2ra-561/15 — Constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-561/15 Judecător: S. Balmuş Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 12 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Cravciuc Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cravciuc Ion împotriva Ministerului Justiţiei RM, intervenient principal Ministerul Finanţelor RM, privind constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil şi la un proces efectiv, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 20 iunie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă : La 29 mai 2013, Cravciuc Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei RM, intervenient principal Ministerul Finanţelor RM, privind constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil şi la un recurs efectiv, încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin sentinţa Judecătoriei Hînceşti din 19.05.2009, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151(1) Cod Penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Sentinţa în cauză a contesta-o cu apel.

Specifică reclamantul că atît în cadrul urmăririi penale cît şi în timpul cercetării judecătoreşti nu a fost stabilită cu certitudine vinovăţia lui Cravciuc Ion în comiterea inlracţiunii prevăzute de art. 151 al.(l) Cod penal şi anume probele prezentate de acuzare nu reflectă legătura cauzală între acţiunile incriminate şi consecinţele prejudiciabile care au survenit. Nici în cadrul urmăririi penale şi nici în cadrul cercetării judecătoreşti de partea acuzării nu au fost prezentate careva probe directe (martori oculari) care ar demonstra acţiunile incriminate lui Cravciuc lon, acestea fiind bazate doar pe presupuneri. Faptul dat direct contravine art. 8 CPP, care stabileşte că concluziile despre vinovăţia persoanei nu pot fi întemeiate pe presupuneri şi toate dubiile în probarea învinuirii se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului şi inculpatului.

Mai indică reclamantul că, la efectuarea urmăririi penale şi, în continuare, pe parcursul examinai cauzei de către instanţele judecătoreşti, versiunea acuzării a fost tendenţioasă şi preconcepută, iar ca urmare una greşită, constînd în aceea că Cravciuc Ion ar fi lovit victima Rotaru Grigore cu pumnii şi picioarele, fapt care nu a fost demonstrat prin careva probe şi chiar combătut de probele prezentate, inclusiv concluziile expertului legist, cum şi declaraţiile părţii vătămate şi a inculpatului. In acelaşi timp versiunea inculpatului, că nu a bătut victima, dar a îmbrâncito şi aceasta s-a lovit la cap de o ciotcă în urma căderii, a fost total neglijată.

Chiar la numirea expertizei medico-legale de către organul de urmărire penală, expertului nu i-a fost adresată întrebarea dacă leziunile depistate la Rotaru Grigore puteau fi provocate în urma căderii libere a acestuia şi lovirii de ciotca de lemn care a fost depistată în cadrul examinării la faţa locului, faptul dat clar fiind indicat în procesul verbal cu cercetare la faţa locului şi fototabelul anexat la acesta. Atît la urmărirea penală cît şi în cadrul cercetării judecătoreşti, au fost încălcate prevederile art. 19 CPP, care prevede că organul de urmărire penală are obligaţia de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă a circumstanţelor cauzei.

In rechizitoriu fiind indicat că Cravciuc Ion i-a aplicat lui Rotaru Grigore multiple lovituri cu pumnul şi picioarele peste diferite părţi ale corpului, în timp ce în partea descriptivă a sentinţei fiind indicat doar că „i-a aplicat multiple lovituri peste diferite părţi ale corpului”, astfel instanţa de judecată nu a stabilit mecanismul producerii leziunilor şi metoda comiterii infracţiunii, aceasta avînd importanţă pentru justa soluţionare a cauzei şi stabilirea unei pedepse legale şi echitabile. La fel indică că, pe parcursul urmăririi penale şi examinării cauzei în instanţa de fond Cravciuc Ion nu a beneficiat de o asistenţă juridică la nivelul cuvenit, avocatul desemnat de către oficiul teritorial pentru acordarea asistenţei juridice garantate de stat fiind pasiv, iar acuzarea şi instanţa nu au reacţionat nici într-un fel la acest fapt.

