2ra-1037/23 — anularea actului juridic si partajarea bunului proprietate comuna in devalmasie a sotilor

2ra-1037/23 — anularea actului juridic si partajarea bunului proprietate comuna in devalmasie a sotilor (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1037/23

2-19045436-01-2ra-25072023

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (S. Colun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Secrieru, M. Anton, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

13 martie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexei Bumbu și Elena Bumbu

și recursului declarat de Veaceslav Buliga, reprezentat de avocatul Mihail Scrob,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Olga

Tabacari împotriva lui Veaceslav Buliga, intervenienți accesorii Elena Bumbu și

Alexei Bumbu cu privire la anularea actului juridic și partajarea bunului proprietate

comună în devălmășie a soților,

împotriva deciziei din 16 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 12 noiembrie 2018 Olga Tabacari a depus la Judecătoria Hâncești,

sediul Central, cerere de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Buliga cu privire

la partajarea bunului proprietate comună în devălmășie a soților.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la XXX a încheiat căsătoria cu

Veaceslav Buliga. Pe parcursul căsătoriei, împreună cu fostul soț Veaceslav Buliga au

contribuit financiar și în anul 2013 au achiziționat automobilul de model „Mercedes

Sprinter 208 CDI” anul fabricării 2003, n/î XXX, care la moment valorează suma de 6

500 Euro.

Actele de proprietate au fost întocmite pe numele lui Veaceslav Buliga, dânsa

fiind de acord cu înmatricularea automobilului pe numele soțului, din motiv că avea

încredere în el, fără a bănui că pe viitor acesta ar putea să profite prin viclenie de

încrederea sa, deoarece la achiziționarea automobilului au contribuit ambii în egală

măsură. Ulterior relațiile cu soțul s-au înrăutățit, iar acesta în anul 2016 a înstrăinat

mătușii sale automobilul de model „Mercedes Sprinter 208 CDI”, fără acordul său.

Menționează reclamanta că la XXX a divorțat cu Veaceslav Buliga. A încercat să

vorbească cu fostul soț, ca să ajungă la o înțelegere amiabilă privind partajarea

automobilului, însă acesta sub nici o formă nu a dorit acest lucru. Astfel, la moment

automobilul se află în posesia soțului.

1

Remarcă reclamanta că automobilul este un bun coproprietate în devălmășie, ea

de mai multe ori a vorbit și i-a solicitat pârâtului partajarea bunului în următorul fel:

reclamanta să intre în proprietatea automobilului și să achite pârâtului jumătate din

costul lui, aproximativ 3 250 Euro. O altă modalitate ar fi păstrarea automobilului de

către pârât și rambursarea a jumătate din costul lui, reclamantei și anume suma de

aproximativ 3 250 Euro.

Automobilul este pus în vânzare pe site-ul www.999.md. Astfel, pârâtul cu rea-

credință are intenția de a înstrăina bunul, pentru ca să nu-și îndeplinească obligația de

restituire a părții din bun care i se cuvine.

Reclamanta Olga Tabacari a solicitat partajarea bunului în următorul fel:

reclamanta să intre în proprietatea automobilului și să achite lui Veaceslav Buliga

jumătate din costul lui, aproximativ 63 777,35 de lei (echivalentul a 3 250 Euro) sau

păstrarea de către pârât a automobilului și rambursarea către reclamantă a jumătate din

costul automobilului și anume suma de aproximativ 63 777,35 de lei (echivalentul a

3250 Euro).

Dar, potrivit pct. 9 al prezentei cereri, în baza prevederilor art. 26 alin. (2) din

Codul familiei, solicită ca instanța să dispună atribuirea proprietății automobilului

reclamantei, ea fiind obligată să ramburseze jumătate din costul acestuia pârâtului și

anume 63 777,35 lei (echivalent 3250 Euro), avându-se în vedere prezența copilului

minor în grija sa, care necesită cheltuieli și numeroase deplasări.

Prin încheierea din 11 martie 2019 a Judecătoriei Hâncești, sediul Central

prezenta cauză civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Olga

Tabacari împotriva lui Veaceslav Buliga, intervenienți accesorii Elena Bumbu cu

privire la partajarea averii proprietate comună în devălmășie a soților, a fost strămutată

pentru examinare conform competenței teritoriale către Judecătoria Căușeni, sediul

Central (f.d. 89-90, vol.I).

La 04 iulie 2019 reclamanta Olga Tabacari a depus cerere de chemare în judecată

concretizată, indicând că la începutul lunii noiembrie 2018, o prietenă de familie Emilia

Gheorghieș, i-a comunicat că a văzut pe site-ul „999” că automobilul „Mercedes

Sprinter 208 CDI” n/î XXX este expus spre vânzare. Potrivit informației de pe site a

aflat că fostul soț înstrăinează automobilul la prețul de 6 500 euro, indicând nr. de

telefon de la domiciliul său.

La 06 noiembrie 2018 a adresat pârâtului cererea prealabilă, însă de către oficiul

poștal a fost informată la 20 noiembrie 2018 că adresatul este plecat și cererea nu a fost

înmânată.

Tot la 06 noiembrie 2018 a adresat pârâtului și pe viber cererea prealabilă, care

precum rezultă din mesajele primite de la pârât, a fost recepționată la 06 noiembrie

înstrăinat.

Prin răspunsul nr. 2558p din 13 noiembrie 2018 eliberat de IP „Agenția Servicii

Publice”, i s-a comunicat că la data 13 octombrie 2015 mijlocul de transport

nominalizat a fost reînmatriculat după cet. Bumbu Elena, care este mătușa pârâtului

Buliga Veaceslav, cu eliberarea nr. de înmatriculare XXX, în baza contractului de

vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2015. Suplimentar se indică că de la 13 octombrie

2015 până la data de 12 octombrie 2025 mijlocul de transport a fost transmis în

2

folosință temporară cu titlu gratuit cet. Buliga Veaceslav XXX în baza contractului de

comodat din 13 octombrie 2015.

Menționează că, relațiile reclamantei cu fostul soț Buliga Veaceslav au devenit

ostile încă din 20 iulie 2014 în urma unui conflict violent dintre părți, iar din 19

decembrie 2014 reclamanta și copilul minor s-au separat cu traiul, astfel încetând să

locuiască împreună cu pârâtul. La data înstrăinării automobilului din 13 octombrie

2015 părțile nu mai locuiau împreună și duceau viață și gospodării separate.

Buliga Veaceslav nu se folosește de automobil, fiind stabilit cu traiul și munca

peste hotare. Rezultă clar că a existat rea-credință în acțiunile pârâtului, iar în urma

înstrăinării ilegale a automobilului, a deposedat-o de bun, inclusiv de partea sa legală

din automobil, și anume ½ cota ideală din proprietatea automobilului.

Rea-credința pârâtului se mai confirmă prin faptul, că la 12 august 2015 s-a depus

cerere de desfacere a căsătoriei, admisă prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 10

februarie 2016, devenită irevocabilă la 12 martie 2016, iar la 13 octombrie 2015, la

exact două luni de depunerea cererii de divorț, Buliga Veaceslav a înstrăinat pe ascuns

automobilul. Astfel se consolidează și este evident faptul că pârâtul a acționat cu rea-

credință și a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2015 cu

intenția de a ascunde, în cadrul unui eventual partaj, față de reclamantă bunul comun

în devălmășie al soților, deci contractul de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2015

este un act juridic fictiv, iar ca rezultat este nul.

Potrivit hotărârii din 15 martie 2018 a Judecătoriei Hîncești s-a dispus încasarea

din contul lui Buliga Veaceslav a pensiei alimentare, iar conform încheierii din 08

noiembrie 2018 a executorului judecătoresc Andrian Plămădeală, pârâtul nici până în

prezent nu și-a onorat obligațiile de plată a pensiei alimentare.

Caracterul fictiv al convenției și rea credința părților se manifestă și prin faptul,

că Bumbu Elena nici nu are permis de conducere, conform adeverinței nr. 193VP din

04 martie 2019 eliberat de IP „Agenția Servicii Publice”. Deci, luând în considerare că

Bumbu Elena nu posedă permis de conducere și respectiv nu poate folosi automobilul

nominalizat, este evident că contractul de înstrăinare a automobilului a fost unul fictiv.

Reclamanta nu a cunoscut despre intenția soțului de a înstrăina automobilul, nu a

dat acordul și nici nu putea să dea acordul în asemenea circumstanțe. Mai mult, din

data așa numitei înstrăinări 13 octombrie 2015 și până la 12 octombrie 2025 mijlocul

de transport nominalizat a fost transmis în folosință temporară cu titlu gratuit lui Buliga

Veaceslav. El practic nu se folosește de automobil, fiind stabilit cu traiul și munca peste

hotarele țării.

Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2015 s-a micșorat

comunitatea de bunuri a soților, dar de fapt a reclamantei, printr-o convenție contrară

dispozițiilor Codului familiei și anume prin faptul că pârâtul, contrar prevederilor

imperative art. 21 alin. (1) fără acordul soției (reclamantei) a dispus de bunul comun și

anume a înstrăinat automobilul nominalizat. Respectiv, această convenție, potrivit alin.

(3) a normei citate urmează a fi declarată nulă de către instanța judecătorească.

Reclamanta Olga Tabacari a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare

din 13 octombrie 2015, încheiat între Buliga Veaceslav și Bumbu Elena privind

înstrăinarea automobilului „Mercedes Sprinter 208” anul 2003 n/î XXX, nr. caroseriei

XXX și contractului de comodat din 13 octombrie 2015, încheiat între aceleași părți

privind transmiterea în folosință temporară cu gratuit (comodat) pe un termen de 10

3

ani lui Buliga Veaceslav a automobilului „Mercedes Sprinter 208” anul 2003, n/î XXX;

partajarea bunului proprietate comună în devălmășie și anume automobilul „Mercedes

Sprinter 208” anul 2003, n/î XXX, nr. caroserie XXX, apreciat la suma de echivalentul

în lei moldovenești a sumei de 5000 EURO în următorul fel: după Tabacari Olga să fie

recunoscut dreptul de proprietate asupra mijlocului de transport „Mercedes Sprinter

208 CDI” anul 2003 n/î XXX; a obliga pe Tabacari Olga să achite sulta în mărime de

echivalentul în lei moldovenești a sumei de 2 500 Euro în folosul lui Buliga Veaceslav,

cu amânarea executării hotărârii în această parte pe un termen de 2 ani, calculați din

data rămânerii irevocabile a hotărârii; a obliga pârâții și alte persoane terțe să transmită

posesia automobilului către Tabacari Olga timp de 10 zile de la definitivarea hotărârii;

încasarea din contul lui Buliga Veaceslav a sumei de 6535 de lei cu titlu de cheltuieli

pentru asistență juridică, 500 de lei cheltuieli pentru taxa de stat și celorlalte cheltuieli

de judecată ce vor fi prezentate pe parcurs (f.d. 98-101, vol.I).

Ulterior, la data de 08 noiembrie 2021, reclamanta Olga Tabacari a depus cerere

de micșorare a cerințelor din cererea de chemare în judecată, indicând că, automobilul

se află până la moment în posesia și dispoziția lui Buliga Veaceslav, ea nu are acces la

automobil, nu cunoaște modul în care acesta este exploatat. Din care motive cerințele

inițiale nu mai sunt actuale, or automobilul a degradat. Cuantumul degradării nu poate

fi apreciat de către reclamantă, neavând acces la automobil și nefiind prezentate alte

probe de către intimat. Din care motive apreciază prețul automobilului la moment în

sumă de 4000 Euro, până la proba contrară.

Reclamanta Olga Tabacari a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare

din 13 octombrie 2015, încheiat între Buliga Veaceslav și Bumbu Elena privind

înstrăinarea automobilului „Mercedes Sprinter 208 CDI” anul 2003 n/î XXX, nr.

caroserie XXX și contractul de comodat din 13 octombrie 2015, încheiat între aceleași

părți privind transmiterea în folosință temporară cu titlu gratuit (comodat) pe un termen

de 10 ani lui Buliga Veaceslav a automobilului „Mercedes Sprinter 208 CDI” anul

2003 n/î XXX; partajarea bunului proprietate comună în devălmășie, și anume,

automobilul „Mercedes Sprinter 208 CDI” anul 2003 n/î XXX, nr. caroserie XXX,

apreciat la suma de echivalentul în lei moldovenești la data executării hotărârii a sumei

de 4000 Euro în următorul fel - după reclamanta Tabacari Olga să fie recunoscut

dreptul de proprietate asupra mijlocului de transport „Mercedes Sprinter 208 CDI” anul

2003 n/î XXX, cu obligarea Olgăi Tabacari să achite sulta în mărime de echivalentul

în lei moldovenești a sumei de 2 000 euro în folosul lui Veaceslav Buliga, cu amânarea

executării hotărârii în această parte pe un termen de 3 ani, calculați din data rămânerii

irevocabile a hotărârii; obligarea pârâții și alte persoane terțe să transmită posesia

automobilului către Olga Tabacari timp de 10 zile de la definitivarea hotărârii;

încasarea din contul lui Veaceslav Buliga a sumei de 6 535 de lei cu titlu de cheltuieli

pentru asistență juridică; 500 de lei cheltuieli pentru taxa de stat și celorlalte cheltuieli

de judecată ce vor fi prezentate pe parcurs.

Prin hotărârea din 16 februarie 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central cererea

de chemare în judecată depusă de Olga Tabacari împotriva lui Veaceslav Buliga,

intervenienți accesorii Elena Bumbu și Alexei Bumbu cu privire la anularea actului

juridic și partajarea bunului proprietate comună în devălmășie a soților s-a respins ca

neîntemeiată (f.d. 215, 225-236, vol.I).

