3ra-903/14 — Eliberarea autorizaţiei

Judecătoria Centru Dosarul nr. 3ra-903/14 Municipiul Chişinău Judecător: L. Brînza Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecători: Ion Corolevschi, Maria Ghervas soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Primarul General al Municipiului Chişinău în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată declarată de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat către Primarul General al Municipiului Chişinău, intervenient accesoriu SRL „Deafir” privind anularea dispoziţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014, CONSTATĂ : La 13.09.2013, reclamantul Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat s- a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtului Primarul General al Municipiului Chişinău, intervenient accesoriu SRL „Deafir”, privind anularea dispoziţiei Primarului General al Municipiului Chişinău nr. 515-d din 04 iulie 2013 cu privire la autorizarea amplasării unei gherete-container de către SRL „Deafir” pe str. Calea Basarabiei 18, mun.

Chişinău.

În motivarea acţiunii, reprezentantul reclamantului Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a indicat că la 04.07.2013, Primarul General al Municipiului Chişinău a emis dispoziţia nr. 515-d din 04.07.2013 „Cu privire la autorizarea amplasării unei gherete-container de către SRL „Deafir” pe str. Calea Basarabiei, 18 şi că în conformitate cu art. 65 şi art. 68 ale Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi pct. 9 alin. (2) lit. b) al Regulamentului cu privire la organizarea şi funcţionarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, reclamantul a efectuat controlul, sub aspectul legalităţii, a dispoziţiei menţionate şi a constatat că actul administrativ vizat contravine prevederilor legale şi a fost emis cu depăşirea competenţelor stabilite de lege, motiv pentru care la data de 31 iulie 2013 Oficiul Teritorial Chişinău a notificat Primarul General al Municipiului Chişinău despre ilegalitatea dispoziţiei şi a solicitat abrogarea actului administrativ vizat.

1 În continuarea cererii de chemare în judecată, reprezentantul reclamantului Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a menţionat că potrivit răspunsului Primăriei Municipiului Chişinău nr. 02-115/5410 din 15 august 2013, dispoziţia a fost emisă conform normelor legale şi nu există temei de abrogare a acesteia, dar reclamantul consideră că răspunsul este nefondat, iar dispoziţia este emisă contrar prevederilor legale şi cu depăşirea competenţelor prevăzute de lege.

În acest context, reprezentantul reclamantului Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a indicat că prin decizia Consiliului Municipal nr. 13/4 din 27 decembrie 2007 a fost aprobat Regulamentul privind eliberarea autorizaţiilor de funcţionare a unităţilor comerciale şi de prestare a serviciilor sociale pe teritoriul municipiului Chişinău, care stabileşte că autorizaţia de funcţionare a unităţilor comerciale şi/sau de prestări de servicii este un act administrativ individual ce atestă dreptul titularul autorizaţiei de a amplasa unitatea comercială şi/sau de prestări de servicii în locul ( terenul, localul, incinta) stabilit şi de a desfăşura activităţi comerciale şi/sau de prestări servicii pentru o perioadă stabilită, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de autorizare prevăzute de regulament.

De asemenea, reprezentantul reclamantului Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a menţionat că potrivit dispoziţiei Primarului General nr. 702-d din 06 iulie 2012, a fost stopată eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru gheretele amplasate sau reamplasate pe străzile oraşului, iar actul administrativ vizat nu stabileşte vreo excepţie, motiv pentru care solicită anularea dispoziţiei Primarului General al Municipilui Chişinău nr. 515-d din 04 iulie 2013 cu privire la autorizarea amplasării unei gherete-container de către SRL „Deafir” pe Calea Basarabiei 18, deoarece consideră că la emiterea dispoziţiei contestate şi-a depăşit atribuţiile stabilite de lege. Prin hotărârea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 decembrie 2013, a fost admisă cererea de chemare în judecată a reclamantului Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva pîrîtului Primarul General al Municipiului Chişinău, intervenient accesoriu SRL „Deafir” şi s-a anulat dispoziţia Primarului General al Municipiului Chişinău nr. 515-d din 04 iulie 2013 cu privire la autorizarea amplasării unei gherete-container de către SRL „Deafir” pe str. Calea Basarabiei 18, mun. Chişinău.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond s-a bazat pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor prezente şi apreciate din punct de vedere al pertinenţei, admisibilităţii, veridicităţii iar în ansamblu a constatat cu certitudine că, adoptarea dispoziţiei Primarului General al Municipilui Chişinău nr. 515-d din 04 iulie 2013 cu privire la autorizarea amplasării unei gherete – container de către SRL “Deafir” pe str. Calea Basarabiei 18, a fost făcută cu încălcarea legislaţiei în vigoare. Împotriva hotărîrii nominalizate, la 31.12.2013, Primarul General al Municipiului Chişinău a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în 2 judecată a Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al Municipiului Chişinău, intervenient accesoriu SRL „Deafir” să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 aprilie 2014 s-a respins apelul declarat de către Primarul General al municipiului Chişinău şi s-a menţunut hotărîrea Judecătorie sect. Centru, mun. Chişinău din 27 decmbrie 2013 prin care s-a anulat dispoziţia Primarului General al Municipiului Chişinău nr. 515-d din 04 iulie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

La 02.06.2014 Primarul General al municipiului Chişinău , nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de apel, a declarat recurs prin care a solicit admiterea acestuia, casarea Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 decembrie 2013 cu emiterea unei noi decizii prin care să fie respinsă integral cererea de chemare în judecată înaintată de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat. La 30.06.2014 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către Primarul General al Municipiului Chişinău ca fiind inadmisibil cu menţinerea hotăririi instanţei de fond şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

3 Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Primarul General al Municipiului Chişinău asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Primarul General al Municipiului Chişinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Primarul General al Municipiului Chişinău, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat către Primarul General al Municipiului Chişinău, intervenient accesoriu SRL „Deafir” privind anularea dispoziţiei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Ion Corolevschi Maria Ghervas 4