2rac-331/14 — Încasarea sumei

prima instanţă : G. Pavliuc dosarul 2rac-331/14 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc DECIZIE 03 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Galina Stratulat, Iurie Bejenaru Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către compania „Eventis Handel”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de compania „Eventis Handel” către Întreprinderea Mixtă „Accent Electronic” Societate pe Acţiuni, privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către compania „Eventis Handel” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 iunie 2013, c o n s t a t ă: La 11 iunie 2012, compania „Eventis Handel” a depus cerere de chemare în judecată către ÎM „Accent Electronic” S.A, solicitînd încasarea de la pîrît în beneficiul reclamantului suma de 40 512, 47 euro cu titlu de prejudiciu efectiv şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, compania „Eventis Handel” a indică că între compania „Eventis Handel” în calitate de vînzător şi ÎM „Accent Electronic” S.A în calitate de cumpărător, s-a creat un raport contractual care rezultă din vînzarea-cumpărarea tehnicii de calcul. Reclamantul compania „Eventis Handel” invocă că pe parcursul perioadei de timp cuprinse între 16 iulie 2010 şi 06 decembrie 2011, compania „Eventis Handel” i-a livrat ÎM „Accent Electronic” S.A marfă în sumă totală de 687 790, 97 euro, ulterior, ÎM „Accent Electronic” S.A a efectuat transferuri băneşti în sumă de doar 647 278, 50 euro.

Prin urmare, pînă la data adresării în instanţa de judecată, datoria pe care ÎM „Accent Electronic” S.A o are faţă de compania „Eventis Handel” constituie 40 512, 47 euro, fiind astfel o sumă de bani care la 06 septembrie 2011 a fost recunoscută de către ÎM „Accent Electronic” S.A prin semnarea actului de verificare a decontărilor, însă din motive necunoscute, refuză rambursarea datoriei. La 27 aprilie 2012, compania „Eventis Handel” a expediat în adresa pîrîtului ÎM „Accent Electronic” S.A o reclamaţie cu somarea de a achita suma datorată, însă reclamaţia nu a fost primită. Ulterior, la 22 mai 2012, compania „Eventis Handel” a expediat repetat în adresa pîrîtului ÎM „Accent Electronic” S.A o reclamaţie, prin care i s-a acordat termenul de 7 zile pentru a achita suma datorată.

Reclamantul compania „Eventis Handel” solicită de a încasa de la ÎM „Accent Electronic” S.A în beneficiul companiei „Eventis Handel” suma de 40 512, 47 euro cu titlu de prejudiciu efectiv, precum şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 iunie 2013, a fost respinsă integral acţiunea depusă de compania „Eventis Handel” către ÎM „Accent Electronic” S.A, privind încasarea datoriei, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de către compania „Eventis Handel” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 iunie 2013. Compania „Eventis Handel” la 12 mai 2014 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi ulterior la 02 septembrie 2014 la completat, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 iunie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii depuse de compania „Eventis Handel”. În motivarea cererii de recurs recurentul compania „Eventis Handel” a indicat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece au fost adoptate cu încălcarea esenţială a normelor de drept material, au fost apreciate în mod arbitrar probele prezentate de pîrît, circumstanţe care la rîndul său au dus la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, fapt ce constituie motiv de casare, în temeiul art. 432 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), c) şi alin. (4) CPC. ÎM „Accent Electronic” S.A prin referinţa depusă la 30 iunie 2014, a solicitat respingerea recursului declarat de către compania „Eventis Handel” cu menținerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 iunie 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Recurentul, compania „Eventis Handel”, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva intimatului, ÎM „Accent Electronic” S.A privind încasarea datoriei în sumă de 40 512, 47 euro. Prima instanţă, judecătoria Buiucani mun. Chişinău a respins acţiunea înaintată de compania „Eventis Handel”.

Curtea de Apel Chişinău a menţinut hotărîrea primei instanţe. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că instanţele de judecată corect au respins cerinţele companiei „Eventis Handel” privind încasarea datoriei în sumă de 40 512, 47 euro de la intimatul ÎM „Accent Electronic” S.A, din următoarele considerente. Conform art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Conform art. 513 alin. (1) Cod civil, debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei.

Conform art. 514 alin. (1) Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit(delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Conform alin. (1) şi (2) art. 753 Cod civil, prin contractul de vînzare- cumpărare, o parte(vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar acesta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul cuvenit. Vînzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vînzare-cumpărare nu este prevăzut altfel. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că între compania „Eventis Handel” în calitate de vînzător şi ÎM „Accent Electronic” S.A în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a tehnicii de calcul.

