2ra-2209/14 — Înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului

Dosarul nr.2ra-2209/14 prima instanţă: R. Costru instanţa de apel: N. Budăi, V. Pruteanu, I. Muruianu ÎNCHEIERE 26 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Sveatoslav Moldovan şi Ion Druţă examinând admisibilitatea recursului declarat de Caragia Eugeniu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Caragia Eugeniu împotriva lui Vasile Bouroş privind înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Caragia Eugeniu cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 13 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 14 octombrie 2013, Caragia Eugeniu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Bouroş privind înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, în anul 1996 lui Caragia Eugeniu i-a fost atribuit în proprietate terenul agricol din extravilanul oraşului Nisporeni, cu suprafaţa de 1,1866 ha, nr. cadastral 6001309.149, care este administrat de reclamant cu suportarea tuturor cheltuielilor de achitare a impozitului funciar. A indicat Caragia Eugeniu că, în anul 1999 la insistenţa lui Vasile Bouroş, precum că reclamantul şi-a avansat lotul de teren pe suprafaţa de teren a pârâtului, i-a transmis ultimului o cotă-parte din lotul său agricol pe care erau plantate trei rânduri de livadă. Potrivit reclamantului, la acel moment nu exista vre-un act sau înscris ce ar stabili suprafaţa exactă a terenurilor părţilor.

Invocă reclamantul că, prin acţiunile pîrîtului Vasile Bouroş i se încalcă dreptul de proprietate asupra terenului său fapt confirmat prin actul de constatare a hotarelor terenului agricol nr. cadastral 6001309149, întocmit de comisia abilitată a primăriei raionului Nisporeni şi prin extrasul din Registrul bunurilor imobile, eliberat de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru la 10 septembrie 2013. Susţine Caragia Eugeniu că, la 12 iulie 2013 şi ulterior la 22 august 2013, s-a adresat cu reclamanţii către Vasile Bouroş în vederea eliberării de către pîrît a suprafeţei de teren ce-i aparţine cu drept de proprietate reclamantului, însă fără nici un efect pozitiv. 1 Solicită Caragia Eugeniu înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului cu suprafaţă de 0,30 ha, cotă-parte din terenul cu numărul cadastral 6001309149 şi încasarea de la pârât în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei.

La 29 octombrie 2013 Vasile Bouroş a depus cerere reconvenţională împotriva lui Caragia Eugeniu şi a primăriei raionului Nisporeni solicitând dispunerea efectuării unei expertize privind stabilirea corespunderii titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorilor de teren pe numele lui Vasile Bouroş şi Caragia Eugeniu cu hotarele în natură a terenurilor părţilor, precum şi efectuarea rectificărilor în titlurile de autentificare a dreptului deţinătorilor de teren pe numele lui Vasile Bouroş şi Caragia Eugeniu (f.d. 23-24). În motivarea acţiunii reconvenţionale Vasile Bouroş a indicat că, în urmă cu 17 ani i-a fost transmisă în natură cota de teren echivalentă, inclusiv terenul cu nr. cadastral 6001309150, pe care îl deţine în proprietate până în prezent, iar cu Caragia Eugeniu a avut o dispută privind delimitarea terenurilor sale, care a fost soluţionată pe cale amiabilă.

A menţionat Vasile Bouroş că, la înregistrarea masivă a dreptului de proprietate au fost admise un şir de erori, din care motiv solicită dispunerea efectuării unei expertize privind stabilirea corespunderii titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorilor de teren pe numele lui Vasile Bouroş şi Caragia Eugeniu cu hotarele în natură a terenurilor părţilor şi determinarea suprafeţei terenului ce-i aparţine cu drept de proprietate lui Caragia Eugeniu. Prin încheierea Judecătoriei Nisporeni din 29 octombrie 2013 a fost dispusă efectuarea expertizei tehnice de către Oficiul Cadastral Teritorial Nisporeni asupra terenului nr. cadastral 6001309150 ce aparţine cu drept de proprietate lui Vasile Bouroş (f.d.

29). Prin încheierea Judecătoriei Nisporeni din 13 decembrie 2013 procesul intentat la cererea reconvenţională a lui Vasile Bouroş împotriva lui Caragia Eugeniu, a fost încetat pe motivul renunţării la acţiune de către Vasile Bouroş (f.d. 43). Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 13 decembrie 2013 acţiunea lui Caragia Eugeniu împotriva lui Vasile Bouroş privind înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 44, 49). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014 apelul declarat de Caragia Eugeniu a fost respins ca nefondat, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 13 decembrie 2013 (f.d.

107-111, 112). Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 15 mai 2014 recursul declarat de Caragia Eugeniu a fost restituit, pe motiv că cererea de recurs nu cuprinde numele şi adresa intimatului, semnătura recurentului, precum şi faptul că nu este anexată dovada de plată a taxei de stat în mărime corespunzătoare (f.d. 126). La 22 mai 2014 Caragia Eugeniu prin intermediul Poştei Moldovei a depus recurs repetat împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, care a fost înregistrat în instanţa de recurs la 26 mai 2014, solicitând casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 17 aprilie 2014 Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa participanţilor copia deciziei emise la 03 aprilie 2014 (f.d. 113). 2 Astfel recursul declarat la 22 mai 2014 de către Caragia Eugeniu este depus în termen. În motivarea recursului Caragia Eugeniu a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial, fiind încălcate normele de drept material şi normele de drept procedural, iar în concluzie au fost emise decizii ilegale. Verificând legalitatea hotărârilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de Caragia Eugeniu, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 17 mai 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 26 iunie 2014 Vasile Bouroş a depus referinţă prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil (f.d.

133). În conformitate cu art.439 alin. (3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Caragia Eugeniu în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. 3 Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Caragia Eugeniu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Caragia Eugeniu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă 4