4

Pentru a decide astfel prima instanță a reținut că la caz nu s-a constatat nici un

temei pentru a declara nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a

automobilului, încheiat la 13 octombrie 2015 între vânzătorul Buliga Veacelsav și

cumpărătorul Bumbu Elena, or la data înstrăinării automobilului părțile erau în

căsătorie, iar reclamanta nu a probat dezacordul său cu vinderea automobilului ce

constituie proprietate comună în devălmășie, nu a probat faptul că despre înstrăinarea

automobilului i-a devenit cunoscut ulterior de la o altă persoană, după ce s-a separat cu

traiul de către fostul soț, nu a probat că părțile actului juridic Buliga și Bumbu, la

semnarea contractului de vânzare-cumpărare a automobilului nu au avut intenția să-l

execute, care este o condiție imperativă statuată la art. 221 alin. (1) din Codul civil

(redacția legii în vigoare până al 01.03.2019), nu a probat faptul că pârâtul a avut

intenția de a diminua patrimoniul lor în devălmășie, pentru a fi supus partajării ulterior

desfacerii căsătoriei. Prin urmare, instanța nu a avut temei legal pentru a recunoaște

caracterul fictiv al contractului de înstrăinare a automobilului. Totodată, buna credință

a cumpărătorului Bumbu Elena se prezumă, situație care nu a fost răsturnată de către

Olga Tabacari.

Referitor la contractul de comodat din 13 octombrie 2015, instanța a specificat

faptul că încheierea acestui contract ține de discreția proprietarului Bumbu Elena.

Astfel nefiind constatate temeiuri de declarare a nulității contractului de vânzare-

cumpărare din 13 octombrie 2015, subsidiar nu s-au constatat nici temeiuri pentru

declararea nulității contractului de comodat, ceea ce la caz ar însemna o ingerință

neîntemeiată în dreptul de proprietate a lui Bumbu Elena.

Referitor la cerința privind partajul proprietății comune, instanța a reținut că

automobilul litigios a fost procurat de către soții Buliga în timpul căsătoriei, și

înstrăinat la 13 octombrie 2015, la fel în timpul căsătoriei. Prin urmare, la caz lipsește

obiectul partajării, automobilul „Mercedes Sprinter 208CDI”. Respectiv, instanța a

conchis că, conform pretențiilor expuse în acțiune, în lipsa însuși a obiectului, cerințele

reclamantei sunt neîntemeiate, or după desfacerea căsătoriei la 11 martie 2016,

automobilul litigios, nu mai constituia proprietate comună în devălmășie, dat fiind

faptul că a fost vândut încă în timpul căsătoriei.

Manifestând dezacord cu hotărârea primei instanțe, la 02 martie 2022, Olga

Tabacari, a declarat apel împotriva hotărârii din 16 februarie 2022 a Judecătoriei

Căușeni, sediul Central, iar la 25 iulie 2022 a depus apelul motivat, iar la 28 iulie 2022

cerere de apel motivat suplimentar, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei decizii noi prin care să fie admisă integral acțiunea înaintată de Olga

Tabacari (f.d. 217, 242-244, vol.I, f.d. 6-14, vol.II).

Prin decizia din 16 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Olga Tabacari, s-a casat hotărârea din 16 februarie 2022 a Judecătoriei

Căușeni, sediul Central și emisă o nouă hotărâre prin care s-s admis parțial cererea de

chemare în judecată depusă de către Tabacari Olga împotriva lui Buliga Veaceslav,

intervenienți accesorii Bumbu Elena și Bumbu Alexei cu privire la anularea actului

juridic și partajarea bunului proprietate comună în devălmășie a soților.

S-a anulat Contractul de Vânzare-Cumpărare din data de 13 octombrie 2015

încheiat între Buliga Veaceslav și Bumbu Elena, privind înstrăinarea automobilului

„Mercedes Sprinter 208 CDI” anul 2003, n/î XXX, nr. caroserie XXX.

5

S-a anulat contractul de comodat din 13 octombrie 2015 încheiat între Buliga

Veaceslav și Bumbu Elena, cu privire la folosința automobilului de model „Mercedes

Sprinter 208 CDI” anul 2003, cu n/î XXX, numărul caroseriei XXX.

S-a partajat în cote părți ideale, bunul proprietate comună în devălmășie a soților

automobilul de model „Mercedes Sprinter 208 CDI” anul 2003, cu n/î XXX, numărul

caroseriei XXX, după cum urmează: 1/2 cotă parte apelantei Tabacari Olga și 1/2 cotă

parte intimatului Buliga Veaceslav, prin vânzarea bunului la licitație și repartizarea

prețului proporțional cotelor-părți enunțate.

S-a încasat din contul intimatului Buliga Veaceslav în beneficiul apelantei

Tabacari Olga suma 6 300 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică în

instanța de fond.