La fel, se constată cu certitudine că conform contractului de vînzare-cumpărare menţionat, pe parcursul perioadei cuprinse între 16 iulie 2010 şi 06 decembrie 2011, compania „Eventis Handel” i-a livrat marfă ÎM „Accent Electronic” S.A, iar ultima a efectuat transferuri băneşti în sumă de 647 278, 50 euro. Însă, compania „Eventis Handel” invocă că în perioada cuprinsă între 16 iulie 2010 şi 06 decembrie 2011, aceasta i-a livrat ÎM „Accent Electronic” S.A marfă în sumă totală de 687 790, 97 euro, astfel s-a format o datorie în sumă de 40 512, 47 euro, din care considerente compania „Eventis Handel” a înaintat o acţiune către ÎM „Accent Electronic” S.A privind încasarea acestei sume. Compania „Eventis Handel” în susţinerea pretenţiilor sale a invocat că, faptul livrării mărfii în sumă totală de 687 790, 97 euro ÎM „Accent Electronic” S.A şi acumulării datoriei de 40 512, 47 euro, se atestă prin actul de verificare a decontărilor reciproce din 06 decembrie 2012(f.d.

6), invocînd facturile din 09.12.2010 în sumă de 5 302 euro; 31.12.2010 în sumă de 4900 euro; 01.01.2011 în sumă de 4 434, 15 euro; 28.02.2011 în sumă de 1 578 euro; 01.04.2011 în sumă de 1 387, 10 euro; 27.06.2011 în sumă de 9 100 euro; 02.07.2011 în sumă de 2 481, 90 euro şi 25.10.2011 în sumă de 8 294, 25 euro(f.d. 49-58). Examinînd materialele dosarului, instanţa de recurs reţine că instanţele judecătoreşti corect au stabilit că, facturile menţionate, datate cu 31.12.2010 în sumă de 4900 euro; 28.02.2011 în sumă de 1 578 euro; 01.04.2011 în sumă de 1 387, 10 euro; 27.06.2011 în sumă de 9 100 euro şi 25.10.2011 în sumă de 8 294, 25 euro nu se conţin în documentele de import anexate la materialele dosarului.

La fel, factura datată cu 09.12.2010 în sumă de 5 302 euro este anexată la declaraţia vamală din 13 decembrie 2010 şi inclusă în actul de verificare a decontărilor din 06 decembrie 2012 sub nr. 30, factura din 02.07.2011 în sumă de 2 481, 90 euro(f.d. 57) fiind anexată la declaraţia vamală din 08 iulie 2011 şi inclusă în actul de verificare a decontărilor din 06 decembrie 2012 sub nr. 41, iar factura 01.01.2011 în sumă de 4 434, 15 euro(f.d.

52) se conţine la nr. 31 în actul de verificare a decontărilor din 06 decembrie 2012, iar importul mărfii a fost efectuat în baza declaraţiei vamale din 04 ianuarie 2011. Conform prevederilor art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale, contrar normei legale enunţate, instanţa de recurs reţine că, recurentul nici în cadrul examinării pricinii în instanţa de fond şi nici în instanţa de apel, nu a prezentat probe ce ar confirma că compania „Eventis Handel” a livrat ÎM „Accent Electronic” S.A marfă în sumă totală de 687 790, 97 euro şi nu de 647 278, 50 euro, după cum se atestă în materialele dosarului.

Astfel, examinînd materialele dosarului prin prisma normelor legale citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că instanţele de judecată corect au ajuns la concluzia că, deşi compania „Eventis Handel” solicită încasarea sumei de 40 512, 47 euro drept datorie pentru marfa livrată, aceasta nu a prezentat instanţei de judecată probe pertinente şi concludente, prin indicarea bunurilor concrete care nu au fost achitate şi declaraţiile vamale în baza cărora acestea au fost importate în Republica Moldova de compania „Eventis Handel”.

Conform art. 19 alin. (12) al Legii contabilităţii nr. 113 din 27.04.2007, documentele de casă, bancare şi de decontare, datoriile financiare, comerciale şi calculate pot fi semnate unipersonal de conducătorul entităţii ori de două persoane cu drept de semnătură: prima semnătură aparţine conducătorului sau altei persoane împuternicite, a doua – contabilului-şef sau altei persoane împuternicite. Semnăturile pe documentele menţionate, după caz, se confirmă prin aplicarea ştampilei entităţii respective. În lipsa funcţiei de contabil-şef, semnătura pe documentele menţionate se aplică de conducătorul entităţii respective sau de altă persoană împuternicită.

Prin prisma prevederilor legale citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine argumentele recurentului ca neîntemeiate precum că, instanţele judecătoreşti au apreciat arbitrar probele, or, actul de verificare a decontărilor din 06.12.2012 contravine prevederilor art. 19 alin. (12) al Legii contabilităţii nr. 113 din 27.04.2007, deoarece persoana care şi-a aplicat semnătura pe actul menţionat, nu figurează ca conducător al acestei societăţi comerciale şi nici nu dispune de împuterniciri corespunzătoare de a semna careva documente sau să reprezinte compania „Eventis Handel”.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, concluzia instanţelor de judecată privind respingerea acţiunii companiei „Eventis Handel” este întemeiată, avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în conformitate cu prevederile art. 130 CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către compania „Eventis Handel”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de compania „Eventis Handel” către Întreprinderea Mixtă „Accent Electronic” Societate pe Acţiuni, privind încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat Iurie Bejenaru Iuliana Oprea Dumitru Mardari