2ra-2366/14 — Încasarea prejudiciului material în ordine de regres

Prima instanţă: N.Corcea Dosarul nr.2ra-2366/14 Instanţa de apel: T.Duca, D.Puşca, A. Albu ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Nicolae Clima Judecători Ion Druţă, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Burlacu Marin împotriva hotărîrii Judecătoriei Sîngerei din 25 noiembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată societatea internaţională de asigurări „Moldasig” societate pe acţiuni împotriva lui Burlacu Marin cu privire la încasarea sumei în ordine de regres, a c o n s t a t a t: La 31 octombrie 2011 societatea internaţională de asigurări „Moldasig” societate pe acţiuni s-a adresat cu cerere de chemare în instanţa de judecată împotriva lui Burlacu Marin în care a solicitat încasarea sumei în ordine de regres în mărime de 13805,52 lei şi compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 414,16 lei.

În motivarea pretenţiilor sale a reiterat că, la 09 decembrie 2010 societatea cu răspundere limitată „Slavena Lux” a încheiat cu societatea internaţională de asigurări „Moldasig” societate pe acţiuni contractul de asigurare facultativă „Casco”, potrivit căruia s-a asigurat automobilul de model „Mann 19372” cu numărul de înmatriculare CMS 233. La 10 decembrie 2010 în or. Sîngerei localitatea Copăceni Burlacu Marin conducînd tractorul de marca „MTZ” model 80 cu numărul de înmatriculare SGA687 a tamponat automobilul de model Mann 19372” condus de către Suharenco Ion, iar în rezultatul accidentului rutier automobilul a fost deteriorat tehnic. A arătat că, în conformitate cu procesul-verbal cu privire la contravenţie din 09 decembrie 2010 vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Burlacu Marin.

De către societatea internaţională de asigurări „Moldasig” societate pe acţiuni a fost întocmit procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor, prin care au fost stabilite defectele aduse automobilului deteriorat „Mann 19372” cu numărul de înmatriculare CMS 233. În baza contractului de asigurare ACA/2010-2291 din 09 decembrie 2010 şi a Ordinului Directorului General nr.273-02 din 10 februarie 2011, societatea internaţională de asigurări „Moldasig” societate pe acţiuni a achitat despăgubirea de asigurare în mărime de 13805,52 lei beneficiarului despăgubirii de asigurare. 1 Prin hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 17 mai 2012 s-a admis acţiunea înaintată de către societatea internaţională de asigurări „Moldasig” societate pe acţiuni împotriva lui Burlacu Marin cu privire la încasarea sumei în ordine de regres.

S-a dispus încasarea din contul lui Burlacu Marin în beneficiul Societăţii Internaţionale de Asigurări „Moldasig” societate pe acţiuni încasarea sumei în ordine de regres în mărime de 13805,52 lei şi compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 414,16 lei, în total suma de 14221,68 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 octombrie 2012 s-a admis apelul declarat de Burlacu Marin. S-a casat integral hotărîrea judecătoriei Sîngerei din 17 mai 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare în aceeiaşi instanţă, în alt complet de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 25 noiembrie 2013 s-a admis acţiunea înaintată de către societatea internaţională de asigurări „Moldasig” societate pe acţiuni împotriva lui Burlacu Marin cu privire la încasarea sumei în ordine de regres.

S-a dispus încasarea din contul lui Burlacu Marin în beneficiul societăţii internaţionale de asigurări „Moldasig” societate pe acţiuni încasarea sumei în ordine de regres în mărime de 13805,52 lei şi compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 414,16 lei şi cheltuieli legale de citarea pîrîtului în mărime de 40 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 aprilie 2014 s-a respins apelul declarat de Burlacu Marin, şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Sîngerei din 25 noiembrie 2013. La 06 iunie 2014, Burlacu Marin a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Sîngerei din 25 noiembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 aprilie 2014, solicitând casarea acestora, cu emiterea unei noi decizii de respingerea a pretenţiilor înaintate de societatea internaţională de asigurări „Moldasig” societate pe acţiuni.

Susţine că atînt instanţa de fond cît şi instanţa de apel greşit au concluzionat vinovăţia sa în comiterea contravenţiei administrative prevăzute de art.242 alin.1 Cod Contravenţional, pentru că de fapt se consideră culpabil de comiterea contravenţiei prevăzute de art.229 alin. 3 Cod Contravenţional şi nici de cum de art. 242 alin. 1. Instanţele investite cu judecarea fondului au pus la baza adoptării hotărîrii actul de constatare a prejudiciului efectuat de către specialiştii companiei de asigurare, care sunt persoane cointeresate. Prejudiciul stabilit în actul de constatare îl consideră vădit exagerat. Prin referinţa depusă la 04 iulie 2014 societatea internaţională de asigurări „Moldasig” societate pe acţiuni a invocat că prevederile Regulamentului circulaţiei rutiere şi a codului contravenţional au fost încălcate de către Burlacu Marin, fapt confirmat printr-o decizie definitivă şi irevocabilă.

La momentul producerii accidentului rutier Burlacu Marin nu deţinea contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, în cazul în care deţinea o asemenea asigurare de răspundere civilă auto, ar fi fost lipsit de repararea prejudiciului. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 06 iunie 2014 este depus în termen. 2 În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes. Colegiu civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele 3 recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării apelului, asupra căror deja instanţa de apel s-a pronunţat veridic.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Burlacu Marin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Burlacu Marin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Dumitru Mardari 4