3ra-1066/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanță Șt. Niță dosarul nr. 3ra-1066/14 instanța de apel M. Anton A. Panov I. Cotruță ÎNCHEIERE 28 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Oprea Judecătorii Maria Ghervas, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Victor Miron, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Miron împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la repunerea în termen a titlului executoriu, încasarea plăților salariale, a dobânzii de întârziere, a compensației pentru neachitarea plăților salariale și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 29 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Victor Miron, admis apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 27 decembrie 2013 şi pronunțată o nouă hotărâre prin care acţiunea lui Victor Miron a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție extinctivă, c o n s t a t ă: La 18 februarie 2013, Victor Miron a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la repunerea în termen a titlului executoriu, încasarea plăților salariale, a dobânzii de întârziere, a compensației pentru neachitarea plăților salariale și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Militare mun. Chişinău din 09 septembrie 1998, menținută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 1999, s-a dispus restabilirea reclamantului în funcție, cu încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne a salariului mediu lunar în mărime de 5876,88 lei, în baza acesteia fiind eliberat titlul executoriu nr.2- 81/98, ce nu a fost executat de către pârât din septembrie 1999 până la data înaintării acţiunii, suma adjudecată pentru perioada iulie 1997 - decembrie 1998 nefiind transferată pe contul Comisariatul de poliție Strășeni, iar despre faptul neachitării acesta a aflat doar la 05 mai 2012, odată cu prezentarea calculelor efectuate de contabilitatea CRP Strășeni, necesare pentru numirea pensiei, din care reiese că suma de 5876,88 lei nu a fost achitată reclamantului.

Indică reclamantul că la 29 decembrie 2011 a primit de la Judecătoria Militară Chişinău o copie a titlului executoriu nr.2-81/98. 2 Invocă că in temeiul art.344 alin.(3) CPC în redacția Legii din 26 decembrie 1964, documentul de executare silită privind urmărirea unor plăti periodice își menține valabilitatea în cursul întregii perioade în care urmează să se facă plățile. Termenele stabilite în alineatul întâi al prezentului articol se aplică fiecărei plăti periodice în parte, iar curgerea lor începe din ziua scadenței fiecărei plăti. Din aceste motive reclamantul consideră că titlul executoriu susmenționat este imprescriptibil până în prezent.

Reclamantul, invocând dispozițiile art.226 alin.(5) Codul civil în redacția Legii din 26 decembrie 1964, consideră că pârâtul urmează să-i achite pentru 3 ani 8 luni şi 25 zile cât a fost în vigoare Codul din data de 09 septembrie 1998 o dobândă de întârziere în mărime de 3% anual din suma înaintată, şi anume 713 lei, iar în temeiul art.619 Codul civil, din contul pârâtului urmează a fi încasată sume de 9022,03 lei pentru perioada de 3350 zile din 06 iunie 2002 până la 04 august 2012. Cu trimitere la dispozițiile art. 1404 Codul civil şi art. 145 Codul muncii, reclamantul consideră că pârâtul urmează să-i achite prejudiciul cauzat ca urmare a neachitării salariului timp de 14 ani, invocând drept temei certificatul Direcției pentru statistică a raionului Strășeni nr.01-11/115 din 03 decembrie 2012, potrivit cărui rata inflației a constituit 452,5%, ce constituie suma de 26592,88 lei.

Solicită Victor Miron repunerea în termen a titlului executoriu nr.2-81/98 din 09 septembrie 1998, încasarea din contul pârâtului a plăților salariale restante în mărime de 5876,88 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 9735,55 lei, a compensației pentru neachitarea plăților salariale în mărime de 26592,88 lei, iar în total suma de 42205,31 lei și repararea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei. Prin cererea suplimentară reclamantul a solicitat modificarea cuantumului compensației pentru neachitare cu încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a sumei de 27891,67 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 27 decembrie 2013 acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă repunerea reclamantului în termenul de prezentare spre executare silită a documentului executoriu nr.2-81/98 din 09 septembrie 1998 şi încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul reclamantului Victor Miron a dobânzii de întârziere în mărime de 9735,55 lei, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 29 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de către Victor Miron, admis apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27 decembrie 2013 şi pronunțată o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată a lui Victor Miron a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție extinctivă.

La 01 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, Victor Miron a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 29 aprilie 2014, casarea parțială a hotărârii Judecătoriei Centru. mun. Chişinău din 27 decembrie 2013 în partea ce ține de respingerea pretențiilor în privința încasării compensației pentru neachitarea la 3 timp a salariului și a despăgubirii morale și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. Recurentul în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord decizia instanței de apel deoarece instanța de apel la examinarea apelului nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele esențiale ale pricinii, totodată dând dovadă de o interpretare eronată a normelor de drept material.

Susține că instanța de apel nu a aplicat corect și a interpretat eronat normele legale referitoare la apariția dreptului recurentului la adresare în instanța de judecată în limitele termenului de prescripție. Consideră că momentul începerii curgerii termenului pentru adresare în instanța de judecată trebuie să fie considerată data de 05 mai 2012, când recurentul a aflat cu certitudine de la persoanele responsabile din cadrul fostului Comisariat de Poliție al raionului Strășeni că Ministerul Afacerilor Interne nu a transferat suma de 5876,88 lei pe contul Comisariatului pentru achitarea plăților salariale restante. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victor Miron, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

4 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Victor Miron ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul lui Victor Miron se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Iulia Oprea judecătorul Judecătorii Maria Ghervas Ion Corolevschi