2ra-2258/14 — Constatarea violării drepturilor şi intereselor fundamentale şi încasarea prejudiciului moral

Judecătoria sect. Centru Mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2258/14 Judecător: M. Avornic Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii: Ion Corolevschi, Ghervas Maria soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Draguţan Veaceslav, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Draguţan Veaceslav către Administraţia Instituţiei Penitenciare nr. 13, mun.

Chişinău privind contestarea violării drepturilor şi intereselor fundamentale şi incasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, CONSTATĂ : La 12 iunie 2012, reclamantul Draguţan Veaceslav a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituţiei Penitenciare nr. 13, mun. Chişinău privind recunoaşterea violării drepturilor şi intereselor personale, precum şi încasarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale pîrîtului. In motivarea acţiunii reclamantul a invocat că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21.06.2001, a fost condamnat la privaţiune de libertate pe viaţă şi îşi ispăşeşte pedeapsa în Penitenciarul nr. 17, or. Rezina.

La 12.03.2012 Draguţan Veaceslav a fost etapat în Penitenciarul nr. 13, mun. Chişinău pentru a participa la şedinţa de judecată la Curtea de Apel Chişinău privind schimbul regimului de detenţie. Astfel, din 12.03.2012 pînă la 10.04.2012, Draguţan Veaceslav a fost deţinut în Penitenciarul nr. 13, mun. Chişinău unde susţine reclamantul, i s-au încălcat drepturile sale fundamentale prin asigurarea insuficientă cu hrana fapt ce a dus la dereglarea metabolismului său. La 19.03.2012, Draguţan Veaceslav a expediat administraţiei Penitenciarului nr. 13, mun. Chişinău o petiţie în care a comunicat cerinţele sale, însă nu a urmat nici o schimbare, însă ulterior, i s-a eliberat un răspuns, dar care, consideră reclamantul, nu corespunde legislaţiei.

De asemenea, a indicat că, condiţiile de deţinere în Penitenciarul nr. 13, mun. Chişinău nu corespund normelor legale, prin care i s-a încălcat drepturile sale de deţinut. Acest fapt a fost adus la cunoştinţa administraţiei Penitenciarului nr. 13, mun. 1 Chişinău. Solicită recunoaşterea violării drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale, precum şi încasarea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale administraţiei Penitenciarului nr. 13, mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 09 octombrie 2013 s-a admis parţial acţiunea. S-a constatat faptul încălcării dreptului deţinutului Draguţan Veaceslav de către Penitenciarul nr. 13, mun. Chişinău şi s-a încasat de la Instituţia Penitenciarului nr. 13, mun.

Chişinău suma prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei, în rest pretenţiile s-au respins. Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a aplicat prevederile art. 24 din Constituţia Republicii Moldova, Hotărîrii Parlamentului nr. 72 – XVI din 28.03.2008, Hotărîrii Guvernului nr. 609 din 29 mai 2006 care reglementează aspecte ce ţin de prevenirea încălcării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Nefiind de acord cu hotărârea respectivă, reprezentantul Penitenciarului nr. 13, mun. Chişinău a contestat-o cu cerere de apel solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 09.10.2013 cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii ca fiind ilegală şi nemotivată.

Totodată reprezentantul Penitenciarului nr. 13, mun. Chişinău a menţionat că, instanţa contrar prevederilor alin (1) art.7 al Legii nr 1036 din 17.12.1996, finanţarea sistemului penitenciar se face cu destinaţie specială de la bugetul de stat, prin Departamentul instituţiilor penitenciare, în baza normativelor aprobate de Guvern, a făcut vinovată administraţia Penitenciarului nr.13, mun. Chişinău. La fel, la 16.01.2014 a contestat hotărârea şi Draguţan Veaceslav, solicitând casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, a fost admins apelul declarat de către Penitenciarul nr. 13, mun.

Chişinău, s-a casat hotărîrea Judecătoriei sect. Centru, mun. Chişinău din 09.10.2013 şi s-a emis o hotărîre nouă prin care cererea lui Draguţan Veaceslav către Penitenciarul nr. 13, mun. Chişinău privind contestarea violării drepturilor şi intereselor fundamentale şi incasarea prejudiciului moral s-a respins. Apelul declarat de către Draguţan Veaceslav s-a respins. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de reprezentantul Penitenciarului nr. 13, mun. Chişinău în cererea de apel şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului iar argumentele formulate în cererea sunt întemeiate. Totodată, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelantul Draguţan Veaceslav se limitează la nişte interpretări eronate ale legislaţiei, iar faptele expuse în cererea de apel nu se certifică prin probe pertinente şi accesibile.

La 13.05.2014, Draguţan Veaceslav a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014 şi transmiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. 2 În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel menţionînd că, instanţele nu au examinat cauza sub toate aspectele, complet şi obiectiv, neclarificînd toate circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea cuzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Draguţan Veaceslav asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Draguţan Veaceslav ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Draguţan Veaceslav, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Draguţan Veaceslav către Administraţia Instituţiei Penitenciare nr. 13, mun. Chişinău privind contestarea violării drepturilor şi intereselor fundamentale şi incasarea prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Oprea Judecătorii Ion Corolevschi Maria Ghervas 4