2r-1059/14 — Recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-1059/14 Judecători: L. Bulgac, L. Popova, M. Guzun Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 26 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Cocîrţa Ruslan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentina Pleşca împotriva lui Cocîrţa Ruslan, intervenient accesoriu notarul public Nagacevshi Viorica, privind recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare cu drept de răscumpărare, recunoaşterea dreptului de proprietate în baza dreptului de răscumpărare şi cererea reconvenţională înaintată de Cocîrţă Ruslan împotriva lui Pleşca Valentina privind anularea parţială a contractului de vînzarea-cumpărare cu drept de răscumpărare, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel ca depusă tardiv, CONSTATĂ : La data de 17.01.2013, reclamanta Pleşca Valentina s-a adresat în judecată cu cerere împotriva lui Cocîrţa Ruslan, intervenient accesoriu notarul public Nagacevshi Viorica, solicitînd recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare- cumpărare cu drept de răscumpărare, încheiat între Pleşca Valentina şi Cocîrţa Ruslan, recunoaşterea dreptului de proprietate în baza dreptului de răscumpărare, obligarea reclamantului să achite 25 000 euro pîrîtului ca sumă a răscumpărării.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că, la 27.12.2011, a vîndut pîrîtului Cocîrţa Ruslan terenul de construcţie nr. 01311304424 din mun. Chişinău, or. Codru, str. Livădarilor, 103, contra sumei de 25 000 euro, rezervîndu-şi dreptul de răscumpărare. Ulterior, în luna decembrie 2012, reclamanta a solicitat pîrîtului să-i dea posibilitate să exercite dreptul de răscumpărare, conform contractului, însă ultimul se eschiva sub diferite pretexte. Astfel, la 26.12.2012, reclamanta s-a adresat notarului public Nagacevschi Viorica, care a autentificat contractul menţionat, de unde a expediat o scrisoare în adresa pîrîtului. În aceeaşi zi, la 26.12.2012, reclamata a întocmit o cerere prin care a înştiinţat notarul despre intenţia de a răscumpăra terenul şi imposibilitatea de a satisface real răscumpărarea.

Menţionează reclamanta că, pîrîtul, semnînd contractul dat, ştia că contractul este un contract sinalagmatic cu titlu oneros, consensual, comutativ şi translativ de proprietate, astfel în momentul cînd l-a semnat, urma să excludă clauza răscumpărării, ori să nu accepte semnarea lui. Consideră reclamanta că, odată ce 1 pîrîtul a semnat contractul, trebuie să îndeplinească obligaţiile contractuale şi să-i dea posibilitatea să răscumpere obiectul contractului. La rîndul său, Cocîrţa Ruslan, prin intermediul reprezentantului său, - avocatul Vascauţan Mihaela, a înaintat cerere reconvenţională împotriva Valentinei Pleşca. În motivarea cererii reconvenţionale, R. Cocîrţa a invocat că, la 27.12.2011, în incinta biroului notarului public Nagacevschi Viorica, a fost semnat contractul de vînzare-cumpărare cu drept de răscumpărare între Pleşca Valentina şi Cocîrţa Ruslan, termenul contractului fiind întocmit cu condiţia răscumpărării terenului pe o perioadă de un an.

Menţionează că, suma tranzacţiei, de drept, constituia 25 000 euro, însă în realitate au fost achitaţi 48 000 euro, astfel, V.Pleşca doreşte să restituie banii în sumă de 25 000 euro care sînt indicaţi în contractul de vînzare- cumpărare din 27.12.2011, dar nu cea menţionată verbal. A mai menţionat că, la 27.12.2012, reclamanta s-a adresat la biroul notarului public Nagacevschi Viorica cu cerere de a restitui suma de 25 000 euro, menţionînd că pîrîtul se eschivează de la onorarea obligaţiilor asumate prin contract şi reclamanta nu cunoaşte locul aflării lui, solicitînd de la notar, în formă scrisă, prezentarea pîrîtului pentru a-i restitui datoria în mărime de 25 000 euro. Notarul V. Nagacevschi, a făcut o interpelare către Cocîrţa Ruslan, solicitînd prezenţa acestuia la biroul notarului pentru a primi suma de 25 000 euro, scrisoarea fiind expediată pe adresa: mun.

Chişinău, or. Codru, str. Costiujeni, 12/8 apartamentul nr. 39, necătînd la faptul că pîrîtul locuieşte pe adresa mun.Chişinău, str. Grenoble, 128/2, apartamentul nr.l, fapt cunoscut de reclamantă, astfel, notarul fiind indus în eroare de către reclamantă, care cu intenţie directă a tăinuit domiciliul pîrîtului. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 martie 2014 cererea de chemare în judecată depusă de Pleşca Valentina împotriva lui Cocîrţa Ruslan, a fost admisă integral, iar cererea reconvenţională depusă de Cocîrţa Ruslan împotriva lui Pleşca Valentina a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la 29 aprilie 2014, a depus apel Cocîrţa Ruslan, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii şi admiterea cererii reconvenţionale.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, apelul declarat de Cocîrţa Ruslan a fost restituit apelantului ca fiind depus tardiv. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a invocat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) şi c) CPC, menţionînd că apelantul a depus cererea de apel la 29.04.2013, cu depăşirea termenului legal de 30 de zile şi nci nu a solicitat repunerea în termen. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 30.10.2014, Cocîrţa Ruslan a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014 şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de apel neîntemeiat a restituit cererea de apel, deoarece aceasta a fost depusă în interiorul termenului de 30 zile prevăzut la art. 362 alin. (1) CPC, menţionînd în acest sens că apelul a fost depus la 29 aprilie 2014 şi nu la 28 aprilie 2014, termenul limită de depunere a cererii de apel, deoarece, zilele de 27-28 aprilie 2014 au fost zile nelucrătoare, în speţă 27 aprilie 2014 a fost zi de duminică, iar pe 28 aprilie 2014 s-a sărbătorit Paştele Blajinilor. 2 Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul întemeiat şi pasibil de a fi admis din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. Încheierea recurată este adoptată în contradicţie cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea incompletă şi eronată a probelor şi circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată ilegală şi neîntemeiată.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel ilegal a restituit cererea de apel apelantului Cocîrţa Ruslan, or, acesta a depus apelul în termen. În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normei de drept evocate, Colegiul conchide că recurentul a demonstrat prin argumente şi înscrisuri probatoare depunerea cererii de apel în termenul legal de atac.

Potrivit art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Potrivit art. 112 alin. (3) CPC, actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen.

Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicaţie înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. Colegiul constată cu certitudine că hotărîrea instanţei de fond a fost pronunţată la 27.03.2014. Termenul de declarare a apelului a început să curgă la data de 28.03.2014 şi a expirat la 28.04.2014 - zi nelucrătoare, în această zi sărbătorindu-se Paştele Blajinilor. Potrivit art. 112 alin. (2) CPC, dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare. 3 Reieşind din prevederile normei respective, la caz, Colegiul conchide că, ultima zi a termenului legal de declarare a apelului a fost data de 29 aprilie 2014 - următoarea zi lucrătoare.

Prin urmare, Colegiul constată că, apelantul Cocîrţa Ruslan, a depus cererea de apel motivată în termenul stabilit de instanţa de apel. În acest context, Colegiul conchide că instanţa de apel eronat a apreciat ca fiind depusă în afara termeului de atac cererea de apel, or, această concluzie contravine argumentelor şi materialelor anexate la recurs. Pornind de la circumstanţele menţionate supra, Colegiul conchide asupra necesităţii casării încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21.10.2014, prin care a fost restituită cererea de apel apelantului, pentru a nu admite încălcarea dreptului la o cale de atac şi pentru a evita orice atingere adusă însăşi substanţei dreptului la un tribunal şi cauza urmează a fi restituită la Curtea de Apel Chişinău pentru examinarea apelului depus de Cocîrţa Ruslan în fond.

Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Dreptul la o cale de atac este consfinţit şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, într-o jurisprudenţa constantă Înalta Curte a reiterat că articolul 6 §1 din Convenţie nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie.

Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. b) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Cocîrţa Ruslan. Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014 şi se remite cauza la Curtea de Apel Chişinău pentru examinarea apelului depus de Cocîrţa Ruslan în fond. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4