2ra-2231/14 — Desfacerea căsătoriei, partajarea averii proprietate comuna în devălmășie

Prima instanţă: E. Silivestru Dosarul nr.2ra-2231/14 Instanţa de apel: N. Vascan, E.Clim, I.Cotruţă ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 03 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Nicolae Clima Judecători Ion Druţă Mardari Dumitru examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de avocatul Arpenti Liliana în interesele recurentului Udovenco Liliana împotriva hotărîrii judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 aprilie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Udovenco Vasile împotriva Lilianei Udovenco privind desfacerea căsătoriei şi acţiunea reconvenţională înaintată de Udovenco Liliana împotriva lui Udovenco Vasile privind partajul averii, a c o n s t a t a t: La 18 martie 2011 Udovenco Vasile s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Lilianei Udovenco în care a solicitat desfacerea căsătoriei între părţi invocînd imposibilitatea conviețuirii împreună şi păstrarea familiei. În cadrul examinării acţiunii iniţiale Udovenco Liliana a înaintat cerere reconvenţională împotriva lui Udovenco Vasile în care a solicitat recunoaşterea apartamentului nr. 56 situat pe adresa mun.

Chişinău, str. Sarmisegetuza 18/4 ca proprietate comună în devălmăşie, cu atribuirea întregului bun în schimbul unei sulte de bani, partajarea automobilului de model Honda Accord cu numărul de înmatriculare CGZ 444, prin atribuirea bunului în proprietatea lui Vasile Udovenco, cu achitarea în beneficiul Lilianei Udovenco a sumei de 1000 euro 1/2 cotă-parte din valoarea automobilului. În motivarea cerinţelor formulate s-a invocat că din luna noiembrie a anului 2000 au început să concubineze şi să ducă traiul în comun cu Udovenco Vasile. La 14 septembrie 2002, pe banii comuni au procurat apartamentul nr. 56 situat pe adresa mun. Chişinău, str. Sarmisegetuza 18/4 în baza contractului de vânzare-cumpărare, care a fost perfectat pe numele lui Udovenco Vasile ca proprietar al imobilului.

Se mai susţine că la 18 iunie 2005, a încheiat căsătoria cu Udovenco Vasile, înregistrată la Oficiul Stării Civile Botanica, mun. Chişinău, iar după încheierea căsătoriei, în apartamentul nominalizat a fost efectuată reparaţie capitală, fiind construită baia, veceul, a fost amenajată şi reutilată bucătăria, valoarea acestuia 1 sporind esenţial şi consideră că apartamentul litigios le aparţine cu drept de proprietate comună în devălmăşie. Prin hotărârea judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 25 aprilie 2013, a fost admisă acţiunea lui Udovenco Vasile împotriva Lilianei Udovenco, s-a desfăcut căsătoria între părţi, la eliberarea certificatului de divorţ s-a încasat din contul lui Udovenco Vasile în beneficiul statului taxa de stat în valoare de 200 lei, s-a încasat din contul Lilianei Udovenco în beneficiul lui Udovenco Vasile cheltuielile de judecată în sumă de 2000 lei, iar acţiunea Lilianei Udovenco împotriva lui Udovenco Vasile privind partajarea averii s-a respins. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, s-a admis cererea de apel declarată de către Udovenco Liliana.

S-a casat hotărîrea primei instanţe în partea în care a fost respinsă pretenţia Lilianei Udovenco din cererea reconvenţională privind partajarea automobilului de model Honda Accord cu număr de înmatriculare CGZ 444, anul producerii 1991. S-a adoptat o nouă hotărâre în această parte, prin care s-a partajat automobilul de model Honda Accord cu număr de înmatriculare CGZ 444, s-a atribuit bunul - automobilul de model Honda Accord cu număr de înmatriculare CGZ 444 în proprietate lui Udovenco Vasile. S-a încasat din contul lui Udovenco Vasile în beneficiul Lilianei Udovenco în parte din valoarea automobilului de model Honda Accord cu număr de înmatriculare 444, în mărime de 12511 (douăsprezece mii cinci sute unsprezece) lei, s-a micşorat cheltuielile pentru asistenţă juridică încasate din contul Lilianei Udovenco în beneficiul lui Udovenco Vasile de la suma de 2000 lei până la suma de 1000 (una mie) lei.

