2ra-588/20 — partajarea bunurilor proprietate comuna in devalmasie

dosarul nr. 2ra-588/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (N. Arabadji)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Danilov, Iu. Cotruță, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Solonari Andrei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Solonari Andrei

împotriva Lidiei Boeștean cu privire la partajarea proprietății comune în devălmășie

și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Solonari Andrei și a fost menținută hotărârea din 19

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă

La 17 decembrie 2015 Solonari Andrei s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Lidiei Boeștean cu privire la partajarea proprietății comune în

devălmășie și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în masa bunurilor supuse

împărțirii se includ toate bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei, adică din

ziua încheierii căsătoriei 08 iunie 2012 și până la desfacerea ei 14 aprilie 2015.

Astfel, în bunurile ce aparțin cu titlu de proprietate comună în devălmășie lui

Solonari Andrei și Boeștean (Solonari) Lidia se includ:

1) automobilul marca Mercedes 318 CDI, n/î xxxxx anul producerii 2007,

2) automobilul marca Skoda, model Superb, n/î xxxxx, anul producerii 2012.

A indicat că în timpul căsătoriei el, în calitate de împrumutat și pârâta

Boeștean Lidia, în calitate de fidejusor, pe data de 19 ianuarie 2015, au obținut un

împrumut în sumă de 15 000 euro, fapt confirmat prin contractul de împrumut nr.

2395/2015 din 19 ianuarie 2015, iar potrivit contractului de fidejusiune, fidejusorul

își asumase obligația să răspundă în aceeași măsură ca și debitorul față de creditor.

Împrumutul s-a acordat pentru o perioadă de 60 luni, termenul limită de rambursare

a împrumutului fiind 15 ianuarie 2020.

A afirmat că până în prezent, după mai multe discuții purtate cu pârâta

privind împărțirea bunurilor pe calea concilierii, nu s-a ajuns la un compromis,

motiv pentru care s-a adresat în instanța de judecată cu prezenta cerere cu privire la

delimitarea cotelor - părți ideale din proprietatea comună în devălmășie cu

atribuirea lui a 1/2 cotă - parte ideală și Lidiei Boeștean a 1/2 cotă - parte ideală din

bunurile mobile indicate în prezenta cerere care constituie proprietate comună în

devălmășie a soților.

A solicitat reclamantul recunoașterea automobilului marca Mercedes 318

CDI, n/î xxxxx, anul producerii 2007 și automobilului marca Skoda, model Superb,

n/î xxxxx, anul producerii 2012 ca proprietate comună în devălmășie a lui și a Lidie

Boeștean;

- delimitarea cotelor-părți ideale din proprietatea comună în devălmășie cu

atribuirea lui a 1/2 cotă-parte ideală și Lidie Boeștean a 1/2 cotă - parte ideală din

bunurile mobile indicate, care constituie proprietate comună în devălmășie a soților;

- atribuirea bunului mobil - automobilul Mercedes 318 CDI, n/î xxxxx, anul

producerii 2007, în întregime pârâtei Boeștean Lidia în schimbul sultei în sumă de

124 099,66 de lei

- încasarea din contul Luidiei Boeștean în beneficiul lui Solonari Andrei a

sumei de 158 755,89 de lei (1/2 din 317 511,79 de lei) prețul de piață a

automobilului înstrăinat marca Skoda, model Superb, n/î xxxxx, anul producerii

2012;

- încasarea din contul Lidiei Boeștean a sumei de 9 936,61 de euro (1/2 din

19 873,22 de euro) ce constituie suma rămasă de rambursare a împrumutului și

dobânzilor aferente calculate pentru perioada de 14.04.2015 -15.01.2020;

- încasarea din contul pârâtei a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 19 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 16 ianuarie 2019

Solonari Andrei a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 19 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Solonari Andrei și a fost menținută hotărârea din 19 decembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

În susținerea netemeiniciei pretențiilor, instanța de apel a indicat că

automobilul de model Mercedes 318 CDI, n/î xxxxx a fost obținut de către Lidia

Boeștean prin contractul de donație din 12 noiembrie 2014 (f. d. 58-59). Astfel,

deși dreptul de proprietate asupra automobilului respectiv a fost dobândit în timpul

căsătoriei, acesta este proprietatea exclusivă a soției, conform regulii instituite prin

norma art. 372 alin. (2) din Codul civil (în redacția de până la republicare).

Referitor la bunul mobil-automobilul marca Skoda, model Superb n/î xxxxx,

anul producerii 2012, instanța de apel a menționat potrivit prevederilor art. 25 alin.

(1) și (2) Codul familiei, împărțirea proprietății în devălmășie a soților poate fi

făcută atît în timpul căsătoriei, cît și după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre

soți. Proprietatea în devălmășie poate fi împărțită în baza acordului dintre soți.

La caz, instanța a stabilit cert că în timpul căsătoriei soților, la 10 martie 2015

Solonari Andrei a transmis în mod benevol dreptul exclusiv de proprietate soției

2

Solonari Lidia asupra automobilului de marca Skoda, model Superb, n/î xxxxx, care

anterior a constituit proprietate comună în devălmășie.

Instanța de apel a concluzionat că reînregistrarea bunului pe numele celuilalt

soț în timpul căsătoriei nu denotă faptul că automobilul de marca Skoda, model

Superb n/î xxxxx, anul producerii 2012, și-a modificat regimul juridic devenind bun

personal al soției, deoarece nu există un contract matrimonial sau un acord dintre

soți. Or, legea nu instituie careva prevederi ce se referă la forma și conținutul

acordului dintre soți. Astfel, acordul s-a materializat prin acceptul soțului Solonari

Andrei de a reînmatricula automobilul menționat supra după Boeștean (Solonari)

Lidia.

Referitor la pretenția privind încasarea din contul pârâtei a sumei de 9 936,61

de euro (1/2 din 19 873,22 de euro) ce reprezintă suma rămasă de rambursare a

împrumutului și dobânzilor aferente calculate pentru perioada de 14.04.2015 -

15.01.2020, Colegiul instanței de apel a reținut ca fiind întemeiate argumentele

invocate în prima instanță precum că, banii împrumutați în sumă de 15 000 de euro,

au fost folosiți conform destinației și efectuată reparația capitală a apartamentului

nr. 2 din str. Nicolae Iorga, 6, mun. Chișinău, cu achiziționarea mobilierului și

ultilajelor respective, bun imobil ce aparține cu drept de proprietate reclamantului,

iar după efectuarea reparației și desfacerea căsătoriei, Boeștean Lidia nu locuiește în

apartamentul dat și nu a pretins la valoare îmbunătățirii bunului imobil în urma

reparației efectuate cu banii împrumutați.

La 13 februarie 2020 Solonari Andrei a declarat recurs împotriva deciziei din

19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârilor

judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanțele la examinarea cauzei au

interpretat eronat normele de drept material, nu au ținut cont de suportul probatoriu

și juridic al pretențiilor și nu au constatat și elucidat toate circumstanțele cauzei.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia. Prin urmare, recursul declarat la data de 13 februarie 2020

este în termen.

Curtea Supremă de Justiție a remis în adresa intimatei copia recursului. Prin

referința parvenită în instanță prin poșta electronică intimata Boeștean Lidia a

solicitat de a considera recursul ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Solonari Andrei în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

3

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Solonari Andrei nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

4

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Solonari Andrei.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Solonari Andrei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5