3ra-724/14 — Accesul la informaţia cu caracter personal, obligarea dezminţirii, încasarea prejudiciului material şi moral

Judecătoria Buiucani Dosarul nr.3ra-724/14 Judecător: S.Gîrbu Curtea de Apel Chişinău Judecători: M.Anton, A.Panov, T.Pelin Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 28 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Corolevschi, Ion Druţă Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Tonciuc Svetlana, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Tonciuc Svetlana împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Centrul Naţional Anticorupţie, intervenient accesoriu ÎCS „Boyaros” SRL privind obligarea dezminţirii relatărilor false, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, CONSTATĂ : La 09.11.2012, Tonciuc Svetlana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Centrului Naţional Anticorupţie, intervenient accesoriu ÎCS „Boyaros” SRL, privind accesul la informaţie cu caracter personal.

În motivarea acţiunii indică reclamanta că, prin hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr.320/22 din 21.06.2011, i-a fost respinsă cererea privind propunerea candidaturii acesteia pentru ocuparea funcţiei de judecător. Drept temei pentru refuz a fost invocată scrisoarea Preşedintelui interimar al Republicii Moldova nr.01/1-301 din 26.05.2011, potrivit căreia reclamanta a fost învinuită de implicarea directă în preluarea ilegală a unor datorii din contul SA „Moldcarton” faţă de ÎCS „Red Union Fenosa” SA. Susţine reclamanta că în dosarul personal al acesteia aflat la Consiliul Superior al Magistraturii nu ar exista nici o dovadă, ce ar confirma caracterul dubios al celor invocate. Din considerentele enunţate a solicitat Preşedintelui Republicii Moldova prezentarea documentelor, ce au servit temei pentru formularea scrisorii nr.01/1-301 din 26.05.2011.

Prin răspunsul din 11.07.2012, Preşedinţia a informat că scrisoarea a fost formulată în baza unor informaţii parvenite de la Serviciul de Informaţii şi Securitate. 1 Prin răspunsul din 28.08.2012, Serviciul de Informaţii şi Securitate a refuzat prezentarea informaţiilor vizate din considerentele că acestea ar urma a fi prezentate de către Centrul Naţional Anticorupţie. La rîndul său, Centrul Naţional Anticorupţie a refuzat prezentarea acestora din motivul că ar fi fost acumulate în procesul activităţii operative de investigaţii şi constituie informaţii cu accesibilitate limitată. Indică reclamanta că, informaţia ce defăimează persoana acesteia este accesibilă publicului, inclusiv, şi prin sistemele de căutare web.

Astfel, solicită Tonciuc Svetlana obligarea Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Centrului Naţional Anticorupţie să prezinte date şi documente care au servit drept temei pentru formularea concluziilor din scrisoarea Preşedintelui interimar al Republicii Moldova nr.01/1-301 din 26.05.2011.

Prin cererea de modificare şi completare a cererii de chemare în judecată din 29.05.2013, reclamanta a solicitat obligarea Centrului Naţional Anticorupţie să remită Serviciului de Informaţii şi Securitate un document prin care să fie dezminţită implicarea reclamantei în preluarea datoriilor de circa 11 milioane dolari SUA ale SA „Moldcarton” faţă de ÎCS „Red Union Fenosa” SA prin aplicarea unor scheme dubioase şi obligarea Serviciului de Informaţii şi Securitate să remită Preşedintelui Republicii Moldova un document în care să dezmintă implicarea reclamantei în preluarea datoriilor de circa 11 milioane dolari SUA ale SA „Moldcarton” faţă de ÎCS „Red Union Fenosa” SA prin aplicarea unor scheme dubioase.

De asemenea, a solicitat încasarea în mod solidar din contul Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Centrului Naţional Anticorupţie a prejudiciului material în cuantum de 102 778 lei şi prejudiciu moral în cuantum de 1 000 000 lei. Indică reclamanta că modificarea acţiunii a fost impusă drept urmare a faptului că, pîrîţii nu deţin, sau cel puţin nu au prezentat probe care ar justifica informaţia prezentată Preşedinţiei în temeiul cărora a fost emisă scrisoarea Preşedintelui interimar al Republicii Moldova nr.01/1-301 din 26.05.2011 cu conţinutul respectiv. Totodată indică reclamanta că informaţia furnizată nu a fost dobîndită în cadrul verificărilor principale sau suplimentare a candidaturii acestea, în conformitate cu prevederile Legii privind verificarea titularilor şi candidaţilor la funcţii publice.

Mai arată reclamanta că, în temeiul avizului consultativ nr.5/02035 din 03.06.2010, emis de către Serviciul de Informaţii şi Securitate, a fost emisă hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr.285/19 din 22.06.2010, conform căreia candidatura reclamantei a fost considerată compatibilă pentru suplinirea funcţiei de judecător de instrucţie. Prin hotărîrea CSM nr.482/30 din 15.09.2010, candidatura reclamantei a fost înaintată Preşedintelui Republicii Moldova pentru numire în funcţia de judecător de instrucţie la Judecătoria Bălţi. Însă, în rezultatul emiterii scrisorii Preşedintelui interimar al Republicii Moldova nr.01/1-301 din 26.05.2011, candidatura reclamantei a fost respinsă. Consideră reclamanta Tonciuc Svetlana că informaţiile furnizate pentru accesul publicului i-au lezat onoarea şi reputaţia profesională, inclusiv, au servit impediment pentru a fi desemnată în funcţia de judecător.

De drept reclamanta face referire la art. 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 20, 21 şi 53 din Constituţia Republicii Moldova, art. 16, 1404, 1422, 1423 şi 1424 Cod civil. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 septembrie 2013, acţiunea depusă de Tonciuc Svetlana împotriva Serviciului de Informaţii şi 2 Securitate şi Centrului Naţional Anticorupţie, intervenient accesoriu ÎCS „Boyaros” SRL, privind accesul la informaţie cu caracter personal, obligarea dezminţirii relatărilor false, încasarea prejudiciului material şi moral, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi tardivă.

În motivarea hotătrîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 7 alin. (1) lit. a) şi 10 alin. (1) al Legii nr. 982/2000 privind accesul la informaţie, art. 28 alin. (1) al Legii 245/2008 privind secretul de stat, art. 10 alin. (3) al Legii nr. 45/1994 privind activitatea operativă de investigaţii, menţionînd că informaţia dispusă Preşedintelui interimat al Republici Moldova cu atributul „secret” sau „confidenţialitate”, nu poate fi răspîndită şi nici eliberată spre a se face cunoştinţă. Totodată, instanţa de a fond a statuat, prin prisma art. 14 şi 17 din Legea contencuiosului administrativ, că cererea de chemare în judecată este înaintată tardiv, deoarece răspunsurile le-a primit la 28.08.2012 şi respectiv 27.09.2012, iar acţiunea a înaintat-o la 12.11.2012, adică peste termenul de 30 zile.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 03.10.2013, Tonciuc Svetlana a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10.09.2013 şi emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, a fost admis apelul declarat de Tonciuc Svetlana, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10.09.2013 în partea obligării Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Centrului Naţional Anticorupţie de a remite autorităţilor indicate documente şi în această parte s-a emis o încheiere de scoatere a cererii de pe rol din motivul nerespectării procedurii de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară.

În rest, hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10.09.2013 a fost menţinută. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat ptrevederile art. 267 lit. a) CPC, constatînd prin prisma art. 14, 16 şi 19 al Legii contenciosului administrativ, că reclamanta nu a făcut dovada adresării sale către pîrîţi cu cereri de remitere a unor documente prin care să fie dezminţită implicarea sa în preluarea datoriilor de circa 11 milioane dolari SUA ale SA „Moldcarton” faţă de ÎCS „RED Union Fenosa” SA prin aplicarea unor scheme dubioase. Totodată, instanţa de apel a conchis că soluţia instanţei de fond în partea constatării omiterii termenului de prescripţie la înaintarea cerinţei de furnizare a informaţiei privind datele expuse în scrisoarea Preşedintelui interimar al Republicii Moldova nr. 01/1-301 din 26.05.2011, este întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 13.05.2014, Tonciuc Svetlana a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 septembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului, recurenta a invocat că prin hotărîrile contestate, i-a fost adus atingere prezumţiei de nevinovăţie, a fost privată de dreptul la un recurs efectiv, precum şi nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Tonciuc Svetlana a fost considerate admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. 3 Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC al RM, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit reţine că la adoptarea deciziei contestate nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, respectiv au fost aplicare eronat normele de drept procedural, situaţie ce impune rejudecarea cauzei.

Potrivit materialelor cauzei, reclamanta Tonciuc Svetlana a înaintat cerere de chemare în judecată privind obligarea Serviciului de Informaţii şi Securitate al RM şi Centrul Naţional Anticorupţie al RM să prezinte date şi documente care au servit drept temei pentru formularea concluziilor din demersul Preşedintelui interimar al Republicii Moldova nr. 01/1-301 din 26 mai 2011. Ulterior, la 29 mai 2013, recurenta Tonciuc Svetlana şi-a modificat cererea de chemare în judecat, formulînd următoarele pretenţii: a obliga Centrul Naţional Anticorupţie al RM să remită Serviciului de Informaţii şi Securitate al RM un document în care să dezmintă implicarea reclamantei în preluarea datoriilor de circa 11 milioane dolari SUA ale Companiei „Moldcarton” SA faţă de Compania „RED Union Fenosa”, prin aplicarea unor scheme dubioase; a obliga Serviciul de Informaţii şi Securitate al RM să remită Preşedintelui Republicii Moldova un document în care să dezmintă implicarea reclamantei în preluarea datoriilor de circa 11 milioane dolari SUA ale Companiei „Moldcarton” SA faţă de Compania „RED Union Fenosa”, prin aplicarea unor scheme dubioase; a încasa în mod solidar de la Serviciul de Informaţii şi Securitate al RM şi Centrul Naţional Anticorupţie al RM în folosul reclamantei prejudicii materiale în sumă de 102 778 lei şi compensaţii pentru prejudicii morale în sumă de 1 000 000 lei.

Instanţa de fond a respins ca fiind neîntemeiată şi tardivă acţiunea depusă de Tonciuc Svetlana împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Centrului Naţional Anticorupţie, intervenient accesoriu ÎCS „Boyaros” SRL, privind accesul la informaţie cu caracter personal, obligarea dezminţirii relatărilor false, încasarea prejudiciului material şi moral. Instanţa de apel a casat această hotărîre în partea obligării Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Centrului Naţional Anticorupţie de a remite autorităţilor indicate documente şi în această parte s-a emis o încheiere de scoatere a cererii de pe rol din motivul nerespectării procedurii de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară.

În rest, soluţia primei instanţe a fost menţinută. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră ilegală decizia instanţei de apel pornind de la următoarele. După cum atestă actele cauzei, instanţa de apel la adoptarea soluţiei, a invocat prevederuile art. 267 lit. a) CPC, constatînd prin prisma art. 14, 16 şi 19 al Legii contenciosului administrativ, că reclamanta nu a făcut dovada adresării sale către pîrîţi cu cereri de remitere a unor documente prin care să fie dezminţită implicarea sa în preluarea datoriilor de circa 11 milioane dolari SUA ale SA „Moldcarton” faţă de ÎCS „RED Union Fenosa” SA prin aplicarea unor scheme dubioase.

4 Articolul 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale garantează dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale pentru oricare persoană care pretinde a fi victima unei îngrădiri a drepturilor şi libertăţilor protejate de Convenţie. Statul, prin intermediul instanţelor judecătoreşti sesizate, are obligaţia de a garanta caracterul efectiv al accesului la justiţie. În speţă, drept urmare a interpretării şi aplicării eronate a legii materiale, instanţa de apel a lezat-o pe Svetlana Tonciuc de dreptul la un recurs efectiv, care presupune dreptul de a ataca în faţa instanţelor judecătoreşti orice pretinsă violare a drepturilor sale prevăzute de Convenţie, dar şi obligaţia instanţelor judecătoreşti de a examina efectiv cazul dedus judecăţii privind pretinsa violare a drepturilor sale.

Prin urmare, în aceste condiţii, scoaterea de pe rol a pretenţiilor formulate de recurentă în cererea modificată din 29 mai 2013, a dus la îngrădirea căii de protejare în esenţă a dreptului încălcat pe care o are recurenta. Or, instanţa de apel a dispus scoaterea de pe rol a pretenţiilor de obligare a Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Centrului Naţional Anticorupţie de a remite autorităţilor indicate documente, expunîndu-se asupra importanţei şi necesităţii urmării de către Tonciuc Svetlana a procedurii extrajudiciare pentru tranşarea litigiului, în condiţiile în care pretenţiile din cererea modificată din 29 mai 2013 derivă nemijlocit din pretenţia formulată iniţial privind obligarea intimaţilor să prezinte probe privind învinuirile aduse recurentei.

Impunerea repetării unei noi cereri prealabile în acest caz concret după ce cauza a ajuns în apel este evident şi total ineficientă şi aduce atingere drepturilor recurentei în esenţa lor. Or, obiectul litigiului a fost comunicat intimaţilor prin cererile prealabile şi prin cererea iniţială depusă în instanţa de contencios administrativ, iar prin cererea modificată din 29 mai 2013, reclamanta nu a deviat de la acest obiect, ci doar a formulat remediile pentru redresarea încălcării dreptului său la prezumpţia nevinovăţiei care a rezultat din acţiunile ilegale şi abuzive ale Intimaţilor.

În acest context, este relevantă şi practica Curţii Supreme de Justiţie (Avizul consultativ al Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 14 aprilie 2014 în dosarul nr.4ac-7/14 cu privire la modul de aplicare a legii în cazurile nerespectării procedurii prealabile în litigiile de contencios administrativ), în care se menţionează că, luînd în considerare circumstanţele speţei şi anume că instanţa de judecată greşit a acceptat spre examinare cererea de chemare în judecată, fără analiza actelor prezentate şi cu încălcarea normelor procedurale, că de la primirea cererii şi pînă la scoaterea acesteia de pe rol au derulat anumite acţiuni procedurale şi cel mai important, s-au scurs toate termenele legale stabilite pentru îndeplinirea procedurii prealabile, iar autoritatea administrativă a neglijat cererea prealabilă şi a lăsat-o fără soluţionare, Plenul Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că în astfel de circumstanţe scoaterea cererii de pe rol va avea drept consecinţă o posibilă îngrădire a accesului liber la justiţie pentru reclamant.

Or, în speţă, reclamantul riscă să fie lipsit de posibilitatea de a-şi apăra drepturile şi libertăţile, deoarece acesta iniţial nu a avut parte de un „recurs efectiv” la etapa extrajudiciară, or cererea prealabilă oricum a rămas nesoluţionată, iar pe cale judiciară o eventuală cerere repetată ar putea fi respinsă ca tardivă. Astfel, Coloegiul conchide că scoaterea de pe rol a pretenţiilor formulate în cererea modificată din 29 mai 2013 şi impunerea repetări procedurii prealabile echivalează cu încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces 5 echitabil, avînd drept efect restrîngerea drepturilor procesuale ale recurentei într-un mod incompatibil cu dispoziţiile art. 6.1 şi 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În acelaşi timp, instanţa de recurs constată ilegalitatea soluţiei instanţei de apel şi în partea menţinerii hotărîrii primei instanţe privind tardivitatea cerinţei de furnizare a informaţiei privind datele expuse în scrisoarea Preşedintelui interimar al Republicii Moldova nr. 01/1-301 din 26.05.2011. Or, această cerinţă a fost formulată în cererea de chemare în judecată înaintată iniţial, care însă ulterior a fost modificată la 29.05.2013 şi cerinţa de furnizare a informaţiei nu a mai fost susţinută. Prin urmare, Colegiul constată că instanţa de fond s-a expus asupra unei cerinţe care a fost desfiinţată prin modificare, iar instanţa de apel a menţinut soluţia adoptată pe marginea acestei cerinţe.

În consecinţă, instanţa de recurs conchide că, instanţa de apel, care are atribuţii de dezvoltare devolutivă a fondului cazului la judecarea apelului, nu a constatat şi elucidat toate aceste circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii în fond, şi, ca urmare, a pronunţat o soluţie ilegală. Astfel, fiind prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit va admite recursul declarat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată.

Ţinînd cont de cele indicate, conform art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECI DE: Se admite recursul declarat de Tonciuc Svetlana. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Tonciuc Svetlana împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Centrul Naţional Anticorupţie, intervenient accesoriu ÎCS „Boyaros” SRL, privind obligarea dezminţirii relatărilor false, încasarea prejudiciului material şi moral şi remite cauza la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău într-un alt complet. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 6