3ra-638/14 — Anularea ordinului

dosar nr:3ra-638/14 prima instanţă: Judecătoria Buiucani mun.Chişinău, judecător-A.Rotari instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău judecători-Ana Panov, Tamara Pelin, Sergiu Arnaut Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 02 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător – Ala Cobăneanu Judecători – Dumitru Mardari, Vera Macinskaia examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Popa Boris, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Popa Boris către Serviciul de Informaţii şi Securitate al RM cu privire la anularea ordinului directorului SIS nr. 359-ps din 19.03.2013, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Popa Boris şi menţinută fără modificări hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 15 iulie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca nefondată, constată La 18 aprilie 2013, reclamantul Popa Boris a depus cerere de chemare în judecată către Serviciul de Informaţii şi Securitate al RM cu privire la anularea ordinului directorului SIS nr. 359-ps din 19.03.2013 . În motivarea acţiunii reclamantul Popa Boris a menţionat că, în anul 2012 a încheiat contractul de îndeplinire a serviciului special în cadrul Serviciului de Informaţii si Securitate al Republicii Moldova.

Pe parcursul aflării sale în relaţii de muncă cu pârâtul şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu deplină responsabilitate, diligentă şi în corespundere cu legislaţia în vigoare. La data de 19.03.2013, prin ordinul directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova nr. 359-ps, reclamantului i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară - prevenirea despre necorespunderea parţială funcţiei. Reclamantul consideră ilegal ordinul sus-enunţat şi pasibil a fi anulat din următoarele considerente. Temei pentru aplicarea sancţiunii a servit decizia comisiei de disciplină al Serviciului de Infomiaţii şi Securitate din 12.03.2013, care în urma unui control 1 inopinat în cadrul Direcţiei Teritoriale Orhei, în subsol, într-un safeu închis a depistat muniţii care nu au fost luate la evidenţă.

Ca urmare, comisia a concluzionat că prin inacţiunile sale reclamantul a încălcat mai multe prevederi ale Instrucţiunii cu privire la organizarea evidenţei, păstrării şi eliberării armamentului de infanterie şi muniţiilor în trupe. De asemenea comisia a considerat că reclamantul a încălcat art. 39 alin. 1) lit. a), c), e), f), k) din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, precum şi pct. 2 lit. a), c), e), f), k) din contractul de îndeplinire a serviciului special în cadrul serviciului de informaţii şi securitate al RM, fară a explica prin ce se manifestă pretinsa abatere şi care este gravitatea acesteia. În consecinţă membrii comisiei au calificat presupusele încălcări ca abateri disciplinare manifestate prin inacţiuni săvârite cu vinovăţie.

Astfel, menţionează reclamantul că, încălcările imputate de către comisie nu cad nici sub incidenţa art. 31 din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, care stabileşte expres tipurile de abateri disciplinare. De asemenea consideră reclamantul că, la adoptarea concluziei comisia nu a ţinut cont de explicaţiile date precum, că muniţiile găsite în safeu sunt muniţii de imitaţie, inactive şi care se aflau în safeu până la numirea sa în funcţie, nefiindu-i transmise în modul stabilit la momentul numirii în funcţie. Prin urmare, având în vedere că muniţiile nu au fost predate de către conducătorii precedenţi, precum şi faptul că pe cutiile în care se păstrau muniţiile era menţionat că acestea sunt muniţii de imitaţie, a decăzut necesitatea de a le declara având în vedere caracterul inofensiv al acestora.

Consideră reclamantul incorectă concluzia comisiei precum că neînregistrarea acestor muniţii poate pune în pericol siguranţa cetăţenilor, invocând că acestea sunt de imitaţie, inactive iar lipsa eventualului pericol al acestor muniţii, indirect este recunoscut chiar şi de pîrît prin faptul că depistându-le la data de 11.02.2013, nu a recurs la evacuarea imediată a acestora, ridicându-le abia peste o lună, solicit anularea ordinului de sancţionare ca ilegal. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani,mun. Chişinău din 15 iulie 2013, acţiunea înaintată de Popa Boris către Serviciul de Informaţii şiSecuritate al RM cu privire la anularea ordinului directorului SIS nr. 359-ps din 19.03.2013, a fost respinsă ca fiind nefondată.

Nefiind de accord cu hotărârea primei instanţe, Popa Boris a declarat apel împotriva hotărârii nominalizate, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei hotărâri noi privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Popa Boris şi emnţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 15 iulie 2013. La data de 14 martie 2014, Popa Boris a delclarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 decembrie 2013 şi hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 15 iulie 2013, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă.

2 În motivarea recursului, recurentul a invocat că hotărârile judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, prin urmare cauza a fost examinată superficial, astfel i-a fost încălcat dreptul la un process echitabil garantat de art.6 al CEDO. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Popa Boris în termen, deoarece în scrisoarea de expediere nu este indicată dată expedierii deciziei în adresa recurentului ( f.d.95). La 20 mai 2014, reprezentul Serviciului de Informaţii şi Securitate al RM- Victor Enachi a depus referinţă la recurs, solicitînd respingerea recursului, cu menţinerea hotărârilor judecătoreşti.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, 3 sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat Popa Boris este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Instanţa de recurs consideră că, argumentele invocate de către Popa Boris, în cererea de recurs, precum că hotărârile judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, prin urmare cauza a fost examinată superficial, astfel fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 al CEDO, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal.

Argumentul recurentului Popa Boris precum că atît instanţa de fond, cît şi instanţa de apel fac trimitere la art.32 alin.(2) lit.e) din Legea nr.170-XVI din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, literă care nu există la alin.(2) art.32, astfel cauza fiind examinată superificial fără a studia care normă juridică este aplicabilă la caz, Colegiul consideră că nu poate fi reţinut, deoarece este evident că este o eroare mecanică, instanţele avînd în vedere de fapt art.32 alin.(1). Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrative al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Popa Boris, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II- a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.

1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material, completul 4 Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Popa Boris, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Popa Boris se consideră, ca inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 5