S-a încasat din contul intimatului Buliga Veaceslav în beneficiul apelantei

Tabacari Olga suma de (500lei + 1 248 lei = 1 748 de lei) cu titlu de cheltuieli pentru

taxa de stat pentru instanța de fond.

S-a încasat din contul intimatului Buliga Veaceslav în beneficiul apelantei

Tabacari Olga suma de 500 lei, cu titlu cheltuieli pentru deplasare.

S-a încasat din contul intimatului Buliga Veaceslav în beneficiul apelantei

Tabacari Olga suma 7 500 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică în

procedura de apel.

S-a încasat din contul intimatului Buliga Veaceslav în beneficiul apelantei

Tabacari Olga suma de 375 de lei cu titlu de taxă de stat în procedura de apel.

În rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată (f.d. 56, 57-68, vol.II).

Pentru a decide astfel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate,

instanța de apel a constatat că instanța de fond la adoptarea hotărârii nu a determinat

toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, iar soluția este una

neîntemeiată.

Instanța de apel a atestat că actele juridice încheiate contrar normelor imperative

ale Legii și actele juridice fictive sunt lovite de nulitate absolută și nu produc efecte

juridice prin efectul expres al Legii. La caz, după înaintarea de către Olga Tabacari a

acțiunii privind desfacerea căsătoriei, Veaceslav Buliga a înstrăinat rudei sale

automobilul litigios, dobândit în timpul căsătoriei, respectiv care constituia bun mobil

comun al soților, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare acesta încheind

și contract de comodat a aceluiași autovehicul în beneficiul său. Astfel, s-a constatat că

posesia asupra automobilului respectiv a rămas la pârât, fapt ce denotă că părțile

semnatare ale contractului de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2015 nu au avut

intenția de a înstrăina efectiv bunul în corespundere cu exigențele art. 753 din Codul

civil, scopul contractului dat fiind schimbarea formală a proprietarului, constatare ce

denotă caracterul fictiv al contractului respectiv, deoarece părțile nu au realizat, de fapt,

condițiile transferului de proprietate, respectiv transferul real al posesiei, conform art.

315 alin. (1) din Codul civil. Or, acțiunile pertinente ale semnatarilor contractelor de

vânzare-cumpărare și de comodat, în rezultatul cărora s-a schimbat doar formal numele

proprietarului bunului înstrăinat, combate prezumția de bună-credință a acestora,

conform art. 9 alin. (1) din Codul civil, demonstrând cert că scopul acestora a fost doar

schimbarea nominală a proprietarului bunului mobil, fără schimbarea posesiei și

folosinței asupra acestuia, în vederea reducerii patrimoniului intimatului după

înaintarea acțiunii de divorț, evident în vederea preîntâmpinării partajului acestui bun.

6

Cumulul acestor circumstanțe denotă caracterul fictiv al actelor juridice contestate și,

astfel, generează nulitatea absolută a acestora.

Colegiul a apreciat critic argumentele instanței de fond precum că apelanta nu a

probat existența dezacordului său la vinderea automobilului ce constituie proprietate

comună în devălmășie, deoarece materialele cauzei nu atestă că aceasta ar fi cunoscut

până la 13 octombrie 2015 despre intenția intimatului de a vinde automobilul.

Din aceste considerente, Colegiul a atestat temeinicia pretențiilor Olgăi Tabacari

și necesitatea admiterii acestora, efectul nulității contractelor contestate fiind repunerea

părților în poziția inițială, respectiv revenirea bunului înstrăinat ilicit în proprietatea

comună în devălmășie a apelantei și intimatului.

Astfel, referitor la cerința Olgăi Tabacari cu privire la partajarea proprietății

comune în devălmășie, instanța de apel a reiterat că automobilul de model „Mercedes

Sprinter 208 CDI”, a fost procurat în timpul căsătoriei, astfel acesta fiind supus

regimului proprietății comune în devălmășie. Conform prevederilor art. 373 alin. (1)

din Codul civil și art. 26 alin. (1) din Codul familiei, în cazul împărțirii bunurilor

proprietate comună în devălmășie a soților, părțile lor se consideră egale, temeiuri

pentru a constata existența motivelor pentru a diversifica întinderea cotelor-părți

respective, Colegiul a ajuns la concluzia privind partajarea în cote părți ideale bunul

proprietate comună în devălmășie a soților automobilul de model „Mercedes Sprinter

208 CDI anul 2003”, câte ½ cotă parte Olgăi Tabacari și ½ cotă parte intimatului Buliga

Veaceslav.

Instanța de apel a reținut prevederile art. 357 alin. (1) din Codul civil care dispune

că încetarea proprietății comune pe cote-părți prin împărțire poate fi cerută oricînd dacă

legea, contractul sau hotărîrea judecătorească nu prevede altfel, iar art. 361 alin. (1) și

(2) din Codul civil stipulează că împărțirea bunului proprietate comună pe cote-părți

se face în natură, proporțional cotei-părți a fiecărui coproprietar.

