- Dosarul nr.
- 2r-717/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 3 septembrie 2014
- Părțile
- Goncearuc Dmitrii vs Marişcenco Oxana
- Pe scurt
- Termenul de declarare a apelului
2r-717/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral şi a cheltuielilor de judecată
Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-717/14 Judecători: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 03 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iuliana Oprea Judecători Valentina Clevadî, Maria Ghervas judecînd recursul declarat de Marişcenco Oxana, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Goncearuc Dumitru împotriva lui Marişcenco Oxana privind încasarea prejudiciului material, prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel ca depusă tardiv, CONSTATĂ: La data de 24 septembrie 2013, Goncearuc Dumitru a înaintat în Judecătoria Ciocana, mun.
Chişinău o cerere de chemare în judecată împotriva lui Oxana Marişcenco privind încasarea prejudiciului material, prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 17 februarie 2014, acţiunea înaintată de Goncearuc Dumitru a fost admisă parţial. A fost dispusă încasarea de la Marişcenco Oxana în beneficiul lui Goncearuc Dumitru prejudiciul material în sumă de 14380,17 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 580 lei. Cerinţa lui Goncearuc Dumitru privind repararea prejudiciului moral a fost respinsă. A fost dispusă încasarea de la Marişcenco Oxana în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 431,40 lei. Invocînd ilegalitatea hotărîrii instanţei de fond, la data de 24 aprilie 2014, Marişcenco Oxana a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.
Chişinău din 17 februarie 2014, şi a solicitat instanţei de apel repunerea cererii de apel în termen, admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău 10 iunie 2014, s-a respins cererea apelantei privind repunerea cererii de apel în termen şi a fost restituită cererea de apel apelantei Marişcenco Oxana, ca fiind depusă tardiv. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că Marişcenco Oxana fără motive întemeiate, a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, care este un termen de decădere.
Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 18 iunie 2014, Marişcenco Oxana a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului şi casarea încheierii 1 Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014 cu repunerea în termen a apelului şi restituirea cauzei pentru examinarea apelului la instanţa de apel. În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat omiterea termenului de atac cu apel de 30 zile din motiv că nu se afla în ţară şi nu a cunoscut despre examinarea dosarului, aflînd despre existenţa hotărîrii la data de 17.04.2014. De asemenea a mai indicat că nu a recepţionat copia hotărîrii motivate chiar dacă aceasta a fost remisă în adresa sa. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.
Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele.
Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantei Marişcenco Oxana, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac. În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.
Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Din materialele dosarului rezultă că, la data de 17 februarie 2014, Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău a pronunţat hotărîrea menţionată, în şedinţa judiciară fiind prezent: reclamantul Goncearuc Dumitru şi reprezentantul acestuia Dorina Dilion (f.d. 48-49). Totodată, din înscrisurile probatorii anexate la materialele cauzei se reţine că, la data de 18 februarie 2014, instanţa de fond a transmis în adresa participanţilor la proces copia dispozitivului hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun.
Chişinău din 17 februarie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire (f.d. 52), circumstanţă confirmată şi reprezentantul apelantei în şedinţa instanţei de apel. În sensul dat nu poate fi reţinut ca motiv de repunere în termen a apelului făptul aflării apelantei peste hotarele ţării, întrucît actul procedural a fost remis de 2 instanţa de fond cu respectarea prevederilor art. 30 CC la domiciliul apelantei, unde aceasta îşi are locuinţa statornică sau principală. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen. Or, invocarea de către recurent că nu a depus apel, deoarece nu a primit hotărîrea motivată şi că nu se afla în ţară necunoscînd despre examinarea dosarului, nu constituie temei de casare a încheierii recurate.
Potrivit art. 110 CPC, termenul de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte să încheie un ansamblu de acte. Raportând norma legală citată mai sus la circumstanţele speţei deduse judecăţii, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a considerat, cererea de apel înaintată de către Marişcenco Oxana împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 17 februarie 2014, ca depusă cu omiterea termenului legal pentru depunerea apelului. Or, Colegiul reţine că, Marişcenco Oxana a contestat cu apel hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 17 februarie 2014, abia la data de 24 aprilie 2014, adică după 66 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii contestate (f.d.
59-61), în afara termenului legal. În acest sens, Colegiul reţine că instanţa de apel corect a apreciat începutul curgerii termenului de atac cu apel din ziua pronunţării dispozitivului, aşa cum prevede art. 362 alin. (1) CPC. Mai mult ca atît, necomunicarea hotărîrii motivate nu întrerupe curgerea acestui termen, contrar afirmaţiei recurentului. Reeşind din materialele dosarului, apelanta insistă că, nu a fost citată legal de către instanţa de fond, astfel încît nu a avut de unde să cunoască despre data, ora şi locul examinării pricinii, cît şi despre hotărîrea pronunţată de instanţa de fond.
În acest sens, instanţa de recurs reţine ca justă concluzia instanţei de apel conform căreia, Marişcenco Oxana a fost citată legal de către instanţa de fond, fapt ce se confirmă prin avizul publicitar publicat în ziarul Dreptul, din 31 ianuarie 2014. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.
În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o 3 marjă de apreciere nelimitată.
Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.
În acest context, argumentele invocate de Marişcenco Oxana nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Marişcenco Oxana. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Goncearuc Dumitru împotriva lui Marişcenco Oxana privind încasarea prejudiciului material, prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iuliana Oprea Judecători Valentina Clevadî Maria Ghervas 4