3ra-929/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-929/15 prima instanţă - S. Gîrbu instanţa de apel - V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Zinaida Guțu în interesele Svetlanei Tonciuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Svetlana Tonciuc împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi Centrul Naţional Anticorupţie, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin „Boyaros” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la obligarea dezmințirii relatărilor false, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 04 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Svetlana Tonciuc, casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 10 septembrie 2013 și emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă.

De la Svetlana Tonciuc a fost încasată în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 5570 lei. c o n s t a t ă La 09 noiembrie 2012, Svetlana Tonciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi Centrul Naţional Anticorupţie, intervenient accesoriu ÎCS „Boyaros” SRL cu privire la accesul la informaţie cu caracter personal. În motivarea acţiunii, Svetlana Tonciuc a indicat că prin hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr.320/22 din 21 iunie 2011, i-a fost respinsă cererea privind propunerea candidaturii sale pentru ocuparea funcţiei de judecător. Drept temei pentru refuz a fost invocată scrisoarea Preşedintelui interimar al Republicii Moldova nr.01/1-301 din 26 mai 2011, conform căreia a fost învinuită de implicarea directă în preluarea ilegală a unor datorii din contul SA „Moldcarton” faţă de ÎCS „Red Union Fenosa” SA.

Susţine reclamanta că în dosarul său personal aflat la Consiliul Superior al Magistraturii nu ar exista nici o dovadă, ce ar confirma caracterul dubios al celor invocate, din care considerente a solicitat Preşedintelui Republicii Moldova prezentarea documentelor, ce au servit temei pentru formularea scrisorii nr.01/1-301 din 26 mai 2011. Prin răspunsul din 11 iulie 2012, a informat informată despre faptul că scrisoarea a fost formulată în baza unor informaţii parvenite de la Serviciul de Informaţii şi Securitate. 1 Prin răspunsul din 28 august 2012, Serviciul de Informaţii şi Securitate a refuzat prezentarea informaţiilor vizate din considerentele că acestea urmează a fi prezentate de către Centrul Naţional Anticorupţie.

La rîndul său, Centrul Naţional Anticorupţie a refuzat prezentarea acestora din motivul că ar fi fost acumulate în procesul activităţii operative de investigaţii şi constituie informaţii cu accesibilitate limitată. Indică reclamanta că, informaţia ce defăimează persoana sa este accesibilă publicului, inclusiv şi prin sistemele de căutare web. Svetlana Tonciuc solicită obligarea Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi Centrului Naţional Anticorupţie să prezinte date şi documente care au servit drept temei pentru formularea concluziilor din scrisoarea Preşedintelui interimar al Republicii Moldova nr.01/1-301 din 26 mai 2011. La 29 mai 2013, Svetlana Tonciuc a depus cerere de modificare și completare a cerințelor.

În motivarea cererii de modificare a cerințelor, Svetlana Tonciuc a menționat că pîrîţii nu deţin, sau cel puţin nu au prezentat probe care ar justifica informaţia prezentată Preşedinţiei în temeiul cărora a fost semnată scrisoarea Preşedintelui interimar al Republicii Moldova nr.01/1-301 din 26 mai 2011 cu conţinutul respectiv. Totodată indică că informaţia furnizată nu a fost dobîndită în cadrul verificărilor principale sau suplimentare a candidaturii sale, în conformitate cu prevederile Legii privind verificarea titularilor şi candidaţilor la funcţii publice. De asemenea, invocă în temeiul avizului consultativ nr.5/02035 din 03 iunie 2010, emis de către Serviciul de Informaţii şi Securitate al republicii Moldova, a fost emisă hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr.285/19 din 22 iunie 2010, conform căreia candidatura sa a fost considerată compatibilă pentru suplinirea funcţiei de judecător de instrucţie.

Prin hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr.482/30 din 15 septembrie 2010, candidatura sa a fost înaintată Preşedintelui Republicii Moldova pentru numire în funcţia de judecător de instrucţie la Judecătoria Bălţi. Însă, în rezultatul semnării scrisorii Preşedintelui interimar al Republicii Moldova nr.01/1-301 din 26 mai 2011, candidatura reclamantei a fost respinsă. Consideră că informaţiile furnizate pentru accesul publicului i-au lezat onoarea şi reputaţia profesională, inclusiv au servit impediment pentru a fi desemnată în funcţia de judecător.

Svetlana Tonciuc solicită obligarea Centrului Naţional Anticorupţie să remită Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova un document prin care să fie dezminţită implicarea sa în preluarea datoriilor de circa 11 milioane dolari SUA ale SA „Moldcarton” faţă de ÎCS „Red Union Fenosa” SA prin aplicarea unor scheme dubioase şi obligarea Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova să remită Preşedintelui Republicii Moldova un document în care să dezmintă implicarea sa în preluarea datoriilor de circa 11 milioane dolari SUA ale SA „Moldcarton” faţă de ÎCS „Red Union Fenosa” SA prin aplicarea unor scheme dubioase. De asemenea, a solicitat încasarea în mod solidar de la Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi Centrului Naţional Anticorupţie a prejudiciului material în cuantum de 102 778 lei şi prejudiciul moral în cuantum de 1 000 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 10 septembrie 2013, 2 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi tardivă (f.d. 76-81). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2014, a fost admis apelul declarat de Svetlana Tonciuc, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 10 septembrie 2013 în partea obligării Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi Centrului Naţional Anticorupţie de a remite autorităţilor indicate documente şi în această parte s-a emis o încheiere de scoatere a cererii de pe rol din motivul nerespectării procedurii de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară. În rest, hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 10 septembrie 2013 a fost menţinută (f.d.

111-119). Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 august 2014, a fost admis recursul declarat de Svetlana Tonciuc, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2014, cauza fiind restituită spre rejudecare la Curtea de apel Chișinău (f.d. 139-144). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2015, a fost admis apelul declarat de Svetlana Tonciuc, casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 10 septembrie 2013 și emisă o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. De la Svetlana Tonciuc a fost încasată în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 5570 lei. La 18 mai 2015, avocatul Zinaida Guțu a declarat în interesele Svetlanei Tonciuc a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă.

Avocata Zinaida Guțu, în motivarea recursului a menționat că instanța de apel nu și-a motivat concluziile din decizia recurată, statuînd că învinuirile privind implicarea recurentei în preluarea unor datorii de circa 11 milioane dolari SUA prin scheme dubioase nu pot fi apreciate ca informație ce lezează onoarea, demnitatea sau reputația profesională a recurentei, nu urmează a fi dezmințite și nu pot antrena răspunderea instituțiilor care au furnizat astfel de informații. Astfel, menționează că conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, lipsa soluțiilor motivate, explicite la cele mai importante aspecte abordate în cererea adresată unei instanțe constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

La fel, relatează că instanța de apel a aplicat eronat art. 16 Cod civil și a omis să dea o apreciere cuvenită învinuirilor aduse recurentei prin prisma normei citate și a Legii cu privire la libertatea de exprimare. Deci, consideră că informațiile false furnizate de către intimați au adus atingere dreptului recurentei la prezumpția nevinovăției.

Totodată invocă netemeinicia concluziilor instanței de apel referitor la faptul că nu a fost constatată răspîndirea informațiilor furnizate de către intimați privind implicarea recurentei în scheme financiare dubioase, în cazul dat aceste informații devenind accesibile publicului larg, inclusiv prin internet, fiind discutate în ședințe publice, fiind reproduse în Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii din 21 iunie 2011, decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2011 și decizia Curții Supreme de Justiție din 29 februarie 2012. Cu atît mai mult că învinuirile false au creat impediment la accederea recurentei într-o funcție publică pentru care candidatura sa fusese anterior aprobată.

Prin urmare, pronunțînd o hotărîre neîntemeiată, instanța de apel a privat-o pe recurentă de dreptul la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, drept garantat de 3 art. 13 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. De asemenea, menționează că învinuirile la adresa recurentei nu au fost comunicate acesteia în procesul verificărilor principale sau suplimentare în modul stabilit de art. 10-13 din Legea privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice, nr. 27 din 18 decembrie 2008. Mai mult, organul de verificare – Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova a întocmit un sigur aviz consultativ în privința candidaturii recurentei din 03 iunie 2010, care a fost favorabil.

Respectiv, recurenta nu a avut temeiuri și motive pentru a contesta acțiunile Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova. Totodată, consideră că instanța de apel nu a avut temei legal pentru a dispune încasarea de la recurentă a taxei de stat în mărime de 5570 lei, litigiul în cauză fiind de contencios administrativ, recurenta fiind scutită de la plata taxei de stat. Intimatul Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, prin referința depusă a solicitat respingerea recursului declarat de Svetlana Tonciuc. La fel, a reiterat că contrar celor invocate în cererea de recurs, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova nu a menționat niciodată, nici într-un document faptul că Svetlana Tonciuc ar fi săvîrșit o infracțiunea și nu a afirmat că recurenta ar fi vinovată de săvîrșirea unor infracțiuni.

De asemenea, menționează că în cererea de recurs se invocă faptul că Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova ar fi remis Președintelui interimar al Republicii Moldova informații în care o acuză pe Svetlana Tonciuc de implicarea directă în preluarea datoriilor prin aplicarea unor scheme dubioase, în acest sens prezenîndu-se scrisoarea Președintelui interimar nr. 01/1-301 din 26 mai 2011. Însă, examinînd scrisoarea menționată. Se concluzionează că în aceasta se menționează expres ”actualmente se identifică implicarea Svetlanei Tonciuc…”. Or, această sintagmă nu poate fi calificată ca o învinuire, deoarece sensul acesteia nu poate fi altul decît că circumstanțele implicării recurentei în anumite datorii sănt cercetate de organele competente.

Deci, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova nu i-a prejudiciat nici într-un mod demnitatea și onoarea Svetlanei Tonciuc, fapt stabilit și de instanța de apel. La fel, nu-i poate fi imputată Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova nici o pretenție referitor la răspîndirea informațiilor respective, deoarece acestea au fost prezentate personal Președintelui interimar al Republicii Moldova în condiții ce exclud răspîndirea acestora către terți. În ceea ce privește cuantumul prejudiciului moral, consideră că acesta este neargumentat prin faptul că recurenta nu a specificat în ce temei legal sau care autoritate ar fi obligat-o să suspende raporturile de serviciu pe perioada concursului.

Astfel, decizia de detașare aparține personal recurentei. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu 4 alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 04 februarie 2015, a fost expediată în adresa părților la 12 martie 2015 (f.d. 192), însă date privind recepționarea deciziei motivate de către părți, la materialele cauzei lipsesc. Astfel, recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Zinaida Guțu în interesele Svetlanei Tonciuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al 5 Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Zinaida Guțu în interesele Svetlanei Tonciuc ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către avocatul Zinaida Guțu în interesele Svetlanei Tonciuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 6