Dacă bunul proprietate comună pe cote-părți este indivizibil ori nu este partajabil

în natură, împărțirea se face prin: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte,

în favoarea unui ori a mai multor coproprietari, la cererea lor; b) vînzarea bunului în

modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație și distribuirea

prețului către coproprietari proporțional cotei-părți a fiecăruia dintre ei.

Prin urmare, deoarece în speță lipsește acordul ambilor coproprietari asupra

modalității de împărțire a bunului mobil litigios, impartajabil în natură conform

caracteristicilor sale notorii, instanța de apel a atestat că unica modalitate legală de

împărțire a acestuia constă în vânzarea bunului respectiv la licitație și distribuirea

prețului către coproprietari proporțional cotei-părți a fiecăruia dintre ei.

La 16 iunie 2023 (f.d.75a, vol.II), Alexei Bumbu și Elena Bumbu au declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând repunerea în termen pentru

depunerea recursului, admiterea recursului, casarea deciziei din 16 februarie 2023 a

Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii din 16 februarie 2022 a Judecătoriei

Căușeni (f.d. 75, vol.II).

În motivarea recursului, recurenții au menționat că de nenumărate ori au apelat

telefonic la Curtea de Apel Chișinău ca să li se expedieze decizia motivată pentru a

depune recurs desfășurat, însă până la 14 iunie 2023 nu au primit copia deciziei

motivate, fin care considerent solicită a considera omiterea termenului pentru

depunerea recursului ca fiind motivat.

7

Recurenții au indicat că consideră decizia instanței de apel ca fiind ilegală și

necesară de casat, din motiv că automobilul a fost procurat nu în anul 2013 după cum

a constatat instanța de apel, dar la 05 noiembrie 2014 cum este indicat în adeverința

din 13 noiembrie 2018 a Agenției Servicii Publice. Buliga Veaceslav la 14 octombrie

2014 a întocmit recipisa și s-a obligat ca suma de 4000 de euro să fie restituită peste un

an. Prin recipisa din 28 septembrie 2015 s-a luat cu împrumut suma de 21 000 de lei,

pentru repararea automobilului, la fel cu condiția ca să fie restituită.

Instanța de apel a considerat recipisa falsă, deoarece automobilul a fost procurat

în anul 2013, iar recipisa cu împrumutul a sumei de 4 000 Euro pentru procurarea

automobilului a fost întocmită la 14 octombrie 2014 și deci în opinia instanței

automobilul deja a fost procurat, iar recipisa a fost întocmită mai apoi.

Consideră că instanța de apel a încălcat cerințele art. 130 din Codul de procedură

civilă și nu a cercetat cauza mult aspectual, complet, nepărtinitor și nemijlocit a tuturor

probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Suplimentar indică că instanța de fond corect a apreciat probele, ținând cont de

faptul că procurarea automobilului a fost la data de 05 noiembrie 2014, iar împrumutul

a fost la data de 14 octombrie 2014, adică împrumutul a avut loc înainte de procurarea

automobilului, dar împrumutul din 28 septembrie 2015 până la divorț.

Specifică recurenții că contractul de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2015

încheiat între Buliga Veaceslav și Bumbu Elena a fost legal, deoarece căsătoria soților

Buliga a fost desfăcută la 11 martie 2016 și deci toate evenimentele în mod cronologic

au fost petrecute pe parcursul vieții în comun, procurarea automobilului pe banii

împrumutați – 4000 de euro, cât și 21 000 de lei pentru repararea automobilului.

Deoarece Buliga Veaceslav nu a achitat datoria în termenul stabilit, a fost întocmit

contractul de vânzare-cumpărare în contul stingerii datoriei debitorului față de

creditorii Bumbu Alexei și Bumbu Elena.

La 05 iulie 2023, Veaceslav Buliga, reprezentat de avocatul Mihail Scrob, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei din 16 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea

hotărârii din 16 februarie 2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul central prin care a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată cererea concret6izată depusă de Olga Tabacari (f.d. 78-

84, vol.II).

În motivarea recursului, recurentul a indicat că decizia instanței de apel este

neîntemeiată și ilegală, care urmează a fi casată integral în baza temeiurilor prevăzute

la art. 432 alin. (2) lit. a), c), d) și alin. (4) din Codul de procedură civilă, și anume

instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, instanța de apel a

interpretat în mod eronat legea, instanța de apel a aplicat eronat analogia legii sau

analogia dreptului, instanța de apel a încălcat alte norme de drept procedural decât cele

indicate la alin. (3) art. 432 din Codul de procedură civilă, ce a dus la aprecierea

arbitrară a probelor, la soluționarea greșită a cauzei și la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Recurentul a menționat că instanța de apel anulând actele juridice, contractul de

vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2015, încheiat între Buliga Veaceslav și

creditorul Bumbu Elena, cât și contractul de comodat din 13 octombrie 2015, în baza

căruia Bumbu Elena i-a transmis automobilul în folosință temporară, nu a aplicat nici

un articol din Capitolul III (art. 216–art. 233) din Codul civil (redacția în vigoare până

8

la 01.03.2019), care se referă la temeiurile de declarare a nulității actelor juridice. La

fel, instanța de apel nu a aplicat art. 26 alin. (3) din Codul familiei, care prevede, că la

împărțirea proprietății în devălmășie a soților, datoriile comune se împart între ei

proporțional cotelor-părți ce le-au fost repartizate.

Indică recurentul că la emiterea deciziei în această parte instanța de apel

intenționat a ignorat următoarele fapte, stabilite în prima instanță, că în temeiul

contractului de împrumut, confirmat prin recipisa din 14 octombrie 2014, creditorii

Bumbu Elena și Bumbu Alexei i-au acordat cu titlu de împrumut bănesc suma de 4 000

euro pentru procurarea automobilului de model „Mercedes 208 CDI”, n/î XXX; că în

temeiul Contractului de împrumut, confirmat prin recipisa debitorială din 28

septembrie 2015, creditorii Bumbu Elena și Bumbu Alexei i-au fost acordat

suplimentar cu titlu de împrumut bănesc 21 000 de lei pentru reparația automobilului;

că prin Borderoul de calcul a pieselor de schimb și a lucrărilor de reparție a

automobilului de model „Mercedes Sprinter”, se confirmă faptul că, pentru reparația

automobilului aflat în litigiu era necesar să fie achitată suma de 21 000 de lei, care

ulterior a fost împrumutată cu acest scop de la creditorii Bumbu Elena și Bumbu

Alexei; că prin Contractul de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2015, încheiat între

dânsul, în calitate de vânzător a transmis în proprietatea creditorilor săi Bumbu Elena

și Bumbu Alexei mijlocul de transport „Mercedes sprinter 208 CDI” în contul stingerii

datoriilor rezultate din contractele de împrumut din 14 octombrie 2014 și din 28

septembrie 2015; că în cauza penală intentată la plângerea Olgăi Tabacari, nu a fost

dovedit faptul falsificării de către dânsul a recipiselor debitoriale din 14 octombrie

2014 și din 28 septembrie 2015, prezentate în calitate de probe în dosarul civil; că fără

declararea nulității contractelor de împrumut, confirmate prin recipisele din 14

octombrie 2014 și din 28 septembrie 2015 nu poate fi declarată nulitatea Contractului

de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2015, încheiat cu scopul stingerii

obligațiunilor pecuniare pe aceste două contracte de împrumut; că în luna octombrie a

anului 2014 relațiile de căsătoriei între el și Olga Tabacari au fos încetate și începând

din acea perioada duceam gospodării separate; că la examinarea cauzei în prima

instanță a fost stabilit, cu certitudine faptul, că Olga Tabacari cunoștea despre faptul

îmrumutării de către dânsul de la rudele sale a sumei bănești în mărime de 4 000 euro

pentru procurarea automobilului aflat în litigiu, cât și faptul că intimata a refuzat să

contribuie la restituirea împrumutului, acordat pentru procurarea automobilului

litigios.

Prin urmare, consideră recurentul că la examinarea cauzei instanța de apel a

apreciat arbitrar probele prezentate, prin ce a încălcat art. 239 din Codul de procedură

civilă. Mai mult, la adoptarea deciziei instanța de apel a depășit limitele pretențiilor

înaintate de Olga Tabacari, prin ce flagrant a încălcat art. 240 alin. (3) din Codul de

procedură civilă care prevede că, instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele

pretențiilor înaintate de reclamant. Astfel, prin acțiunea concretizată Olga Tabacari a

solicitat partajarea automobilului apreciat la prețul de 4 000 euro, prin atribuirea

întregului automobil în favoarea acesteia, în schimbul unei sulte în favoarea lui Buliga

Veaceslav în sumă de 2 000 euro. Însă, instanța de apel a ieșit din limitele pretențiilor

înaintate de reclamantă/intimată și a adoptat o hotărâre prin care a apreciat după fiecare

dintre foștii soți Buliga Veaceslav și Tabacari Olga cîte 1/2 cotă-părte ideală din

9

automobilul litigios, cu dispunerea împărțirii automobilului prin vânzarea la licitație și

repartizarea prețului de la vânzare proporțional cotelor-părți enunțate.

