2ra-679/19 — partajarea averii in devalmasie

Dosarul nr. 2ra-679/19 Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud. D. Cristian) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță) ÎNCHEIERE 10 aprilie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Galina Stratulat Svetlana Filincova examinând admisibilitatea recursului declarat de Lilia Sclearenco, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Sclearenco Lilia împotriva lui Sclearenco Victor cu privire la partajul averii comune în devălmășie și la cererea reconvențională a lui Sclearenco Victor împotriva Liliei Sclearenco cu privire la partajul averii comune în devălmășie împotriva deciziei din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 02 iunie 2017, Sclearenco Lilia, reprezentată de avocatul stagiar Ana Bolboceanu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sclearenco Victor cu privire la recunoașterea mijlocului de transport proprietate comună în devălmășie, partajul averii comune în devălmășie și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 06 august 2010, a încheiat căsătoria cu Sclearenco Victor, act înregistrat la Oficiul Stare Civilă Râșcani, mun. Chișinău. Prin hotărârea din 15 octombrie 2015 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, căsătoria a fost desfăcută. În timpul căsătoriei, la 30 iulie 2014, a fost procurat automobilul de model „xxxx, anul fabricării xxxx, motorul nr. xxxx, caroseria nr. xxxx, cu n/î xxxx, bun ce nu a fost partajat. Reclamanta a menționat că vehiculul dat se află în posesia și folosința pârâtului, Sclearenco Victor. Ținând cont de principiul egalității cotelor-părți în proprietate comună în devălmășie înserate în art. 26 Codul familiei, în concordanță cu prevederile Codului civil, referitor la bunurile dobândite în timpul căsătoriei, consideră oportun atribuirea cu drept de proprietate lui Sclearenco Victor a automobilului menționat supra, cu obligarea achitării reclamantei a ½ din valoarea automobilului.

A susținut reclamanta că oportunitatea respectivei distribuiri a autoturismului rezultă din situația că acesta în prezent este utilizat de către pârât. Reclamanta a solicitat: declararea automobilului de model xxxxdrept proprietate comună în devălmășie a foștilor soți Sclearenco Victor și Lilia; partajarea bunului mobil, automobilul de model xxxx proprietate comună în devălmășie a lui Sclearenco Victor și Sclearenco Lilia, după cum urmează: atribuirea lui Sclearenco 1 Victor cu drept de proprietate automobilul xxxx, anul fabricării xxxx, motorul nr. xxxx, caroseria nr. xxxx, cu numărul de înmatriculare xxxx și încasarea din contul lui Sclearenco Victor în beneficiul lui Sclearenco Lilia, a sumei de 3000 de euro, adică ½ din sinecostul automobilului xxxx; încasarea din contul lui Sclearenco Victor în beneficiul Liliei Sclearenco taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 1850 de lei.

La 21 decembrie 2017, în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul reclamantei - avocatul stagiar Bolboceanu Ana, a depus o cerere de concretizare a acțiunii prin care a solicitat: declararea automobilului de model xxx drept proprietate comună în devălmășie a foștilor soți Sclearenco Victor și Lilia; partajarea bunului mobil, automobilul de model xxxx proprietate comună în devălmășie a lui Sclearenco Victor și Sclearenco Lilia, după cum urmează: - atribuirea lui Sclearenco Victor cu drept de proprietate automobilul xxxx, anul fabricării xxxx, motorul nr. xxxx, caroseria nr. xxxx, cu n/î xxxx și încasarea din contul lui Sclearenco Victor, în beneficiul lui Sclearenco Lilia, a sumei de 41800 lei, adică ½ din sinecostul automobilului xxxx; încasarea din contul lui Sclearenco Victor, în beneficiul lui Sclearenco Lilia taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 1850 de lei.

Motivând cererea de concretizarea a pretențiilor reieșind din raportul privind evaluarea prețului mediu de piață a vehiculului în speța dată. Ulterior, la 15 februarie 2018, reprezentantul reclamantei - avocatul stagiar Bolboceanu Ana, a depus o altă cerere de concretizare a pretențiilor prin care a concretizat capătul de cerere în partea ce ține de atribuirea cu drept de proprietate automobilul xxxx, anul fabricării xxxx, motorul nr. xxxx, caroseria nr. xxxx, cu n/î xxxx, și a anume lui Sclearenco Lilia, iar pârâtului Sclearenco Victor a sumei de 41800 lei, adică ½ din sine costul automobilului. În motivarea cererii de concretizare a indicat că de către Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău, a fost determinat locul de trai al copilului minor, Sclearenco Cristian, la domiciliul reclamantei Sclearenco Lilia.

Astfel, invocă că acest automobil îi este necesar reclamantei pentru a ușura creșterea copilului. La 10 iulie 2017, în instanța de judecată a parvenit cererea reconvențională înaintată de Sclearenco Victor. În motivarea cererii reconvenționale a indicat că automobil dat a fost procurat la 06 mai 2011, din Germania, la prețul de 1800 euro, care a fost importat pe teritoriul Republicii Moldova. La introducerea bunului mobil în țară a fost achitată suma de 19347,12 de lei, pentru vămuirea acestuia. Astfel, reclamantul consideră că în afara automobilului pentru care s-a achitat suma de 1800 euro, în calitate de proprietate comună în devălmășie urmează să fie recunoscută și suma de 19347,12 de lei achitată pentru vămuirea automobilului.

A solicitat reclamantul încasarea de la Sclearenco Lilia în beneficiul său a sumei de 9673,12 de lei ½ - cotă parte din suma de 19347,12 de lei, achitată ca taxă de import a automobilului de model xxxx, anul fabricării xxx, cu n/î xxxx, cât și a cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat achitată la depunerea cererii reconvenționale în sumă de 290,20 de lei și cheltuieli de asistență juridică în sumă totală de 3000 de lei.

Prin hotărârea din 07 mai 2018 a judecătoriei Strășeni, sediul Central, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Sclearenco Lilia împotriva 2 lui Sclearenco Victor: s-a declarat automobilul de model xxx, cu costul de 1800 euro, proprietate comună în devălmășie a foștilor soți Sclearenco Victor și Sclearenco Lilia; s-a partajat bunul mobil, proprietate comună în devălmășie, automobilul de model xxxx, cu nr/î xxxx, și s-a atribuit Liliei Sclearenco cu drept de proprietate automobilul de model xxxx, cu nr/î xxxx, motorul nr. xxxx, caroseria xxx, cu costul de 1800 euro, iar lui Sclearenco Victor ½ cotă parte din costul automobilului supus partajării ce constituie 900 euro; s-a încasat de la Sclearenco Lilia în beneficiul lui Sclearenco Victor - 900 euro, sau echivalentul acestora în lei la momentul executării hotărârii judecătorești, cu titlu de ½ cotă parte din averea comună în devălmășie, automobilul supus partajării; s-a recunoscut suma de 19347,12 de lei, achitată ca taxă de import a automobilului de model xxxx, cu nr/î xxxx, proprietate comună în devălmășie a foștilor soți Sclearenco Victor și Sclearenco Lilia; s-a încasat de la Sclearenco Lilia în beneficiul lui Sclearenco Victor - 9673,06 de lei ce constituie ½ cotă parte din suma achitată ca taxă de import a automobilului de model xxxx, cu nr/î xxxx, supusă partajării;

s-a încasat de la Sclearenco Victor în beneficiul lui Sclearenco Lilia – 3912 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare; s-a încasat de la Sclearenco Lilia în beneficiul lui Sclearenco Victor – 3290 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În rest cererea de chemare în judecată inițială și cererea reconvențională, au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Prin decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de apel depusă de Sclearenco Victor și de avocatul stagiar Bolboceanu Ana în interesele Liliei Sclearenco și a fost menținută hotărârea din 07 mai 2018 a judecătoriei Strășeni, sediul Central.

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că nu i-au fost prezentate probe pertinente, concludente și admisibile în susținerea apelurilor, care ar dovedi ilegalitatea hotărârii instanței de fond și ar servi ca temei de casare a acesteia, or, aceasta este întemeiată și adoptată în conformitate cu prevederile legale, iar cererile de apel sunt o expunere directă a cererilor de chemare în judecată. La 31 ianuarie 2019, Lilia Sclearenco a declarat recurs împotriva deciziei din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond în partea ce ține de admiterea parțială a cererii reconvenționale înaintate de Sclearenco Victor și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea înaintată de Sclearenco Victor împotriva Liliei Sclearenco, să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și procedural și aprecierea probelor de către instanțele inferioare a fost arbitrară. În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 21 noiembrie 2018. Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la data de 11 ianuarie 2019, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc. Astfel, recursul declarat la data de 31 ianuarie 2019, este în termen. 3 Examinând temeiurile recursului declarat de Sclearenco Lilia, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sclearenco Lilia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

4 În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul declarat de Sclearenco Lilia, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Sclearenco Lilia împotriva deciziei din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Galina Stratulat Svetlana Filincova 5