3ra-596/17 — Contestarea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra–596/17

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, judecător A. Danilov

Instanța de apel:Curtea de Apel Chișinău, judecători - L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Spînu Ana împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, prin care a fost admis apelul

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și casată

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27 martie 2015 de admitere a

acțiunii, pronunțată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Anei Spînu

către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal privind

contestarea refuzului de pornire a procedurii contravenționale pe faptul accesării,

prelucrării și utilizării datelor cu caracter personal,

c o n s t a t ă:

La 15 ianuarie 2015, Spînu Ana s-a adresat în instanța de judecată cu cerere

împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,

contestând refuzul pârâtului de a porni procedura contravențională pe faptul

accesării, prelucrării și utilizării datelor cu caracter personal ale reclamantei, refuz

exteriorizat prin scrisoarea de răspuns nr. 04-14/1702 din 15 decembrie 2014.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că în baza adresărilor la Ministerul

Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor al Republicii Moldova, a fost

informată despre accesarea datelor sale cu caracter personal la data de 11

decembrie 2012, fără a fi informată despre persoana sau entitatea care le-a accesat.

Având o bănuială rezonabilă că datele sale au fost accesate la îndemnul lui

Eugeniu Tocarciuc, afirmație justificată de faptul că, la data de 12 decembrie 2012,

acesta i-a prezentat spre semnare o recipisă, care conținea, fără ca ea să le fi

comunicat, datele sale cu caracter personal, și anume, data nașterii, adresa și codul

personal, a solicitat Centrului National de Protecție a Datelor cu Caracter Personal

să efectueze un control cu privire la plenitudinea informațiilor ce i-au fost

prezentate de către reprezentanții Ministerului Tehnologiilor Informaționale și

Comunicațiilor al Republicii Moldova, precum și să stabilească modul în care

datele sale personale au fost furnizate lui Tocarciuc Eugeniu.

În pofida celor expuse, a fost informată că, la data de 08 octombrie 2014,

controlul respectiv a fost finalizat, constatându-se doar faptul că datele sale cu

caracter personal, confidențialitatea cărora sunt protejate de lege, au fost accesate

de către Maria Rusu, angajată a Biroului de evidență și documentare a populației

Telenești a Î.S. „CRIS”REGISTRU”, fără a fi constatat modul în care aceste date

au ajuns la numitul Eugeniu Tocarciuc.

Ca urmare, a solicitat să fie efectuat un control în rezultatul căruia să se

stabilească inclusiv modul în care datele sale cu caracter personal au fost transmise

lui Tocarciuc Eugeniu (procuror în Procuratura raionului Telenești), care le-a și

utilizat în mod neîntemeiat. În acest sens, Spînu Ana a cerut Centrului Național de

Protecție a Datelor cu Caracter Personal pornirea unei proceduri contravenționale

pe faptul accesării și utilizării neîntemeiate a datelor sale cu caracter personal în

privința numiților Maria Rusu și Eugeniu Tocarciuc.

Prin răspunsul nr. 04-14/1702 din 15 decembrie 2014, parvenit de la Centrul

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, a fost informată că

autoritatea indicată a luat act de adresarea sa, însă, făcându-se trimitere la

prevederile art. 446 alin. (1) lit. c) și art. 30 alin. (2) Cod contravențional, i s-a

comunicat că procesul contravențional în speța dată nu poate fi pornit.

În opinia reclamantei, Spînu Ana, răspunsul Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 04-14/2014 din 15 decembrie 2014 este

ilegal și urmează a fi anulat, deoarece conform Legii îi limitează accesul liber la

justiție, situație care duce la încălcarea gravă a dreptului său la un proces echitabil.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27 martie 2015,

acțiunea înaintată de Spînu Ana a fost admisă integral.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 03 decembrie 2015, a casat

hotărârea primei instanțe și a dispus încetarea procesului pe motiv că pricina nu

urmează a fi examinată în procedura civilă.

La 15 iunie 2016, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia instanței de fond

și a remis cauza spre rejudecare, menționând că necesitatea examinării litigiului în

ordinea contenciosului administrativ este dictată de faptul că legislația

contravențională nu prevede procedura de contestare a refuzului reprezentanților

unei autorități de a efectua controlul potrivit ordinii stabilite de Codul

contravențional.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, a fost admisă

cererea de apel a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,

casată hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei încheieri prin care procesul în

cauza dată a fost încetat în temeiul art. 265 lit. a) CPC, fiind constatat că pretențiile

reclamantei nu constituie obiectul unui litigiu care urmează a fi soluționat de

instanța civilă, care soluționează și litigiile de contencios administrativ, instanța de

apel, în același timp, menționând că atât procedura de contestare a hotărârilor de

sancționare contravențională, cât și refuzul în pornirea procedurii contravenționale

sunt reglementate de Codul contravențional.

La 04.04.2017, Spînu Ana a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 26 ianuarie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

acesteia, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27

martie 2015.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a interpretat eronat legea

aplicată, ignorând faptul că obiectul litigiului îl constituie refuzul autorității

împuternicite prin lege să efectueze un control în ordinea procedurii

contravenționale.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de Ana Spînu ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurentă, însoțite de argumentarea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentei, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432

din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentei în speță evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu

soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea

recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Spînu Ana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru

Maria Ghervas