2rac-111/17 — încasarea sumei

2rac-111/17 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2rac-111/17

prima instanță - (Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău) M. Ulinici

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Ciugureanu, G. Dașchevici, E. Clim

Î N C H E I E R E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de întreprinderea

mixtă „Accent Electronic” societate pe acțiuni,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea mixtă

„Accent Electronic” societate pe acțiuni împotriva Direcției Generale Economie,

Reforme și Relații Patrimoniale, municipiul Chișinău cu privire la încasarea sumei și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de întreprinderea mixtă „Accent Electronic” societate pe acțiuni și

menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău din 07 decembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 21 mai 2015, ÎM „Accent Electronic” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Direcției Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale, mun.

Chișinău, prin care a solicitat încasarea sumei de 99 941,10 lei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 16 decembrie 2013 între reclamant și pârât a

fost încheiat contractul nr. 16 de achiziționare a serviciilor de Implementare a Sistemului

Informațional pentru Inventarierea și înregistrarea patrimoniului - proprietate municipală

(imobile construite/încăperi), în baza căruia reclamantul s-a obligat de a livra servicii

conform anexei nr. 1 a contractului (pct.1.1.), iar pârâtul s-a obligat să achite și să

recepționeze bunurile/serviciile livrate de vânzător. Contractul menționat, a fost

înregistrat de către Agenția Achiziții Publice la 20 decembrie 2013 sub nr. 1954/13-1.

Conform Anexei nr. 2 la contractul nr. 16 din 16 decembrie 2013, prestarea

serviciilor de Implementare a Sistemului Informațional pentru Inventarierea și

înregistrarea patrimoniului, presupune livrarea platformei HW (a echipamentelor: server,

UPS și PDU) și a softului/soluției (Sistemului Informațional pentru Inventarierea și

înregistrarea patrimoniului), care urma de a fi implementat prin intermediul

echipamentelor menționate.

Totodată, părțile au stabilit serviciile asociate livrării, pe care urma să le execute

reclamantul și au indicat locul prestării serviciilor - sediul pârâtului.

1

Indică că, potrivit pct. 6.1. lit. e) al contractului nr. 16 din 16 decembrie 2013,

reclamantul s-a obligat să obțină garanția din partea unei bănci, pentru o sumă care

reprezintă garanția de bună execuție a contractului, în cuantum de 3% din valoarea

contractului atribuit.

Astfel, la 28 martie 2014, BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA, la

cererea reclamantului a emis în folosul pârâtului garanția de bună execuție nr.

LG72159787100, prin care s-a angajat să plătească irevocabil orice sumă ce nu

depășește 99 941,10 lei la primirea primei cereri în scris din partea pârâtului, prin care se

declară că reclamantul nu îndeplinește una sau mai multe obligații contractuale, fără

discuții sau clarificări și fără necesitatea de a demonstra sau arăta temeiurile sau

motivele cererii sau sumei indicate în aceasta.

Luând în considerație faptul că, pentru executarea contractului, în special

efectuarea primei faze „Studiul și analiza situației curente a clientului” era necesară

comunicarea cu pârâtul, prin scrisoarea din 24 februarie 2014 reclamantul a solicitat

organizarea unei întruniri cu grupul de lucru a pârâtului.

La scrisoarea menționată nu a fost primit nici un răspuns, însă s-a comunicat

verbal că grupul de lucru nu este format.

Totodată, susține reclamantul că în scopul executării contractului nr. 16 din 16

decembrie 2013 a procurat și a livrat la 31 martie 2014 la sediul pârâtului echipamentele

necesare pentru implementarea Sistemului Informațional pentru Inventarierea și

înregistrarea patrimoniului. Faptul livrării echipamentelor se atestă prin factura fiscală

DV3810111 din 31 martie 2014 și Actul de predare-primire din 31 martie 2014.

Pârâtul a refuzat să primească echipamentele livrate, argumentând refuzul prin

lipsa de spațiu de păstrare și prin faptul că nu a fost formată în cadrul pârâtului echipa de

lucru în privința implementării Sistemului Informațional pentru Inventarierea și

înregistrarea patrimoniului. În astfel de circumstanțe reclamantul a fost nevoit să

depoziteze echipamentele la sediul acestuia și să-și anuleze factura fiscală DV3810111

din 31 martie 2014.

