2rc-544/14 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2rc-544/14 prima instanţă: N. Arabadji instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu şi M. Guzun DECIZIE 26 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Tatiana Vieru Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Ion Druţă examinînd recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Monolit”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Combinatului de Materiale de Construcţii „Macon” Societate pe Acţiuni împotriva Societăţii pe Acţiuni „Monolit” cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, prin care apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Monolit” a fost restituit, c o n s t a t ă La 23 octombrie 2013 Combinatului de Materiale de Construcţii „Macon” Societate pe Acţiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Monolit” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, conform contractului nr. 109/18 SDD din 14 iunie 2012, Combinatul de Materiale de Construcţii „Macon” Societate pe Acţiuni a vîndut Societăţii pe Acţiuni „Monolit” marfă conform specificaţiei cuprinse în Anexa nr. 1 din celaşi contract. Susţine Combinatul de Materiale de Construcţii „Macon” Societate pe Acţiuni că şi-a executat integral obligaţiile de vînzare mărfii către pîrît, pe cînd ultimul nu-şi onorează obligaţiile de plată a mărfii respective, acumulînd o datorie faţă de reclamant în sumă de 67 260,31 lei. Afirmă reclamantul că întru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, a expediat în adresa Societăţii pe Acţiuni „Monolit” reclamaţiile nr. 424 din 05 octombrie 2012 şi nr. 527/01-G din 22 noiembrie 2012, solicitînd achitarea integrală a datoriei restante şi respectarea obligaţiilor contractule.

Menţionează reclamantul că, în rezultatul recepţionării de către pîrît a reclamaț iilor sus-indicate, ultimul a recunoscut integral datoria faţă de Combinatul de Materiale de Construcţii „Macon” Societate pe Acţiuni în sumă de 70 060,30 lei, fapt confirmat prin Acordul de verificare a datoriilor semnat de către părţi la 31 decembrie 2012, însă datoria nu a fost achitată. Astfel, nerespectarea de către Societatea pe Acţiuni „Monolit” a obligaţiilor contractuale de plată a mărfii vîndute, a prejudiciat Combinatul de Materiale de Construcţii „Macon” Societate pe Acţiuni, care este în imposibilitate de a dispune sursele sale financiare, compuse din creanţele acestuia faţă de pîrît, fapt ce a dus la imposibilitatea reclamantului de a-şi executa propriile obligaţii faţă de terţi, suportînd astfel prejudicii de ordin material şi moral.

Solicită Combinatul de Materiale de Construcţii „Macon” Societate pe Acţiuni încasarea din contul Societăţii pe Acţiuni „Monolit” în beneficiul său a datoriei restante în sumă de 67 260,31 lei şi a taxei de stat în mărime de 2 017,81 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 25 martie 2014 acţiunea a fost admisă, cu încasarea de la Societatea pe Acţiuni „Monolit” în beneficiul Combinatului de Materiale de Construcţii „Macon” Societate pe Acţiuni datoria în sumă de 67 260,31 lei, precum şi taxa de stat în mărime de 2 017,81 lei, iar în total suma de 69 278,12 lei (f.d. 57, 59-60). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 a fost respinsă cererea Societăţii pe Acţiuni „Monolit” privind amînarea plăţii taxei de stat şi nu s- a dat curs cererii de apel, fiind acordat apelantului termen pînă la 30 iunie 2014, pentru achitarea taxei de stat în mărime de 1514 lei şi prezentarea apelului motivat (f.d.

69-70). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014 apelul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Monolit” a fost restituit în temeiul art. 369 al. (1) lit. a) CPC (f.d. 74, 75-76). La 11 iulie 2014 Societatea pe Acţiuni „Monolit” a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 01 iulie 2014, cerînd admiterea recursului, casarea încheierii recurate cu remiterea pricinii spre judecarea apelului în fond. Conform prevederilor art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Astfel recursul depus la 11 iulie 2014 de către Societatea pe Acţiuni „Monolit” este declarat în termen. În motivarea cererii de recurs societatea pe acţiuni Societatea pe Acţiuni „Monolit” a indicat că nu i-a fost acordat termen suficient pentru prezentarea apelului motivat şi a bonului de plată a taxei de stat.

Până la data examinării pricinii în ordine de recurs, intimatul nu a prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art. 426 al. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 01 iulie 2014, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 al. (1) CPC. În conformitate cu art. 368 al. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Din materialele dosarului rezultă că, la 27 martie 2014 recurenta Societatea pe Acţiuni „Monolit” a declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 25 martie 2014. De asemenea, la depunerea apelului Societatea pe Acţiuni „Monolit” nu a achitat taxa de stat, depunînd cerere de amînare a plăţii acesteia. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 a fost respinsă cererea Societăţii pe Acţiuni „Monolit” privind amînarea plăţii taxei de stat şi nu s- a dat curs cererii de apel, fiind acordat apelantului termen pînă la 30 iunie 2014, pentru achitarea taxei de stat în mărime de 1514 lei şi prezentarea apelului motivat (f.d. 69-70). Din considerentele că Societatea pe Acţiuni „Monolit” nu au îndeplinit indicaţiile instanţei de apel din încheierea din 05 iunie 2014, Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 01 iulie 2014, a dispus restituirea cererii de apel în temeiul art. 369 al.

(1) lit. a) CPC (f.d. 74). Instanţa de recurs reţine că, în condiţiile în care, Societatea pe Acţiuni „Monolit” nu a achitat taxa de stat şi nu a prezentat apelul motivat în termenul acordat de către instanţa de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă şi întemeiată concluzia Curţii de Apel Chişinău privind restituirea cererii de apel în baza art. 369 al. (1) lit. a) CPC. Conform avizului de recepț ie copia încheierii din 05 iunie 2014, a fost recepţionată de Societatea pe Acţiuni „Monolit”, sub semnătura la data de 27 iunie 2014 (f.d. 72), fapt ce nu este negat de către recurent.

Prin urmare, în termenul acordat, apelantul trebuia să se conformeze indicaţiilor din încheierea sus menţionată şi să prezinte instanţei de judecată cererea de apel motivată şi dovada achitării taxei de stat până la data de 30 iunie 2014. Instanţa de recurs consideră nemotivat şi declarativ temeiul invocat de către Societatea pe Acţiuni „Monolit” în cererea de recurs precum că aceasta nu a fost citată de către instanţa de apel pentru şedinţa din 01 iulie 2014, or la materialele cauzei este anexată citaţia instanţei de apel prin care s-a stabilit că părţile au fost informate în modul corespunzător despre locul data şi ora şedinţei respective (f.d. 71) şi care potrivit avizului de recepţie anexat la materialele cauzei a fost recepţionată de către recurent la 27 iunie 2014 (f.d.

72). Cu referire la temeiul invocat în cererea de recurs de către Societatea pe Acţiuni „Monolit” precum că instanţa de apel nu i-a acordat suficient termen pentru prezentarea cererii de apel motivată şi achitarea taxei de stat, Colegiul îl consideră neîntemeiat pe motiv că recurentul a fost înştiinţat legal despre şedinţa de judecată din 01 iulie 2014, la care ultimul nu s-a prezentat (f.d. 73) şi nici nu a înaintat vre-un demers privind amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat. În acest context , instanţa de recurs consideră necesar de menţionat şi faptul că, Societatea pe Acţiuni „Monolit”, fiind conştientă că a depus încă la data de 27 martie 2014, cererea de apel, avea obligaţia de a întreprinde măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany nr.7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a îndeplini cerinţele legale, fapt însă ignorant de aceasta.

Astfel nu pot fi reţinute nici argumentele recurentei precum că nu a dispus de suficient timp pentru achitarea taxei de stat şi prezentarea cererii de apel motivate. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cazul Kreuz contra Poloniei, nr. 28249/95, cazul Golder şi Z contra Marii Britaniei, cazul Malahov contra Moldovei, nr. 32268/02), dreptul la un tribunal nu este absolut, acesta, prin natura sa poate fi supus limitărilor. Or, dreptul de acces la justiţie, prin sine, cere reglementare din partea statului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că în unele cazuri pot fi stabilite diferite limitări, inclusiv financiare, dreptului de acces al persoanei la o „instanţă judecătorească” sau „tribunal” (Malahov contra Moldovei, § 27). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în hotărîrea Kreuz contra Poloniei (§ 60) că exigenţa de plată a taxei de stat aferentă cererilor cu care sunt sesizate jurisdicţiile civile, nu poate fi considerată în sine drept o restricţie adusă dreptului de acces la tribunal. În circumstanţele enunţate, prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prin restituirea cererii de apel recurentului nu i s-a încălcat nici un drept protejat de Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că încheierea instanţei de apel privind restituirea cererii de apel este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Monolit”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Combinatului de Materiale de Construcţii „Macon” Societate pe Acţiuni împotriva Societăţii pe Acţiuni „Monolit” cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă