3ra-847/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Lazari dosarul nr. 3ra-847/15 instanţa de apel: V.Pruteanu, A.Gavriliţa, L.Popova ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Druţă, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Serviciul de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Paleţki Maxim împotriva Serviciului de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Serviciul de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 02 iunie 2014 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 august 2014, c o n s t a t ă La 25 aprilie 2013, reclamantul Paleţki Maxim a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova privind anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012, a fost respins ca fiind neîntemeiat recursul SIS şi a fost menţinută hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2012, prin care s-a declarat ilegal refuzul SIS şi s-a dispus a obliga instituţia să calculeze şi să achite în beneficiul lui Paleţki Maxim compensaţia lunară în proporţie de 80 % din salariul lunar conform ultimei funcţii deţinute pentru gradul II de invaliditate, începînd cu data de 30 noiembrie 2010. La data de 14 ianuarie 2013, reclamantul a remis prin intermediul oficiului poştal hotărîrea instanţei de judecată pentru executare.

Prin ordinul Directorului SIS nr.5 din 1 februarie 2013 privind punerea în aplicare a hotărîrii instanţei de judecată, completat prin ordinul nr. 7 din 07 februarie 2013, s-a decis micşorarea sumei iniţiale de compensare cu suma pensiei, motivîndu-se acest fapt prin prevederile Legii nr. 278-XIV din 11 februarie 1999 privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu.

Consideră reclamantul că, pct.2 şi pct.3 din ordinul emis sunt contrare deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012 şi hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2012. Cît priveşte Legea nr.278-XIV din 11 februarie 1999 privind modul de recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaţilor în urma mutilării sau a altor vătămări ale sănătăţii în timpul exercitării obligaţiunilor de servici, aceasta nu este aplicabilă speţei în cauze, deoarece instanţele de judecată au hotărît definitiv şi irevocabil, că în temeiul art.55 alin.(5) din Legea nr. 170-XVI din 19 iulie 2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, plata compensaţiei lunare pentru invaliditatea survenită în legătură cu exerciţiul funcţiei, iar invaliditatea survenită în legătură cu exerciţiul funcţiei nu presupune neapărat un accident de muncă, boală profesională sau pierderea întreţinătorului.

Acest fapt rezultă inclusiv din prevederile art.25 din Legea nr. 170-XVI din 19 iulie 2007, care defineşte instituţia de exerciţiu al funcţiei. Potrivit art. 55 (6) din Legea nr. 170-XVI din 19 iulie 2007, pensia de invaliditate şi alte tipuri de pensii stabilite pînă sau după pierderea capacităţii de muncă nu se includ în calculul compensaţiei de la alin.(5). Această lege este una specială care se aplică nemijlocit ofiţerilor de informaţii şi securitate şi are prioritate în raport cu alte legi.

Susţine reclamantul că, în cadrul litigiului pe care l-a avut anterior cu SIS, a solicitat o compensaţie lunară, raportată la salariul lunar conform ultimei funcţii deţinute pentru invaliditatea survenită în legătură cu exerciţiul funcţiei ofiţerului de informaţii şi securitate, iar instanţele de judecată naţionale s-au expus favorabil în acest sens şi au admis această pretenţie integral prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2012 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 decembrie 2012. Prin urmare, SIS nu are nici un drept de a micşora compensaţia, or instanţele de judecată s-au expus clar că compensaţia lunară este în proporţie de 80 % din salariul lunar conform ultimei funcţii deţinute.

Prin răspunsul SIS nr.P-153/13 din 29 martie 2013 a fost respinsă cererea prealabilă adresată Serviciului de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova la 5 martie 2013. Solicită reclamantul anularea pct.2 şi pct.3 din ordinul Directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate nr.5 din 01 februarie 2013, încasarea din contul Serviciului de Informaţii şi Securitate al R. Moldova prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 iunie 2014 acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus anularea pct.2 şi pct.3 din ordinul Directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate nr.5 din 01 februarie 2013 „Privind punerea în aplicare a hotărîrii instanţei de judecată” (completat prin Ordinul nr.7 din 07 februarie 2013), 2 în rest pretenţiile au fost respinse.

Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 august 2014 s-a dispus încasarea din contul Serviciului de Informaţii şi Securitate al R. Moldova în beneficiul lui Paleţki Maxim cheltuielile suportate pentru asistenţa juridică în mărime de 1 000 lei, cheltuielile pentru corespondenţa în mărime de 36 lei, în total 1 036 lei. Ne fiind de acord cu soluţia primei instanţe, Serviciul de Informaţii şi Securitate al R. Moldova a declarat apel la data de 09 iunie 2014 şi apel motivat la 17 decembrie 2014, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe, în partea în care pretenţiile reclamntului au fost admise, cît şi a hotărîrii suplimentare din 01 august 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de Serviciul de Informaţii şi Securitate al R. Moldova, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 iunie 2014 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 august 2014. S-a încasat de la Serviciul de Informaţii şi Securitate în folosul lui Paletki Maxim cheltuielile suportate pentru asistenţa juridică la examinarea pricinii în ordine de apel în mărime de 500 (cinci sute) lei. La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că, ordinul în partea contestată este emis contrar legii, cu încălcarea dreptului pretins de Paleţki Maxim.

Dreptul lui Paleţki Maxim de a benficia de compensaţie lunară începînd cu data de 30.11.2010 în proporţie de 80 % din salariu lunar conform ultimei funcţii deţinute pentru gradul II de invaliditate este recunoscut prin hotărîrea irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2012 (f.d.4-8). Conform art. 123 alin.(2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterioar în instanţa de drept comun sau în instanţa specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. Cît priveşte modul de calcul a sumei de compensare care urmează a fi achitată, întru execuatrea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18.06.2012, acesta este prevăzut de Legea specială nr.170-XVI din 19.07.2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate cu modificările ulterioare.

Conform art. 1 alin.(1) din Legea nr.l70-XVI din 19.07.2007, legea în cauză reglementează statutul juridic al ofiţerului de informaţii şi securitate din Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (denumit în continuare ofiţer de informaţii), stabileşte modul de îndeplinire a serviciului special prin contract în funcţia de ofiţer de informaţii, regimul disciplinar, drepturile, obligaţiile, interdicţille, protecţia şi răspunderea lui. 3 Conform art.55 alin.(6) al Legii nr.170 din 19.07.2007, pensia de invaliditate şi alte tipuri de pensii stabilite pînă sau după pierderea capacităţii de muncă nu se includ în calculul compensaţiei de la alin.(5). Prin urmare, ordinul nr. 5 din 01.02.2013 în partea contestată diminuează dreptul reclamantului recunoscut prin hotărîrea judecătorească irevocabilă, ceea ce şi a servit drept temei pentru anularea acestuia.

Cît priveşte hotărîrea suplimentară din 01.08.2014, aceasta a fost emisă în conformitate cu art.250 CPC. La pronunţarea hotărîrii din 02.06.2014 instanţa de fond, nu s-a expus asupra compensării cheltuielilor de judecată, inclusiv şi de asistenţă juridică suportate de reclamantul Paleţki Maxim. Astfel, instanţa de apel a invocat că, hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 iunie 2014 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 august 2014 sunt legale şi întemeiate. La 17 aprilie 2015, Serviciul de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 02 iunie 2014 şi hotărîrii suplimentare a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 august 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015 a fost expediată în adresa lui Paleţki Maxim la 24 februarie 2015, nefiind stabilită data recepţionării acesteia. În circumstanţele relevante, instanţa de recurs consideră că recursul declarat de către Paleţki Maxim se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Mai invocă că, instanţa de apel similar primei instanţe, nu a aplicat prevederile legale, inclusiv analogice, care urmau a fi aplicate şi le-a interpretat eronat, în special art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (2) şi art. 3 din Legea nr. 278 din 11.02.1999, prevederile art.2 şi alte prevederi relevante ale Legii asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr.756-XIV din 24.12.99, art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 780 din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, art. 2 din Legea nr. 821 din 24 decembrie 1991 privind protecţia socială a invalizilor (în vigoare la data examinării cauzei), definirea noţiunii „dizabilitate” în sensul Legii nr. 60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi etc. Instanţa de apel a perpetuat aceste încălcări, evitînd să se expună asupra aplicării/neaplicării, interpretării corecte etc. Nu în ultimul rînd, menţionează recurentul că, pentru a respecta dreptul la protecţie socială din partea statului, în cazul survenirii invalidităţii şi pierderii, ca 4 urmare a acestui fapt, a mijloacelor de subzistenţă, în conformitate cu prevederile art. 47 din Constituţie, a fost instituită prin lege obligaţia statului de a achita cetăţeanului o pensie de invaliditate, iar în anumite cazuri şi o anumită compensaţie.

Toate acestea au menirea de a substitui mijloacele financiare pe care persoana le-ar fi obţinut (salariul), în cazul în care nu survenea invaliditatea, şi nu de a-1 îmbogăţi fară justă cauză. În cazul intimatului Paleţki Maxim, statul, prin intermediul SIS, în conformitate cu Legea nr. 1544/1993, i-a stabilit pensie de invaliditate, achitată din bugetul de stat în cuantum de 55% din drepturile salariale de care acesta avea dreptul. În temeiul hotărîrii instanţelor de judecată, i-a fost stabilită o compensaţie în cuantum de 80% din drepturile salariale, achitată de asemenea din bugetul de stat. Ţinînd cont de prevederile Legii nr. 278/1999, din suma compensaţiei firesc a fost exclus cuantumul pensiei de invaliditate.

O astfel de abordare nu se regăseşte în legislaţia naţională, iar acceptarea ei ar încălca principiile echităţii şi egalităţii, deoarece alte persoane care au dreptul la pensie de invaliditate şi de sumele de compensare prevăzute de legislaţie nu beneficiază de sume care în cuantum total depăşesc drepturile salariale pe care le-ar fi avut dacă continua să activeze. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Serviciul de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Serviciul de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă 5 în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Serviciul de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Serviciul de Informaţie şi Securitate al Republicii Moldova, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru 6