3ra-1137/14 — Obligarea asigurării cu spaţiu locativ

prima instanţă: V. Efros dosarul nr. 3ra-1137/14 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Valeriu Popov şi Anatolii Mircea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Popov şi Anatolii Mircea împotriva Ministerului Apărării cu privire la obligarea asigurării cu spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Valeriu Popov şi Anatolie Mircea şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 09 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 18 decembrie 2012, Valeriu Popov şi Anatolii Mircea au depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării cu privire la obligarea asigurării cu spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că Anatolii Mircea satisface serviciul militar în cadrul Ministerului Apărării în baza contractului de îndeplinire a serviciului militar din 01 septembrie 2004 şi pînă în prezent. Pe parcursul satisfacerii serviciului militar în Armata Naţională a RM, el a respectat întocmai regulamentele şi ordinele, fiind un militar disciplinat şi exemplar, ajungând şi la gradul de locotenent. Menţionează că vechimea calendaristică a lui Anatolii Mircea în serviciul militar, conform situaţiei la data de 28 noiembrie 2012, constituie 08 ani 04 luni 05 zile. Susţin că până în prezent, Anatolii Mircea locuieşte la gazdă, neavând un loc permanent de trai. Din aceste considerente, la 30 decembrie 2008, reclamantul Anatolie Mircea a depus raportul şi actele de rigoare la locul de serviciu pentru a fi asigurat cu spaţiu locativ.

Astfel, prin procesul-verbal nr. 13 din 05 februarie 2009 Anatolie Mircea a fost inclus în lista solicitanţilor asigurării cu spaţiu locativ, apartament cu o odaie. Afirmă că reclamantul Valeriu Popov a început cariera militară din 09 august 2003 şi pînă în prezent. Pe parcursul satisfacerii serviciului militar în Armata Naţională a RM, el a respectat întocmai regulamentele şi ordinele, fiind un militar disciplinat şi exemplar. Invocă că la 08 octombrie 2010, reclamantul Valeriu Popov a încheiat căsătoria cu Ana Solomon, iar la 13 septembrie 2012, s-a născut fiul lor, David Popov. Menţionează că până în prezent, reclamantul Valeriu Popov împreună cu familia sa locuiesc la gazdă, neavând un loc permanent de trai.

Din aceste considerente, la 13 august 2007, reclamantul Valeriu Popov a depus raportul şi actele de rigoare la locul de serviciu pentru a fi asigurat cu spaţiu locativ. Astfel, prin procesul-verbal nr. 10 din 25 decembrie 2007 Valeriu Popov a fost inclus în lista solicitanţilor asigurării cu spaţiu locativ, apartament cu o odaie. Susţin că statutul juridic de militar al reclamanţilor le asigură dreptul de a se bucura de garanţiile sociale stipulate expres în art. 9 alin. (3) din Legea nr. 970-XII din 17 martie 1992 cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară. Afirmă că în pofida faptului că reclamanţii au fost incluşi în ordine generală în lista militarilor ce urmau să fie asiguraţi cu spaţiu, această obligaţie a rămas neexecutată pînă în prezent.

Invocă că la 22 iulie 2005, a fost abrogată Legea nr. 970-XII din 17 martie 1992 cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară şi unicul mecanism de asigurare a militarilor cu spaţiu locativ rămâne a fi prevăzut în Regulamentului cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în R.S.S. Moldovenească, aprobat prin Hotărârea Sovietului Miniştrilor al RSS Moldoveneşti nr. 405 din 25 noiembrie 1987, precum şi Codul cu privire la locuinţe.

Mai invocă că omisiunea Ministerului Apărării de a asigura reclamanţii cu spaţiu locativ, în pofida tuturor condiţiilor cerute de lege, privind vechimea în serviciul militar şi încadrarea în lista militarilor ce urmau să fie asiguraţi cu spaţiu locativ, constituie o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate al reclamanţilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Menţionează că reclamanţii au expediat Ministerului Apărării cereri prealabile, prin care au solicitat asigurarea cu spaţiu locativ în condiţiile legii, însă prin răspunsurile primite Ministerul Apărării a recunoscut dreptul lor şi a familiilor lor la spaţiu locativ - apartament cu o odaie, dar totodată i-a informat că solicitarea lor privind asigurarea cu spaţiu locativ va fi examinată în conformitate cu succesiunea rîndului la stabilirea posibilităţilor reale de soluţionare a acesteia.

Prin urmare, solicită obligarea Ministerului Apărării să le elibereze ordine de asigurare cu spaţiu locativ în dependenţă de numărul odăilor pentru care sunt incluşi în rîndul general de asigurare cu spaţiu locativ. Ulterior, Valeriu Popov şi Anatolii Mircea au depus o cerere de completare şi concretizare a pretenţiilor, solicitând obligarea pârâtului de a le elibera ordine de asigurare cu spaţiu locativ conform numărului de ordine stabilit prin extrasul eliberat de către acesta pe numele lor în termen de pînă la 2 ani cu o ulterioară acordare a dreptului de privatizare a spaţiului locativ repartizat. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 a fost respins apelul declarat de către Valeriu Popov şi Anatolii Mircea şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 21 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, Valeriu Popov şi Anatolii Mircea au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Recurenţii Valeriu Popov şi Anatolii Mircea, în motivarea recursului, au indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel a interpretat eronat legea. Prin referinţa depusă la 08 august 2014 Ministerul Apărării a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Valeriu Popov şi Anatolii Mircea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Valeriu Popov şi Anatolii Mircea ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Valeriu Popov şi Anatolii Mircea se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi