2ra-2525/14 — Repararea prejudiciului material prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil

Prima instanţă: V.Boico Dosarul nr.2ra-2525/14 Instanţa de apel: M.Anton, A.Panov, T.Pelin ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 03 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Nicolae Clima Judecători Ion Druţă Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Sorochin Iurii împotriva hotărîrii judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 16 decembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată Sorochin Iurii împotriva Ministerului Justiţiei privind repararea prejudiciului moral şi material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea hotărîrii în termen rezonabil, a c o n s t a t a t: La 08 octombrie 2013 Sorochin Iurii s-a adresat cu cerere de chemare în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei în care a solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 5000 euro şi a prejudiciului material în mărime de 809,75 lei prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În motivarea pretenţiilor sale a reiterat că, de către Judecătoria Botanica mun.

Chişinău a fost emis titlul executoriu nr.2-315/09 privind încasarea din contul Elenei Reabina în beneficiul lui Sorochin Iurii datoria în mărime de 60387,99 lei. La 27 martie 2009 prin încheierea nr.6-285/09 executorul judecătoresc a intentat procedura de executare. Invocă că, din motivul că hotărîrea instanţei de judecată nu putea fi executată a mai suportat şi alte cheltuieli materiale efectuînd expertiza apartamentului nr.162 situat în mun. Chişinău str. Decebal 19, în vederea posibilităţii înstrăinării bunului care aparţine cu drept de proprietate debitorului Reabina Elena, suma de 29,75 lei pentru expedierea telegramei în adresa debitoarei, suma de 80 lei pentru efectuarea citării publice a Elenei Reabina şi suma de 100 lei pentru pătrunderea în domiciliul debitoarei.

Susţine că prejudiciul moral urmează a fi încasat conform practicii Curţii Europene a Dreptului Omului, pentru fiecare an de întîrziere, suma de 1200 euro, iar din 23 martie 2009 pînă la momentul intentării acţiunii au trecut 1655 zile, respectiv solicită a fi încasat un prejudiciu moral în mărime de 5000 euro. Consideră că pretenţiile înaintate se încadrează în baza prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, prin faptul neexecutării pînă în prezent a titlului executoriu nr.2-315/09. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 decembrie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată de Sorochin Iurii împotriva Ministerului 1 Justiţiei privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea hotărîrii în termen rezonabil, s-a respins.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014 s-a respins apelul declarat de către Sorochin Iurii şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 16 decembrie 2013. La 16 iunie 2014, recurentul Sorochin Iurii a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 decembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014, solicitând casarea acestora, cu emiterea unei noi decizii de admitere a pretenţiilor înaintate faţă de Ministerul Justiţiei. Susţine că, soluţia instanţelor ierarhic inferioare este neîntemiată şi ilegală. În cadrul examinării cauzei în fond aceasta s-a desfăşurat fără participarea interpretului în şedinţa de judecată. Probele cauzei nu au fost constate şi elucidate corect.

În limitele legii a ajutat executorul judecătoresc la executarea documentului vizat, însă nici executorul judecătoresc Ciobanu Ruslan şi nici Lanciu Dinu nu au executat hotărîrea instanţei de judecată. Consideră că în cadrul procedurii de executare nu au fost întreprinse toate măsurile în vederea posibilităţii executării titlului executoriu. La data de 30 iulie 2014 intimatul Ministerul Justiţiei al RM a depus referinţă, prin care a solicitat declararea inadmisibilităţii recursului, reiterînd asupra faptului, că motivele invocate de recurent în cererea de recurs nu-și găsesc confirmare, ceea ce denotă faptul că sunt formale și nu pot pune la îndoială legalitatea și temeinicia hotărîrilor contestate.

Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 16 iunie 2014 este depus în termen, potrivit prevederilor art. 434 Cod de Procedură Civilă. În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”.

Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi 2 anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes. Colegiu civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării apelului, asupra căror deja instanţa de apel s-a pronunţat veridic.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Sorochin Iurii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Sorochin Iurii se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Dumitru Mardari 3