Menţionează reclamantul că, în cadrul examinării cererii de apel declarate împotriva sentinţei, noul avocat al condamnatului Cravciuc Ion, Pîslaru Vitalie, a înaintat o cerere prin care a fost solicitat instanţei numirea unei expertize medico-legale suplimentare, în vederea stabilirii posibilităţii cauzării leziunilor corporale depistate la partea vătămată Rotaru Grigore în rezultatul căderii acestuia de la înălţimea proprie şi lovirii de ciotca examinată la faţa locului, pentru a fi verificată această versiune şi exclude orice dubii referitor la calificarea infracţiunii şi pedeapsa stabilită. Cererea în cauză a fost respinsă de către instanţa de apel, fără o careva motivare plauzibilă. Iar prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2009, apelul a fost respins ca nefondat cu menţinerea sentinţei Judecătoriei Hînceşti din 19.05.2009.

Decizia instanţei de apel a fost contestată cu recurs. Prin decizia Curţii Supremă de Justiţie din 10 martie 2010, s-a dispus inadmisibilitatea recursului declarat de către avocatul Pîslaru Vitalie în numele condamnatului Cravciuc Ion. La 11.11.2010, în procuratura raională Hînceşti a fost depusă o cerere privind deschiderea procedurii de revizuire în vederea efectuării cercetării tuturor circumstanţelor cauzării leziunilor corporale de către Cravciuc Ion lui Rotaru Grigore. Cererea de revizuire a fost admisă, iar cauza remisă în Judecătoria Hînceşti pentru o nouă judecare. În rezultatul judecării în procedură de revizuire a cauzei penale de învinuire a lui Cravciuc Ion în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 151(1) Cod Penal, prin sentinţa din 21.08.2012, Cravciuc Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 157 Cod Penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 2 ani cu executare în penitenciar de tip închis.

Totodată, la momentul condamnării lui Cravciuc I. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 157 Cod Penal şi stabilirii unei pedepse de doi ani, condamnatul Cravciuc Ion a executat o pedeapsă de trei ani, trei luni şi o zi, adică cu un an, trei luni şi o zi mai mult decît maximul pedepsei de 2 ani prevăzut la sancțiunea articolului încriminat printr-o sentinţă definitivă. Consideră reclamantul că, datorită unui proces inechitabil de care a beneficiat Cravciuc Ion, demonstrat prin urmărirea penală superficială şi tendențioasă şi cercetarea judecătorească neobiectivă şi preconcepută, instanţele au pronunţat hotărîri neîntemeiate, în rezultatul cărora dînsu a fost condamnat ilegal pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 151(1) Cod Penal, care nu a comis-o şi obligat la ispăşirea unei pedepse nemeritate, care depăşeşte cu mult pedeapsa prevăzută de sancţiunea infracţiunii care în realitate acesta a comis-o.

In rezultat, reclamantului i-au fost cauzate pagube morale considerabile prin condamnarea incorectă şi stabilirea unei pedepse cu mult mai mare decît pedeapsa ce urma să o execute în cazul asigurării unui proces echitabil. Indică reclamantul că, în cadrul procedurii penale i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv, garantate de art. 6 şi art. 13 CEDO. Solicită reclamantul constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil şi la un recurs efectiv, garantate de art.6 şi art. 13 CEDO cu încasarea de la Ministerul Finanţelor a prejudiciului moral în valoare de 500 000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 08 iulie 2013, s-a dispus scoaterea cererii de chemare în judecată de pe rol (f.d.

49-50). Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 noiembrie 2013, s-a dispus anularea încheierii din 08 iulie 2013 (f.d. 60-61). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 iunie 2014, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 78, 82-87). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de Cravciuc Ion şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 iunie 2014 (f.d. 103-108). Nefiind de acord cu decizia menționată, la 31 decembrie 2014, Cravciuc Ion prin intermediul avocatului Pîslaru Vitalie (mandat nr. 0190593) a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integral a acţiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, astfel, greşit, nemotivat şi ilegal au refuzat să constate încălcarea drepturilor şi libertăţilor garantate. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 10.11.2014 (f.d. 109), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Cravciuc Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cravciuc Ion ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Cravciuc Ion se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă