2rac-589/14 — Încasarea cheltuielilor de judecată şi de asistenţă juridică

prima instanță: O. Cojocaru, dosarul nr. 2rac-589/14 instanța de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican, ÎNCHEIERE 04 decembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aco-Service-Electron”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Termal Group” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Aco-Service-Electron” cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Termal Group” Societatea cu Răspundere Limitată și modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 28 ianuarie 2014, în sensul majorării cuantumului cheltuielilor de asistența juridică, în rest hotărârea a fost menținută, c o n s t a t ă: La 05 decembrie 2013, ÎCS „Termal Group” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL Aco-Service-Electron” cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiuni a indicat că la data de 05 mai 2010, societatea a încheiat cu SRL „Aco-Service-Electron” un contract de prestări servicii nr. 05-05/10, prin care ultimul s-a obligat să efectueze lucarii de reparație a aparatelor electrice, iar întreprinderea s-a obligat să achite lucrările efectuate în decursul a 14 zile bancare, începând cu data primiri rapoartelor corespunzătoare în privința lucrărilor efectuate.

Susține că între companiile menționate, a avut loc o înțelegere verbală, conform căreia, societatea urma să furnizeze, iar SRL „Aco-Service-Electron” urma să recepționeze și să achite accesoriile necesare pentru efectuarea lucrărilor de reparație, iar întru realizarea acestei înțelegeri, ultima a achiziționat de la întreprindere un șir de accesorii în sumă totală de 16255 lei. Menţionează că, tot atunci, valoarea plăților efectuate de către pârât în contul achitării accesoriilor a constituit 2500 lei, fiind întocmit doar un singur transfer conform ordinului de plată nr. 541 din 30 septembrie 2011, iar ca rezultat al operațiunilor de furnizare și achitare a accesoriilor, s-a format un sold în favoarea societății în sumă de 13 755 lei.

Dat fiind faptul că inițial societatea nu au stabilit un termen concret de achitare a accesoriilor furnizate, la 21 noiembrie 2013, s-a adresat către SRL „Aco-Service- Electron” cu o somație scrisă, solicitând stingerea datoriei formate în sumă de 13 755 lei în decursul a 7 zile calendaristice, începând cu data primirii somației. Invocă că, deși, SRL „Aco-Service-Electron” a recepționat somația expediată, însă, ultima nu și-a onorat obligațiile de achitare a datoriei formate, fapt ce a generat adresarea societăţii cu o acțiune în instanța de judecată. Solicită încasarea din contul Firmei „Aco-Service-Eelectron” SRL în beneficiul ÎCS „Termal Group” SRL a datoriei în sumă de 13755 lei, cheltuielile taxei de stat în sumă de 412,65 lei, cheltuieli suportate pentru obţinerea extrasului din Registrul de Stat al persoanelor juridice şi cheltuielile suportate pentru asistenţă juridică în sumă de 2000 lei.

La 24 ianuarie 2014, ÎCS „Termal Group” SRL a depus cerere de reducerea pretenţiilor din acţiune, solicitând încasarea de la SRL „Aco-Service-Electron” în beneficiul ÎCS „Termal Group” SRL taxa de stat în sumă de 412 lei, cheltuielile privind obținerea extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice în sumă de 37 lei, și cheltuielile de asistenta juridică în sumă de 2000 lei. În motivarea cererii a indicat că prin ordinul de plată nr. 1608 din 17 ianuarie 2014, SRL „Aco-Service-Electron” a transferat pe contul societății suma de 13 755 lei, astfel, datoria care a fost formată în urma neachitării accesoriilor furnizate a fost stinsă. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 28 ianuarie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la SRL „Aco-Service-Electron” în beneficiul ÎCS „Termal Group” SRL taxa de stat în sumă de 412,65 lei, cheltuieli pentru obținerea extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice în sumă de 37 lei și cheltuielile pentru asistenţa juridică în sumă de 500 lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2014, a fost admis apelul declarat de către ÎCS „Termal Group” SRL și modificată hotărârea primei instanțe în sensul majorării cuantumului cheltuielilor de asistența juridică, fiind încasat de la SRL „Aco-Service-Electron” în beneficiul ÎCS „Termal Group” SRL suma de 2000 lei cu titlu de cheltuielile pentru asistența juridică pentru instanța de fond, suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli pentru asistența juridică pentru instanța de apel și suma de 309,49 cu titlu de taxa de stat, în rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 94 alin.(1) și art. 96 alin.(1), (11) din CPC, care reglementează aspecte ce ţin de repartizarea cheltuielilor de judecată între părți și compensarea cheltuielilor de asistență juridică, care indică că instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate se compensează părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii instanța a reținut că cuantumul onorariului avocatului Serghei Kasatkin, care a reprezentat interesele ÎCS „Termal Group” SRL, urmează a fi majorat până la suma de 2000 lei, deoarece, suma de 2000 constituie un cuantum real, necesar și rezonabil, care a fost raportat la volumul de lucru efectuat de către avocat, mai mult, onorariu stabilit în sumă de 2000 lei nu poate fi apreciat ca fiind unul exagerat, ci din contra acesta corespunde întocmai criteriului responsabilității. La 17 septembrie 2014, SRL „Aco-Service-Electron” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei a lăsat fără apreciere faptul că până la examinarea acţiunii în prima instanță, societatea a achitat datoria sa către ÎCS „Termal Grup” SRL, iar actul de verificare reciprocă, prin care urma să fie confirmată lipsa datoriilor și pretențiilor reciproce, care a fost menționată în somația intimatului nu a fost acceptat. Menționează că la caz, se confirma faptul că avocatul stagiar a studiat contractul dintre părți și a pregătit somația, iar în rest acțiunile au fost întreprinse deja după achitarea sumei datorate, astfel, instanța de apel a acceptat formulările intimatului fără a ține cont de lipsa bazei probatorii în materialele cauzei.

Insistă că instanța de apel a decis modificarea hotărârii primei instanțe în partea încasării cheltuielilor juridice în sensul majorării cuantumului cheltuielilor de judecată în sumă de 2000, fără a ține cont că suma de 500 lei, care a fost stabilită de prima instanță cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridica, deja a fost achitată de către societate. La 31 octombrie 2014 ÎCS „Termal Grup” SRL a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Indică intimatul că Curtea de Apel Chişinău în decizia din 17 iunie 2014 a dat o apreciere corectă circumstanţelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, iar argumentele recurentului sunt declarative.

Subliniază că simplul dezacord al recurentului cu soluţia pronunţată în ordine de apel nu serveşte temei de casare a actului judecătoresc adoptat. Examinând temeiurile recursului declarat de către SRL „Aco-Service-Electron” în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile intimatului ÎCS „Termal Grup” SRL, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Aco-Service- Electron” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către, SRL „Aco-Service-Electron” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Aco-Service-Electron” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aco-Service- Electron” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva