2ra-2252/14 — Încasarea indemnizaţiei unice pentru reducerea capacităţii de muncă, compensarea prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată

prima instanţă: A. Rotari dosarul nr. 2ra-2252/14 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca şi S. Arnaut ÎNCHEIERE 03 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Corolevschi şi Sveatoslav Moldovan examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Solonari Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Solonari Andrei împotriva societăţii cu răspundere limitată „Sanrado” cu privire la încasarea indemnizaţiei unice pentru reducerea capacităţii de muncă, compensarea prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Solonari Andrei şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 noiembrie 2013 c o n s t a t ă La 04 iunie 2013 Solonari Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Sanrado” cu privire la încasarea indemnizaţiei unice pentru reducerea capacităţii de muncă, compensarea prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată (f. d. 1-4). În motivarea acţiunii Solonari Andrei a menţionat că în anul 2007 a publicat în ziar anunţ despre disponibilitatea sa de a presta servicii. A fost telefonat de către maistrul societăţii cu răspundere limitată „Sanrado”, care i-a fost propus să efectueze lucrări pe acoperişul policlinicii nr. 10 din mun. Chişinău sectorul Ciocana. La 04 septembrie 2007 s-a întâlnit cu Zubco Serghei şi Zubco Ion, care i-au explicat ce lucrări urmează să îndeplinească.

Zubco Serghei şi Zubco Ion nu au efectuat instructajul protecţiei muncii şi în procesul prestării serviciilor de construcţii şi-a traumat degetele II, III şi IV ale mîinii stîngi, care ulterior i-au fost amputate. Atitudinea neglijentă a societăţii cu răspundere limitată „Sanrado” i-a cauzat reducerea capacităţii de muncă cu 50 % şi a devenit invalid de gradul III, fapt confirmat prin certificatul eliberat la 18 decembrie 2007 de Consiliul Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii. Suferinţele emoţionale şi fizice cauzate de accidentul de muncă au generat suportarea unui atac cerebral, în urma căruia Consiliul Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii i-a stabilit gradul II de invaliditate.

Urmare a acestor evenimente a fost lipsit de dreptul la muncă şi în prezent beneficiază de pensie pentru invaliditate în mărime de 1 600 lei. Prin procesul-verbal privind cercetarea accidentului de muncă grav nr. 74 din 28 noiembrie 2007 întocmit de Inspecţia Muncii, s-a constatat că pierderea parţială a capacităţii de a lucra a survenit la locul de muncă. Vinovăţia societăţii cu răspundere limitată „Sanrado” la producerea accidentului de muncă se confirmă şi prin materialele dosarului penal intentat la 29 decembrie 2007. În vederea soluţionării litigiului pe cale extrajudiciară a expediat pîrîtului cerere 1 prealabilă, care a rămas nesoluţionată. Cere Solonari Andrei încasarea de la societatea cu răspundere limitată „Sanrado” a indemnizaţiei unice pentru reducerea capacităţii de muncă în mărime de 103 250 lei, compensarea prejudiciului moral estimat la suma de 50 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013 acţiunea depusă de Solonari Andrei a fost respinsă ca neîntemeiată (f. d. 78-82). Prima instanţă a motivat hotărîrea că între Solonari Andrei şi societatea cu răspundere limitată „Sanrado” nu a fost încheiat contract individual de muncă, iar lipsa calităţii de angajator şi salariat a părţilor exclude existenţa raporturilor de muncă şi obligativitatea pîrîtului de a repara prejudiciul pretins de reclamant. La 22 noiembrie 2013 şi 04 martie 2014 Solonari Andrei a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 noiembrie 2013 (f. d. 83; 90-92). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 apelul a fost respins iar hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 noiembrie 2013 menţinută (f. d. 106-109). Instanţa de apel a motivat decizia că la data producerii incidentului între părţi raport juridic de muncă nu a existat, deoarece nu a fost încheiat contract individual de muncă şi nu a fost emis ordin de angajare. La 21 mai 2014 Solonari Andrei a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi adoptarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea cererii de recurs Solonari Andrei a relevat că instanţele de judecată au examinat superficial pricina şi nu au ţinut cont de procesul-verbal al Inspectoratului Teritorial de Muncă, de cererea sa de angajare şi de semnătura din registrul de instructaj al societăţii cu răspundere limitată „Sanrado”, prin care se confirmă existenţa raporturilor de muncă dintre părţi.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la dat primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a recursului declarat de Solonari Andrei pe baza materialelor din dosar şi audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile declarării recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Solonari Andrei în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii 2 recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Argumentele invocate de Solonari Andrei în cererea de recurs poartă caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii recursului constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate au emis hotărîri legale, iar argumentele invocate de Solonari Andrei în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Solonari Andrei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan 3