3ra-1795/16 — contestarea catului administrativ

prima instanță: D. Dulghieru nr.3ra-1795/16

instanța de apel: N. Cernat, A. Panov, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mocanu Serghei

împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire

la contestarea actului administrativ și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 august 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 30

martie 2016

c o n s t a t ă

La 15 aprilie 2015 Mocanu Serghei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire

la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 26 martie 2015 s-a adresat

către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii

Moldova cu o cerere privind constarea încălcărilor comise la dreptul său privind

protecția datelor personale.

Prin scrisoarea nr. 02-07/551 din 09 aprilie 2015 recepționată la 14 aprilie 2015

s-a refuzat emiterea unei decizii în temeiul art. 27 din Legea RM nr. 133 din 08 iulie

2011 în urma examinării plângerii înaintate Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova la 26 martie 2015.

Refuzul menționat reclamantul îl consideră ilegal.

1

Or, potrivit reclamantului, Centrul Național pentru Protecția datelor cu Caracter

Personal nu a emis o decizie motivată în urma examinării plângerii, deși cadrul legal

relevant în acest sens indică expres obligația pârâtului de a soluționa astfel de plângeri

exclusiv prin decizie.

Astfel, susține că la emiterea refuzului pârâtul nu a ținut cont de prevederile art.

27 din Legea RM nr. 133 din 08 iulie 2011 în conformitate cu care subiectul datelor cu

caracter personal care consideră că prelucrarea datelor sale nu este conformă cu

cerințele prezentei legi poate înainta Centrului o plîngere în termen de 30 de zile din

momentul depistării încălcării.

În procesul soluționării plîngerii, Centrul poate audia subiectul datelor cu

caracter personal, operatorul și, dacă este cazul, persoana împuternicită de către

operator și martorii, de asemenea poate dispune efectuarea unui control inopinat.

În urma examinării plîngerii, Centrul emite o decizie motivată care prevede fie

lipsa încălcării prevederilor legislației, fie suspendarea operațiunilor de prelucrare a

datelor cu caracter personal, fie rectificarea, blocarea sau distrugerea datelor neveridice

ori obținute ilicit. Decizia este comunicată părților interesate în termen de 30 de zile de

la data primirii plîngerii, Centrul se autosesizează și în situația cu privire la comiterea

unei încălcări a drepturilor subiecților datelor cu caracter personal, recunoscute de

prezenta lege.

Ca urmare, susține reclamantul că Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal al Republicii Moldova nu a emis o decizie motivată în urma

examinării cererii sale, prin ce i-a creat incomodități și suferințe, cauzându-i astfel un

prejudiciu moral considerabil.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. 27 al Legii nr. 133 din 08 iulie 2011

privind protecția datelor cu caracter personal și art. 1398, art. 1399 și art. 1404 alin. (1)

și alin. (4), art. 1422 și art. 1423 Cod civil.

Cere reclamantul a recunoaște drept ilegal refuzul Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal nr.02-07/551 din 09 aprilie 2015 prin care a fost

lăsată fără examinare petiția înaintată la 24 martie 2015, dat fiind faptul că aceasta nu

includea suficiente informații referitor la problema discutată, obligarea Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova de a

emite o decizie în temeiul art. 27 din Legea RM nr. 133 din 08 iulie 2011 privind

examinarea plângerii sale depuse Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal al Republicii Moldova la 26 martie 2015 și încasarea prejudiciu

moral în mărime de 10 000.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 30 martie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial, s-a recunoscut neîntemeiat refuzul Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr.02-07/551 din 09 aprilie 2015 și s-a

obligat Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal în urma

examinări plângerii depuse de Mocanu Serghei să emită o decizie conform art. 27 din

Legea nr. 133 din 07 iulie 2011.

În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 august 2016, a fost respins apelul

declarat de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și menținută

hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 30 martie 2016.

La 04 noiembrie 2016 Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a cerut

admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri de

respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele la adoptarea hotărîrilor nu au

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii în fond, nu au aplicat legea care trebuia aplicată și au interpretat eronat

normele de drept material.

Astfel, indică recurentul prevederile art. 26 alin. (2) al Legii contenciosului

administrativ conform căruia instanța de contencios administrativ nu este competentă

să se pronunțe asupra oportunității actului administrativ și a operațiunilor

administrative care au stat la baza emiterii acestuia.

Totodată a indicat că, instanțele nu s-au pronunțat asupra legalității/ilegalității

răspunsului nr. 02-07/551 din 09 aprilie 2015, ci doar l-au recunoscut ilegal.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

3

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în

recursul declarat de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat

4