3ra-656/16 — anularea actului administrativ

3ra-656/16 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 3ra-656/16

Judecător: A.Danilov

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I.Cimpoi, N.Craiu, N.Simciuc

D E C I Z I E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Ala Cobăneanu, Mariana Pitic,

Valentina Clevadî, Iuliana Oprea

judecînd recursul declarat de Spînu Ana, în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de către Spînu Ana împotriva Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal privind anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015,

C O N S T A T Ă :

La 15.01.2015, Spînu Ana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, prin

care a solicitat anularea actului administrativ.

În motivarea cererii a indicat că în baza adresărilor la Ministeriul Tehnologiilor

Informaționale și Comunicațiilor al Republicii Moldova, a fost informată despre

accesarea datelor sale cu caracter personal la 11.12.2012, fară a fi informată despre

persoana sau entitatea care le-a accesat.

Afirmă că avînd o bănuială rezonabilă că datele sale au fost accesate la

îndemnul numitului Eugeniu Tocarciuc, afirmație justificată de faptul că la data de

12.12.2012, acesta i-a prezentat spre semnare o recipisă, care conținea, fară să le

comunice, inclusiv datele sale cu caracter personal și anume data nașterii, adresa și

codul personal.

Prin urmare a solicitat Centrului National de Protecție a Datelor cu Caracter

Personal să fie efectuat un control cu privire la plenitudinea informațiilor ce i-au fost

prezentate de către reprezentanții Ministerului Tehnologiilor Informaționale și

Comunicațiilor al Republicii Moldova, precum și să se stabilească modul în care

datele sale personale au fost furnizate numitului Tocarciuc Eugeniu.

În pofida celor expuse, a fost informată că la data de 08.10.2014, controlul

respectiv a fost finalizat, constatîndu-se doar faptul că datele sale cu caracter

personal, confidențialitatea cărora sunt protejate de lege, au fost accesate de către

numita M. Rusu, angajată a Biroului de evidență și documentare a populației

Telenești a ÎS „CRIS” Registru” și fară a se constata modul în care aceste date au

ajuns la numitul Eugeniu Tocarciuc.

Accentuează că a solicitat să fie efectuat un control în rezultatul căruia să se

stabilească inclusiv modul în care datele sale cu caracter personal au fost transmise

numitului Tocarciuc Eugeniu (procuror în Procuratura r-lui Telenești), care le-a și

utilizat în mod neîntemeiat.

1

A cerut Centrului Național de Protecție a Datelor cu Caracter Personal pornirea

unei proceduri contravenționale pe faptul accesării și utilizării neîntemeiate a datelor

sale cu caracter personal în privința numiților Maria Rusu și Eugeniu Tocarciuc.

Prin răspunsul nr.04-14/1702 din 15.12.2014, parvenit de la Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, a fost informată că autoritatea

indicată a luat act de adresarea sa, adică a reclamantei Spînu Ana, însă, facîndu-se

trimitere la prevederile art. 446 alin. (l) lit. c) și art. 30 alin. (2) Cod contravențional,

i s-a comunicat că procesul contravențional în speța dată nu poate fi pornit.

Reclamanta consideră răspunsul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal nr.04-14/2014 din 15.12.2014 ilegal și necesar a fi anulat,

deoarece conform legii îi limitează accesul liber la justiție, situație care duce la

încălcarea gravă a dreptului său la un proces echitabil.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27 martie 2015,

acțiunea a fost admisă, dispunîndu-se recunoașterea ca fiind ilegal și anularea ca

neîntemeiată a răspunsului nr.04-14/1702 din 15.12.2014 emis și expediat în adresa

Anei Spînu de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut aplicabile speței prevederile art.

1 alin. (2), 2, 3, 14 alin. (1), 24 alin. (3) și 25 alin. (1) lit. b) din Legea

contenciosului administrativ, Rezoluția (77) 31 cu privire la protecția individului

față de actele autorităților administrative, adoptată de Comitetul de Miniștri al

Consiliului Europei la 28.09.1997, menționînd că obiect al acțiunii îl reprezintă

verificarea unui răspuns al autorității publice. Totodată, instanța de fond a statuat că,

ținînd cont de faptul că nu a fost emisă o decizie bazată pe normele legislației

contravenționale, ial legea nu preve altă posibilitate de contestare a actelor și

acțiunilor menționate ale autorităților de a refuza inițierea unei proceduri

contravenționale, este evidentă posibilitatea utilizării doar a căii de contestare a

acestora oferită de legea contenciosului administrativ.

La 08.04.2015, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea apelului,

casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27 martie 2015 și

emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă integral acțiunea.

În motivarea apelului, apelnata a invocat că, instanța de fond nu a constatat și

elucidat toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, iar concluziile

acesteia se bazează pe probe insuficiente.

În speță, a menționat că intimata nu a contestat decizia ci răspunsul care nu este

act administrativ.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015, s-a admis apelul

declarat de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, s-a casat

hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 27 martie 2015 și s-a emis o

nouă decizie sub formă de încheiere prin care s-a încetat procesul din motiv că

pricina nu urmează a fi examinată în procedură civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 1 alin. (2), 3 și

4 lit. f) al Legii contenciosului administrativ și art. 265 lit. a) CPC, concluzionînd că

intimata contestă anume răspunsul nr. 04-14/1702 din 15 decembrie 2015 emis în

baza Legii privind accesul la informație, care, prin abstracția neconformităților nu

poate fi contestat, or, actul administrativ - adică decizia privind finalizarea

controlului din 08 octombrie 2014, urma să fie contestată în instanța de contencios

administrativ în caz ca nu era de acord cu acesta, dar nu răspunsul. Mai mult ca atît,

a conchis că Codul contravențional reglementează exact procedura de contestare a

2

hotărîrilor de sancționare contravențională și drept urmare, la contestarea

răspunsului în cauză nu sunt aplicabile normele Codului de procedură civilă și ale

Legii nr. 793 din 10.02.2000, respectiv instanța de fond a examinat cauza cu

încălcarea normelor de competență generală.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 04.02.2016, Spînu Ana a

declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 03 decembrie 2015 și menținerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 27 martie 2015.

În motivarea recursului, recurenta a invocat aplicarea eronată a normelor de

drept material ca urmare a interpretării greșite a acestora.

În speță, susține că instanța de apel nu a înțeles esența litigiului, iar

circumstanțele cauzei au fost analizate în mod superficial.

La 12.04.2016, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

a depus referință pe marginea recursului declarat, prin care și-a exprimat dezacordul

cu argumentele acestuia și a solicitat declararea lui ca inadmisibilă.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Spînu Ana a fost considerat

admisibil și transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la

proces.

Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanța de apel și

verificînd, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de intimat,

legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie

admis, pornind de la următoarele.

Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în

drept să-l admită și să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită pricina

spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că la adoptarea deciziei contestate, nu au fost constatate și elucidate

pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond, situație ce

impune rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanța de recurs este în

imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept

material, atunci cînd fondul a fost cercetat superficial.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță, precum și verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite,

dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și

cele prezentate.

Astfel, potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, la

15.01.2015, Spînu Ana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, prin care a

solicitat anularea răspunsului nr.04-14/1702 din 15.12.2014, prin care a fost

informată că autoritatea indicată a luat act de adresarea sa, însă, facîndu-se trimitere

la prevederile art. 446 alin. (l) lit. c) și art. 30 alin. (2) Cod contravențional, i s-a

comunicat că procesul contravențional în speța dată nu poate fi pornit, invocînd

3

ilegalitatea lui din motiv că îi limitează accesul liber la justiție, situație care duce la

încălcarea gravă a dreptului său la un proces echitabil.

Instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată a Anei Spînu și a

dispus anularea răspunsului nr.04-14/1702 din 15.12.2014 emis și expediat în adresa

Anei Spînu de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.

Instanța de apel a casat hotărîrea instanței de fond și a emis o hotărîre nouă sub

formă de încheiere prin care s-a încetat procesul din motiv că pricina nu urmează a

fi examinată în procedură civilă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră ilegală decizia instanței de apel pornind de la următoarele.

După cum rezultă din decizia recurată, instanța de apel a conchis că răspunsul

nr. 04-14/1702 din 15 decembrie 2015 emis în baza Legii privind accesul la

informație, nu poate fi contestat, or, actul administrativ - adică decizia privind

finalizarea controlului din 08 octombrie 2014, urma să fie contestată în instanța de

contencios administrativ în caz ca nu era de acord cu acesta, dar nu răspunsul. Mai

mult ca atît, a conchis că Codul contravențional reglementează exact procedura de

contestare a hotărîrilor de sancționare contravențională și drept urmare, la

contestarea răspunsului în cauză nu sunt aplicabile normele Codului de procedură

civilă și ale Legii nr. 793 din 10.02.2000, respectiv instanța de fond a examinat

cauza cu încălcarea normelor de competență generală.

Însă, Colegiul constată că instanța de apel a denaturat obiectul lituigiului, or,

acesta nu a constituit contestarea unei hotărîri de sancționare contravențională, ci

refuzul autorității împuternicite de lege să efectueze un control în ordinea procedurii

contravenționale.

Necesitatea examinării litigiului anume și doar în ordinea contenciosului

administrativ este dictată de faptul că legislația contravențională nu prevede

procedura de contestare a refuzului reprezentanților unei autorități de a efectua

controlul potrivit ordinii stabilite de Codul contravențional.

În acest sens, este important de punctat că acțiunile Centrului pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal, potrivit legii, nu pot fi contestate aceluiași organ.

Mai mult ca atît, procedura contravențională nu prevede posibilitatea contestării

refuzului de a efectua un control în ordinea procedurii contravenționale în instanța

de judecată.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (l) lit. a) al Legii contenciosului administrativ

nr. 793 din 10.02.2000, obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie

actele administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este vătămat un

drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț, emis de autoritățile

publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi.

În sensul art. 2 al aceleași legi, actul administrativ este definit drept manifestare

juridică unilaterală de voință, cu caracter normativ sau individual, din partea unei

autorități publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii.

Actului administrativ, în sensul prezentei legi, este asimilat contractul administrativ,

precum și nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

La fel, noțiunea „act administrativ” este reglementată atît în art.2 din lege, cît și

în Rezoluția (77) 31 „Cu privire la protecția individului față de actele autorităților

administrative”, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 28

septembrie 1997.

4

Ținînd seama de prevederile menționate, actul administrativ poate fi definit ca

fiind un act unilateral, cu caracter normativ sau individual, adoptat sau emis de către

o autoritate publică sau de o persoană privată împuternicită prin lege sau printr-un

act administrativ, în mod unilateral, în baza și în vederea exercitării legii, pentru

nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de drept administrativ.

Potrivit prevederilor art. 4 lit. f) al Legii contenciosului administrativ nr. 793

din 10.02.2000, nu pot fi atacate în instanțele de contencios administrativ actele

administrativ-jurisdicționale de sancționare contravențională și alte acte

administrative pentru a căror desființare sau modificare legea prevede o altă

procedură judiciară.

Pornind de la normele legale care reglementează obiectul acțiunii în contencios

administrativ, Colegiul conchide că contestarea răspunsului Centrului pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 04-14/1702 din 15 decembrie 2015,

constituie obiect al acțiunii în contencios administrativ.

Or, este necesar de menționat că Codul contravențional nu conține norme care

să prevadă o altă procedură judiciară pentru desființarea sau modificarea

comportamentului abuziv al reprezentanților unei autorități care se manifestă prin

refuzul de a efectua controlul în ordinea legislației contravenționale.

Necesitatea inițierii procedurii contravenționale este justificat și de concluziile

expuse în Decizia de finalizare a controlului din 08.10.2014, emisă de directorul

Centrului pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, Vitalie Paniș, și care nu

poate constitui act de constatare a vinovăției unei persoane, deoarece potrivit

prevederilor art. 393 Cod contravențional, doar instanțele de judecată sunt în drept

să se expună asupra contravențiilor prevăzute de art.74/1 Cod contravențional.

În același timp, ținînd cont de faptul că nu a fost emisă o decizie bazată pe

normele legislației contravenționale, iar legea nu prevede altă posibilitate de

contestare a actelor și acțiunilor menționate ale autorităților de a refuza inițierea

unei proceduri contravenționale, este evidentă posibilitatea utilizării doar a căii de

contestare a acestora oferită de Legea contenciosului administrativ.

Astfel, ținînd cont că în baza cererii petiționarei din 03.11.2014, nu s-a efectuat

careva control în ordinea procedurii contravenționale, se impune verificarea actelor

emise de către această autoritate de către instanța de judecată.

Ținînd cont de circumstanțele expuse, precum și faptul că la 03.12.2014 s-a

solicitat să fie efectuat un control în rezultatul căruia să se stabilească inclusiv

modul în care datele cu caracter personal ale petiționarei au fost transmise numitului

Tocarciuc Eugeniu (procuror în Procuratura r-lui Telenești), s-a solicitat Centrului

Național de Protecție a Datelor cu Caracter Personal pornirea unei proceduri

contravenționale pe faptul accesării și utilizării neîntemeiate a datelor cu caracter

personal, ce vizează persoana Anei Spînu, în privința numiților Maria Rusu și

Eugeniu Tocarciuc.

Prin răspunsul nr.04-14/1702 din 15.12.2014, parvenit de la Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, recurenta a fost informată că

autoritatea indicată a luat act de adresarea acesteia, însă, făcîndu-se trimitere la

prevederile art. 446 alin. (l) lit. c) și art. 30 alin. (2) Cod contravențional, i s-a

comunicat că procesul contravențional în speța dată nu poate fi pornit.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că răspuns răspunsul

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr.04-14/2014 din

15.12.2014, este obiect de examinare în ordinea contenciosului administrativ.

5

Mai mult, facînd referire la prevederile art. 4 lit. f) al Legii contenciosului

administrativ, Colegiul conchide cu certitudine că prezenta cerere este de

competența instanței de contencios administrativ, deoarece nu se contestă un act de

sancționare contravențională, ci refuzul autorității de a porni procedura

contravențională, deoarece legea nu prevede o altă procedură judiciară care să

permită contestarea refuzului unei autorități de a iniția o procedură contravențională,

mai ales în situația în care aceiași autoritate te informează că a constatată încălcarea

propriu-zisă.

Prin urmare, Colegiul conchide că instanța de apel eronat a încetat procesul,

respectiv decizia adoptată este ilegală.

Mai mult, toate aceste circumstanțe constituie un aspect determinant în justa

soluționare a litigiului, deoarece instanța de apel urma să se expună asupra fondului

cauzei prin prisma verificării legalității soluției instanței de fond și nu să înceteze

procesul din motiv că pricina nu urmează a fi examinată în procedură civilă.

În consecință, instanța de recurs conchide că, instanța de apel, care are atribuții

de dezvoltare devolutivă a fondului cazului la judecarea apelului, nu a constatat și

elucidat toate aceste circumstanțe importante pentru soluționarea pricinii în fond, și,

ca urmare, a pronunțat o soluție ilegală.

Astfel, fiind prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit va admite recursul

declarat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea pricinii, instanța urmează să țină cont de omisiunile indicate în

prezenta decizie, să verifice toate circumstanțele ce prezintă importanță pentru

soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv,

conform exigențelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar și, în dependență de

situația stabilită, să adopte o hotarîre legală și întemeiată.

Ținînd cont de cele indicate, conform art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Spînu Ana.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Spînu Ana

împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal privind

anularea actului administrativ și cauza se remite la rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău într-un alt complet.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Ala Cobăneanu

Mariana Pitic

Valentina Clevadî

Iuliana Oprea

6