Astfel, la adoptarea unei noi hotărâri instanța de apel a schimbat din oficiu temeiul

acțiunii, prin ce grav a încălcat art. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care

prevede că, în apel nu se poate schimba calitatea procedurală a părților, temeiul sau

obiectul acțiunii și nici nu pot fi înaintate noi pretenții.

Invocă recurentul că, încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept

material și a normelor de drept procedural indicate au dus la aprecierea arbitrară a

probelor și la soluționarea greșită a cauzei cu încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, garantate prin Convenția Europenă pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, și anume a fost încălcat dreptul său

și a intimaților Bumbu Elena și Bumbu Alexei la un proces echitabil, dreptul de

proprietate a intimaților Bumbu Elena și Bumbu Alexei, ce le aparținea în temeiul unui

act juridic legal.

Specifică recurentul că nulitatea Contractul de vânzare-cumpărare din 13

octombrie 2015 nu a fost dovedită de către Olga Tabacari prin probe veridice și

suficiente nici în prima instanță, nici în instanța de apel. Astfel, prin decizia ilegală,

emisă de instanța de apel, a fost partajat un bun mobil, care la data înaintării acțiunii

privind partajarea averii comune în devălmășie a soților nu aparținea foștilor soți

Buliga Veaceslav și Tabacari Olga, dar aparținea cu drept de proprietate privată

garantată de stat altor persoane, și anume terților de bună-credință Bumbu Elena și

Bumbu Alexei.

Remarcă recurentul că Bumbu Elena și Bumbu Alexei, fiind creditori pe

contractele de împrumut și ca terți de bună-credință, ilegal au fost lipsiți de dreptul să

înainteze în judecată pretenții față de noi, debitorii solidari, foștii soți Buliga Veaceslav

și Tabacari Olga, deoarece instanța de apel greșit a concluzionat, că recipisele din 14

octombrie 2014 și din 28 septembrie 2015 privind acordarea împrumutului bănesc

pentru procurarea și reparația automobilului nu au putere juridică. Astfel, prin decizia

instanței de apel a fost încălcat dreptul terților de bună-credință la restituirea, conform

art. 219 din Codul civil a prestației pentru procurarea și reparația automobilului. Faptul

acordarii lui de către rudele sale a împrumutului bănesc pentru procurarea și reparația

automobilului aflat în litigiu nu a fost negat în prima instanța de către părți, la fel, nu a

fost combătut prin sentință, emisă pentru falsificarea probelor în dosarul civil.

Reieșind din cele menționate, consideră că prima instanță corect a apreciat toate

probele din dosarul civil examinat, iar instanța de apel, încălcând grav normele de drept

material și normele de drept procedural, a apreciat arbitrar probele din dosar, ceea a

dus la soluționarea greșită a cauzei și la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul

deciziei la 16 februarie 2023.

10

La 06 mai 2023, copia deciziei din 16 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău a

fost expediată prin intermediul poștei electronice în adresa avocatului Mihail Scrob,

care reprezenta în bază de mandat interesele lui Elena Bumbu (f.d. 86, vol. I) și

interesele lui Veaceslav Buliga (f.d. 151, vol.I), fapt confirmat prin extrasul din poșta

electronică, anexat la materialele cauzei (f.d. 71, vol.II).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Alexei Bumbu și Elena Bumbu la 16 iunie 2023 și recursul declarat de

Veaceslav Buliga, reprezentat de avocatul Mihail Scrob la 05 iulie 2023, au fost depuse

în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 26 iulie 2023, a expediat în adresa intimaților copia

recursurilor, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă

prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 90, vol.II).

La 18 august 2023 Elena Bumbu și Alexei Bumbu au expediat referința la cererea

de recurs depusă de Veaceslav Buliga, solicitând anularea integrală a deciziei instanței

de apel din 16 februarie 2023, ca ilegală, cu menținerea hotărârii din 16 februarie 2022

a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, pentru restabilirea drepturilor sale încălcate.

Intimata Olga Tabacari nu a făcut uz de dreptul său procedural și nu a depus

referință prin care să-și expună poziția procesuală pe marginea criticilor formulate în

recursuri.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din

31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în

vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

Respectiv, recursul declarat de Alexei Bumbu și Elena Bumbu și recursul declarat

de Veaceslav Buliga, reprezentat de avocatul Mihail Scrob, au fost depuse până la data

intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursurilor, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

11

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursurile declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile

de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul

inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Alexei Bumbu și Elena

Bumbu și recursul declarat de Veaceslav Buliga, reprezentat de avocatul Mihail Scrob,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare, este

inadmisibil.

12

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Alexei Bumbu, Elena Bumbu și

recursul declarat de Veaceslav Buliga, reprezentat de avocatul Mihail Scrob.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

13