S-a încasat din contul lui Udovenco Vasile în beneficiul Lilianei Udovenco suma de 280 lei cu titlu de taxă de stat la depunerea cererii de apel şi cheltuielile de asistenţă juridică în instanţa de apel în mărime de 1000 lei. S-a menţinut hotărârea judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 25 aprilie 2013, în partea în care a fost admisă acţiunea lui Udovenco Vasile împotriva Lilianei Udovenco privind desfacerea căsătoriei, şi în parte respingerii acţiunea reconvenţională înaintată de Udovenco Liliana împotriva lui Udovenco Vasile privind recunoaşterea apartamentului nr. 56 situat pe adresa mun. Chişinău, str. Sarmisegetuza 18/4 ca proprietate comună în devălmăşie, cu atribuirea apartamentului nr. 56 situat pe adresa mun.

Chişinău, str. Sarmisegetuza 18/4 Lilianei Udovenco, în schimbul atribuirii unei sulte de bani lui Udovenco Vasile. S-a admis cererea Lilianei Udovenco privind aplicarea măsurii de asigurare asupra automobilului de model Honda Accord cu număr de înmatriculare CGZ 444, anul producerii 1991. S-a respins cererea Lilianei Udovenco privind aplicarea măsurii de asigurare asupra apartamentul nr. 56 amplasat în mun. Chişinău, str. Sarmisegetusa 18/4. La 05 mai 2014, avocatul Arpenti Liliana în interesele recurentului Udovenco Liliana a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 aprilie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, solicitând casarea acestora, cu adoptarea unei noi decizii prin care să fie admise integral pretenţiile din acţiunea reconvenţională înaintate de Udovenco Liliana.

În motivarea recursului, s-a reiterat că instanţele investite cu judecarea fondului au aplicat greşit normele de drept material şi au aplicat legea care nu trebuia sa fie aplicată. Erorile judiciare au dus la soluţionarea greşită a pricinii şi la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi anume dreptul de proprietate. Aprecierea probelor de către instanţele judecătoreşti a fost arbitrară iar concluziile şi 2 constatările instanţelor sunt în contradicţie cu probele anexate la dosar şi circumstanţele pricinii. Consideră că soluţiile emise de instanţele ierarhic inferioare sunt parţial neîntemeiate. Concluziile instanţei de apel precum că apartamentul litigios nu este proprietate comună în devălmăşie şi aparţine cu drept de proprietate lui Udovenco Vasile contravin materialelor din dosar şi nu face parte din circumstanţele ce se referă la obiectul cauzei.

La examinarea pricinii instanţa a încălcat prevederile art.271 Cod civil, neîntemeiat a favorizat situaţia unei părţi în detrimentul celelalte, iar neaplicarea acestei norme a dus la încălcarea unui proces echitabil, imparţial şi a dreptului de proprietate a Lilianei Udovenco. Se mai susţine că şi norma art.122 alin. Cod de procedură Civilă a fost aplicată eronat. Instanţa a omis să menţioneze care normă juridică la caz impune ca probă admisibilă doar documentele tehnice. Aprecierile incorecte a probei sunt ilegale şi neîntemiate deoarece există mai multe probe care dovedesc contrariul care în ansamblu său constată alte împrejurări. Invocă recurentul că cu decizia instanţei de apel a făcut cunoştinţă la 05 martie 2014, deci s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 05 mai 2014, este depus în termen.

În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de recurent nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă, or recurentul nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material de către instanţele ierarhic inferioare, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă 3 determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Arpenti Liliana în interesele recurentului Udovenco Liliana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de avocatul Arpenti Liliana în interesele recurentului Udovenco Liliana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Dumitru Mardari 4