distribuție între creditori.

Raportul va prevedea şi plata remunerației sale şi a celorlalte cheltuieli aferente procesului. Din norma dată rezultă că planul de distribuție se elaborează după inițierea valorificării şi obținerii de mijloace financiare, dar nu înainte după cum interpretează eronat SA „Eximbank”. Ori realizarea art. 157 este posibilă doar în urma survenirii evenimentelor reflectate la art. 150 alin. (4) „Distribuția către creditori se face în funcţie de existența mijloacelor în conturile de acumulare.” Astfel, Legea insolvabilității prin art. 150-153 stabilește expres procedura de rezervare a fondurilor bănești obținute din valorificare pentru stingerea creanțelor contestate, iar cererea SA „Eximbank” la etapa actuală este neîntemeiată, deoarece lichidatorul nu a inițiat distribuirea mijloacelor bănești.

Totodată Colegiul reține că, procedura de distribuție a bunurilor afectate cu garanții este reglementată în art. 132 al Legii insolvabilității, iar art. 150-153 şi 157 sunt aplicabile în situația în care nu contravin prevederilor art. 132 din Legea insolvabilității. Colegiul menționează că este neîntemeiat și argumentul recurentului SA „Eximbank” precum că transmiterea bunului în proprietatea creditorului garantat în contul creanței deși este prevăzută ca o modalitate de realizare a dreptului creditorilor garantați asupra bunul grevat, respectarea acestui drept apare doar după respectarea altor proceduri stabilite de lege, după acțiunile de valorificare a bunului prin licitație publică, concurs sau negocieri directe şi după expirarea termenului de 3 luni reglementat în art. 131 alin. (9) al Legii insolvabilității.

Astfel, art. 131 alin. (9) al Legii insolvabilității, la care s-a face referire recurentul, nu este aplicabil în prezentul caz, deoarece lichidatorul nu a demarat procedura de transmitere a bunului în posesia creditorului pentru valorificare, dar a transmis bunul în proprietatea creditorului garantat, în contul stingerii creanței sale de 51 976 155.14 lei, 126 723 euro și 156 230 dolari SUA, mijloace bănești nemijlocit primite de SRL „Vicom” în calitate de credit de la SA „Banca Socială”. În acest context Colegiul relevă că, Legea insolvabilității prevede posibilitate valorificării bunului prin trecerea lui în proprietatea creditorului garantat în contul creanței. Totodată, acesta nu își poate adjudeca bunul afectat garanției fără ca, în prealabil să fi dat terților posibilitatea de a participa la cumpărare.

În acest sens, art. 119 alin. (12) al Legii prevede posibilitatea preluării bunului afectat cu garanție la cererea creditorului garantat numai dacă bunul nu a fost adjudecat la prima licitație sau la licitația repetată, alte condiții suplimentare procedura în cauză nu prevede, argumentul recurentului că urma să se țină cont şi de termenul reglementat la art. 131 alin. (9) al Legii insolvabilității, nu este întemeiat.

Reiterând prevederile art. 131 alin. (6) al Legii insolvabilității, opoziția poate fi făcută în privința metodei, manierei, condițiilor, sarcinilor, prețului, locului sau datei vânzării bunurilor grevate cu garanții, SA „Eximbank” nu a prezentat careva probe ce ar confirma ilegalitatea acțiunilor lichidatorului în privința metodei, manierei, condițiilor, sarcinilor, prețului, locului sau datei vânzării bunurilor grevate cu garanții, astfel Colegiul reține că instanța de insolvabilitate justificat a ajuns la concluzia că procedurile ce ar constitui temeiul unei opoziții au fost efectuate cu respectarea cadrului legal de către lichidatorul SRL „Vicom” în procesul de valorificare a bunurilor grevate cu garanții.

De asemenea sunt premature şi neîntemeiate la această etapă cerințele SA „Eximbank” de obligare a lichidatorului să instituie un fond de rezervă de 51 736 040 lei. În acest context, Colegiul reține că instanța de insolvabilitate legal și întemeiat a respins opoziția înaintată de SA „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” la valorificarea bunurilor grevate cu garanții în favoarea SA „Banca Socială”. Astfel, având în vedere cele menționate şi faptul că instanța de recurs nu a constatat aplicarea eronată a normelor de drept de către instanța de insolvabilitate, Colegiul ajunge la concluzia că nu există temei pentru casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2015. Or, încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2015, este legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni. Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2015, emisă în pricina civilă de insolvabilitate a Societății cu Răspundere Limitată „Vicom”, opoziția creditorului garantat Banca Comercială „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă