2rh-266/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate, declararea contractului nul şi evacuarea

Curtea Supremă de Justiţie Dosarul nr. 2rh-266/14 Judecători: N. Clima, I. Corolevschi, Iu. Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecători: Ion Corolevschi, Ion Druţă, Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Valeriu Drosu, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Copăceanu în interesele lui Mihail Copăceanu împotriva Valentinei Drosu şi Oficiului Cadastral Teritorial Leova, cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi cererea reconvenţională depusă de Valeriu Drosu împotriva lui Mihail Copăceanu şi Valentinei Drosu cu privire la declararea contractului de arvună nul şi evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 13 martie 2013, CONSTATĂ : Ecaterina Copăceanu a depus în interesele lui Mihail Copăceanu o cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Drosu şi Oficiului Cadastral Teritorial Leova cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate.

În motivarea acţiunii Mihail Copăceanu a indicat că, la 29 august 2000 a încheiat cu Valentina Drosu un contract de arvună în mărime de 2900 dolari SUA în vederea asigurării contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului nr. 2 din str. Gorki 4 oraşul Leova pînă la 31 mai 2001. Avînd în vedere faptul, că Valentina Drosu refuză să încheie contractul de vînzare-cumpărare a apartamentului menţionat, solicită recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2 din str. Gorki 4 oraşul Leova. Valeriu Drosu a depus cerere reconvenţională împotriva lui Mihail Copăceanu şi Valentina Drosu cu privire la declararea contractului de arvună nul şi evacuarea lui Mihail Copăceanu împreună cu membrii familiei din apartamentul nr. 2 din str. Gorki 4 oraşul Leova fără acordarea altui spaţiu locativ.

În motivarea cererii reconvenţionale, Valeriu Drosu a indicat că, apartamentul în litigiu i-a fost repartizat în anul 1990, iar în anul 1996 a fost privatizat. Ulterior, a plecat la muncă peste hotarele ţării. 1 La întoarcerea în ţară, a aflat că soţia sa, a înstrăinat apartamentul fără acordul său, astfel fiind lipsit de dreptul la spaţiu locativ. Valeriu Drosu solicită declararea contractului de arvună nul încheiat la 29 august 2000 între Valentina Drosu şi Mihail Copăceanu şi evacuarea lui Mihail Copăceanu împreună cu membrii familiei din apartamentul nr. 2 din str. Gorki 4 oraşul Leova fără acordarea altui spaţiu locativ.

La 13 noiembrie 2007 Valentina Drosu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeriu Drosu cu privire la separarea cotelor-părţi din proprietatea comună, prin adjudecarea ei şi fiicei minore, Valeria în natură a 2/3 din apartamentul nr. 2 din str. Gorki 4 oraşul Leova, 2/3 din construcţiile auxiliare şi 2/3 din lotul de teren aferent casei de locuit.

Prin încheierea Judecătoriei Leova din 19 mai 2008 au fost conexate într-un singur proces pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Drosu împotriva lui Valeriu Drosu cu privire la separarea cotelor-părţi din proprietatea comună şi pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Copăceanu în interesele lui Mihail Copăceanu împotriva Valentinei Drosu şi Oficiului Cadastral Teritorial Leova cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi cererea reconvenţională depusă de către Valeriu Drosu împotriva lui Mihail Copăceanu şi Valentinei Drosu cu privire la declararea contractului de arvună nul şi evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ. Prin încheierea Judecătoriei Leova din 30 martie 2009, cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Drosu împotriva lui Valeriu Drosu cu privire la separarea cotelor-părţi din proprietatea comună a fost scoasă de pe rol din motivul neprezentării reclamantei în instanţa de judecată.

Încheierea în cauză nu este contestată de părţi. Prin hotărîrea Judecătoriei Leova din 30 martie 2009, a fost respinsă cererea de chemare în judecată a lui Mihail Copăceanu împotriva Valentinei Drosu cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate. A fost admisă parţial cererea reconvenţională depusă de către Valeriu Drosu, cu evacuarea lui Mihail Copăceanu din apartamentul nr. 2 din str. Gorki 4 oraşul Leova fără acordarea altui spaţiu locativ. Cererea reconvenţională a lui Valeriu Drosu împotriva lui Mihail Copăceanu şi Valentina Drosu cu privire la declararea contractului de arvună nul, a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 25 iunie 2009 a fost respins apelul declarat de către Mihail Copăceanu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Leova din 30 martie 2009. Mihail Copăceanu a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 16 decembrie 2009, a fost admis recursul declarat de către Mihail Copăceanu, a fost casată decizia Curţii de Apel Cahul din 25 iunie 2009 şi hotărîrea Judecătoriei Leova din 30 martie 2009, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Leova, în alt complet de judecători.

2 Prin hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 06 mai 2011, cererea de chemare în judecată a lui Mihail Copaceanu a fost admisă, iar cerere reconvenţională a lui Valeriu Drosu a fost respinsă. Împotriva hotărîrii menţionate avocatul lui Valeriu Drosu – Valentina Hriplivaia a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinse pretenţiile din acţinea de bază şi admise pretenţiile din acţiunea reconvenţională. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2012, apelul a fost respins şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 06 mai 2011. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că Valentina Drosu a acţionat ca vînzător al casei de locuit situată pe str. Gorki nr.4 din or.

Leova, avînd acordul prezumat al soţului său – Valeriu Drosu, şi autentificarea notarială a tranzacţiei de vînzare-cumpărare nu a avut loc din vina vînzătorilor Valeriu Drosu şi Valentina Drosu, care trebuiau să se prezinte personal în faţa notarului, însă au refuzat. Totodată, s-a indicat că Valeriu Drosu a contestat contractul de arvună din 29 august 2000, însă de fapt şi de drept temeiuri de anulare nu a prezentat. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 06 noiembrie 2012, Valeriu Drosu a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Cantemir din 06 mai 2011. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 13 martie 2013, recursul declarat de Valeriu Drosu a fost considerat inadmisibil.

La 25 iunie 2014, Valeriu Drosu a înaintat cerere de revizuire a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 13 martie 2013, solicitînd admiterea acesteia şi casarea încheierii revizuite, invocînd ca temei de revizuire, reieşind din cele relatate în cerere, lit. b) a art. 449 CPC - i-au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii, care nu i-au fost şi nu i-au putut fi cunoscute anterior. Drept circumstanţe noi revizuentul invocă dezacordul cu încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 13 martie 2013 prin care recursul său a fost considerat inadmisibil şi faptul că în materialele dosarului a descoperit anumite neclarităţi. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele.

În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică 3 corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 25.06.2014, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 13 martie 2013 invocînd ca temei lit. b) a art. 449 CPC.

Astfel, potrivit normei invocate, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

4 La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. În speţă, afirmaţiile revizuientului ce ţin de dezacordul cu încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 13 martie 2013 prin care recursul său a fost considerat inadmisibil şi faptul că în materialele dosarului a descoperit anumite neclarităţi, nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, deoarece nu întruneşte condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea lui. Mai mult, faptul invocat de revizuient, ţine de anumite circumstanţe, care puteau fi cunoscute anterior, în timpul judecării anterioare a pricinii.

În această ordine de idei, Colegiul constată cu certitudine că toate faptele invocate de revizuent ca circumstanţe pe care nu le-a cunoscut, dar care sunt determinante pentru revizuirea soluţiei, erau şi/sau puteau fi cunoscute la momentul examinării şi adoptării încheierii revizuite, însă acesta nu a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC.

Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă.

Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

5 În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Valeriu Drosu împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 13 martie 2013, în pricina civilă la acţiunea Ecaterinei Copăceanu în interesele lui Mihail Copăceanu împotriva Valentinei Drosu şi Oficiului Cadastral Teritorial Leova, cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi cererea reconvenţională depusă de Valeriu Drosu împotriva lui Mihail Copăceanu şi Valentinei Drosu cu privire la declararea contractului de arvună nul şi evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 6