Relatează că, în ziua imediat următoare, pârâtului a fost prezentată scrisoarea din

01 aprilie 2014, prin care s-a solicitat de a fi comunicată data disponibilă pentru

întrunirea cu echipa de lucru din partea pârâtului și data la care acesta este pregătit să

recepționeze echipamentele necesare pentru implementarea Sistemului Informațional

pentru Inventarierea și înregistrarea patrimoniului, însă, în pofida celor menționate, o

astfel de informație nu a fost furnizată.

Ulterior, prin scrisoarea nr. 04-120/914 din 18 noiembrie 2014 (recepționată de

către reclamant la 20 noiembrie 2014, Primăria mun. Chișinău, care nu era de fapt parte

a contractului nr. 16 din 16 decembrie 2013, a solicitat lichidarea restanțelor la

obligațiile specificate în contract până la 24 noiembrie 2013, în caz contrar amenințând

cu inițierea procedurii de reziliere a contractului, încheiat între reclamant și pârât.

Luând în considerație faptul că, potrivit pct. 8.4. al contractului, termenul de

răspuns la notificarea pârâtului (și nu a Primăriei mun. Chișinău) este de 5 zile lucrătoare

de la primirea notificării, răspunsul urma a fi acordat până la 27 noiembrie 2014 și

nicidecum ziua de 24 noiembrie 2014, indicată în notificare.

Prin scrisoarea din 27 noiembrie 2014 (înmânată pârâtului la aceeași dată),

reclamantul a comunicat că este disponibil de a livra în orice moment echipamentele

necesare executării lucrărilor conform contractului, în situația în care pârâtul va crea

condiții pentru recepționarea acestora și va desemna persoanele responsabile.

O scrisoare similară a fost expediată Primăriei mun. Chișinău.

2

Prin scrisoarea nr. 04-120/914 din 17 decembrie 2014, Primăria mun. Chișinău a

informat reclamantul despre rezilierea unilaterală a contractului de către pârât,

prezentând un exemplar al Acordului adițional (de reziliere) din 24 noiembrie 2014,

înregistrat la Agenția Achiziții Publice cu nr. 1-8213/14 din 08 decembrie 2014.

Primăria mun. Chișinău a indicat drept motiv de reziliere a contractului de către

pârât faptul că, Primăria mun. Chișinău nu a primit răspuns în termen de 5 zile de la

notificare, fără a lua în considerație că contractul (pct. 8.4) prevede acordarea

răspunsului în termen de 5 zile lucrătoare și nu calendaristice, faptul că notificarea a fost

efectuată de Primăria mun. Chișinău (care nu este parte a contractului) și faptul că prin

scrisoarea din 27 noiembrie 2014 (înmânată pârâtului la aceeași dată), care a fost

expediată drept răspuns la notificarea Primăriei mun. Chișinău, reclamantul a solicitat

crearea condițiilor pentru executarea contractului și a comunicat despre disponibilitatea

sa de a continua executarea contractului imediat ce aceste condiții vor fi create.

Astfel, pârâtul a reziliat unilateral contractul contrar dispozițiilor pct. 8.3., care

stabilește că partea inițiatoare a rezilierii contractului este obligată să comunice în

termen de 5 zile lucrătoare celeilalte părți despre intențiile ei printr-o scrisoare motivată,

pârâtul neexpediind nici o notificare în adresa reclamantului privind neexecutarea

contractului sau intenția sa de a-l rezilia.

Mai mult ca atât, invocă reclamantul că, contractul a fost reziliat de către pârât

până la expirarea termenului de acordare a răspunsului la notificarea Primăriei mun.

Chișinău, prin ce se demonstrează rea-credința pârâtului și a Primăriei mun. Chișinău în

primirea serviciilor de la reclamant în temeiul contractului nr. 16 din 16 decembrie 2013.

Acordul adițional (de reziliere) a contractului datează cu 24 noiembrie 2014, pe cînd

data limită de acordare a răspunsului era 27 noiembrie 2014.

Suplimentar, Primăria mun. Chișinău a expediat scrisoarea nr. 04-120/914 din 31

decembrie 2014, recepționată de către reclamant la 12 ianuarie 2014, prin care a

informat că, consideră cauzele de neexecutare a contractului invocate de către reclamant

neîntemeiate și reieșind din faptul că nu a primit răspunsul în termen de 5 zile la

scrisoarea nr. 04-120/914 din 18 noiembrie 2014, contractul nr. 16 din 16 decembrie

2013 a fost reziliat unilateral.

Menționează că, totodată la 16 decembrie 2014 pârâtul a depus la BC

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA cererea de plată a garanției de bună

execuție nr. 07-12/848, invocând pct. 9.7. al contractului, care stabilește că, pentru

refuzul de a presta serviciile prevăzute în contract, prestatorul suportă o penalitate în

valoare de 5% din suma totală a contractului.

În baza cererii menționate, banca a emis la 19 decembrie 2014 Nota de avizare

privind primirea cererii de plată conform garanției bancare nr. LG72159787100, prin

care a informat despre primirea de la pârât a cererii de plată a sumei de 99 941,10 lei.

Reține reclamantul că prin scrisoarea nr. 289 din 20 decembrie 2014 adresată BC

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA, și-a expus dezacordul față de cererea

pârâtului, considerând-o abuzivă.

Însă, în pofida celor menționate, BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale”

SA, fiind obligată conform garanției de bună execuție să plătească irevocabil orice sumă

în limitele garanției la primirea primei cereri din partea pârâtului, la 20 ianuarie 2015 a

executat cererea de plată nr. 07-12/848 din 16 decembrie 2014, transferând pârâtului

suma de 99 941,10 lei, conform garanției de bună execuție.

Consideră reclamantul că deoarece nu a refuzat niciodată prestarea serviciilor, a

procurat echipamentele necesare în scopul executării contractului, a solicitat de mai

3

multe ori de la pârât crearea condițiilor pentru prestarea serviciilor și că, serviciile nu au

fost prestate integral nu din vina sa, pârâtul neîntemeiat a valorificat garanția de bună

execuție și a încasat de pe contul bancar al reclamantului suma de 99 941,10 lei în

calitate de penalitate, pentru refuzul de a presta serviciile prevăzute în contract.

Mai mult ca atât, pârâtul a încasat de la reclamant penalitate pentru refuzul de a

presta servile prevăzute de contract, în situația în care reclamantul nu a refuzat prestarea

serviciilor și a întreprins mai multe măsuri întru executarea acestuia.

Prin urmare, consideră neîntemeiată și lipsită de suport juridic încasarea

penalității în cuantum de 99 941,10 lei pentru refuzul de a presta serviciile contractate.

Menționează reclamantul că în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă,

reclamatul a expediat în adresa pârâtului reclamația din 06 mai 2015, prin care a solicitat

restituirea sumei încasate cu titlu de penalitate în sumă de 99 941,10 lei în termen de 7

zile din momentul recepționării acesteia, însă prin răspunsul nr. 07-11/784 din 18 mai

2015 pârâtul a refuzat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 07 decembrie 2015 s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a ÎM „Accent Electronic” SA

împotriva Direcției Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale, mun. Chișinău

cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 05 ianuarie 2016 ÎM „Accent

Electronic” SA a declarat apel, solicitând casarea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 07 decembrie 2015 și emiterea unei hotărîri noi prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de ÎM „Accent Electronic” SA și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 07 decembrie 2015.

La 25 ianuarie 2017 ÎM „Accent Electronic” SA a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 07 decembrie 2015 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din

02 noiembrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în

judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel

invocând că a fost adoptată cu încălcarea esențială a normelor de drept material,

manifestată prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată și interpretarea eronată a

legii, precum și aprecierea arbitrară a probelor, care la rândul său au dus la soluționarea

greșită a pricinii și încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.

Susține că atât prima instanță, cît și instanța de apel, nu au aplicat prevederile art.

624 alin. (5) Codul civil, care stabilește că, debitorul nu este obligat să plătească

penalitate în cazul în care neexecutarea nu se datorează vinovăției sale, precum și

prevederile art. 612 alin. (1) Codul civil, potrivit cărui, dacă la nașterea prejudiciului sau

a unei alte obligații de compensare a concurat vinovăția celui îndreptățit la despăgubire

sau la compensare, existența și întinderea obligației de despăgubire sau de compensare

depind de împrejurări și, în special, de măsura în care prejudiciul este cauzat de o parte

sau de cealaltă parte.

Totodată, instanțele de judecată nu au aplicat prevederile art. 679 alin. (2) Codul

civil, care stabilește că, părțile se obligă să execute nu doar clauzele specificate expres în

contract, dar și acelea care reies din natura contractului sau asupra cărora, la cererea

uneia din părți, trebuie realizat un acord.

4

În acest sens, menționează că, instanța de apel a constatat că, în contract nu au fost

stabilite careva mențiuni și/sau obligații a intimatului în formarea echipei de lucru asupra

proiectului, însă nu a luat în considerație că, conform art. 679 alin. (2) Codul civil,

părțile se obligă să execute nu doar clauzele specificate expres în contract, dar și acelea,

care reies din natura contractului sau asupra cărora, la cererea uneia din părți, trebuie

realizat un acord.

La fel, consideră că, soluționarea greșită a pricinii este legată de aprecierea

arbitrară a probelor de către instanța de apel.

În acest context menționează că, instanța de apel a făcut mai multe constatări care

intră în contradicție cu probele anexate la dosar, și anume:

Contrar celor expuse de către instanță, prin scrisoarea din 01 aprilie 2014 (f.d. 28)

recurentul a comunicat că, în legătură cu faptul că, la 31 aprilie 2014 s-a refuzat de către

intimat recepționarea echipamentului, acesta a fost depozitat la recurent și s-a solicitat să

se comunice la ce dată intimatul este pregătit să-l recepționeze.

În situația în care recurentul a refuzat recepționarea echipamentului este evident

că semnătura acestuia pe actul de primire-predare a echipamentului lipsește, însă

scrisoarea din 01 aprilie 2014 confirmă faptul livrării și intenția executării contractului.

Menționează că, intimatul nu a expediat scrisoarea nr. 04-120/914 din 18

noiembrie 2015, la care se face referire în decizia instanței de apel, or, aceasta a fost

expediată de Primăria mun. Chișinău, care nu este parte a contractului de achiziții nr. 16

din 16 decembrie 2013, ci o persoană juridică distinctă de Direcția Generală Economie,

Reforme și Relații Patrimoniale, mun. Chișinău.

Reține că Direcția Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale, mun.

Chișinău nu a expediat nici o notificare în adresa ÎM „Accent Electronic” SA privind

neexecutarea contractului. Astfel, constatările instanței de apel intră în contradicție cu

probele anexate la dosar.

Totodată, remarcă ÎM „Accent Electronic” SA că prin scrisoarea din 27 noiembrie

2014 adresată Direcției Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale, mun.

Chișinău și Primăriei mun. Chișinău și-a exprimat disponibilitatea de a executa

contractul de achiziție nr. 16 din 16 decembrie 2013 imediat ce intimatul va crea condiții

pentru executare.

La 28 februarie 2017, intimatul Direcția Generală Economie, Reforme și Relații

Patrimoniale, mun. Chișinău a depus referință pe marginea recursului declarat, în care a

invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat declararea lui ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că copia deciziei recurate, expediată în adresa

participanților la proces la 02 decembrie 2016 (f.d. 97), a fost recepționată de recurent la

28 noiembrie 2016, fapte ce se confirmă prin ștampila de pe plicul de corespondență (f.d.

104), în conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se consideră depus

în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

5

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CtEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

6

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de ÎM

„Accent Electronic” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de întreprinderea mixtă „Accent Electronic” societate pe acțiuni

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

7