2ra-338/16 — Cu privire la recunoașterea nulă a ordinului, încasarea salariului, a prejudiciului material și moral, precum și a cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr.2ra-338/16 Prima instanţă: A. Malîi Instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 17 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Motricală Calin, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Motricală Călin împotriva Combinatului de Materiale de Construcţie ”Macon” societatea pe acţiuni cu privire la recunoaşterea nulă a ordinului nr.39 ”c” din 05 martie 2014, încasarea salariului pentru perioada 01 aprilie 2014-02 aprilie 2015 în mărime de 23042 lei, încasarea prejudiciului cauzat prin reținerea salariului în mărime de 4333 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3000 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2015, prin care a fost menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 21 aprilie 2015, c o n s t a t a t: La data de 29 august 2014 Motricală Călin a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Combinatului de Materiale de Construcţie ”Macon” societate pe acțiuni cu privire la repunerea în termenul de prescripţie, recunoaşterea nulă a ordinului nr. 39 ”c” din 05 martie 2014, emis de Combinatul de Materiale de Construcţie ”Macon” societate pe acțiuni, prin care a fost modificat regimul de muncă al reclamantului în funcţia de operator la panoul de comandă la instalaţia de concasare al secţiei de producere a cărămizilor începând cu 05 martie 2014 din 08 ore zilnic în 4 ore zilnic, încasarea de la Combinatul de Materiale de Construcţie ”Macon” societate pe acțiuni în beneficiul lui Motricală Călin a sumei de 8000 lei cu titlu de salariu neachitat pentru perioada: 05 martie 2014-15 august 2014 şi a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a indicat, că la data de 05 martie 2014 directorul general 1 al Combinatului de Materiale de Construcţie ”Macon” societate pe acțiuni a emis ordinul nr.39 ”c”, prin care a modificat regimul de muncă al reclamantului în funcţia de operator la panoul de comandă la instalaţia de concasare al secţiei de producere a cărămizilor, începând cu data de 05 martie 2014 de la 8 ore zilnic la 4 ore zilnic. Ordinul a fost emis în baza Avizului Comisiei Medicale Consultative din 21 ianuarie 2014 pe motiv, că reclamantul este invalid de muncă de gradul III. În temeiul ordinului, fără consimţământul reclamantului, au fost operate modificări în pct.11 al Contractului individual de muncă nr.137 din 01 mai 2009. După emiterea ordinului contestat, la îndeplinirea a 4 ore de muncă, paza întreprinderii îl îndepărtează forțat pe reclamant de pe teritoriul întreprinderii.

Consideră reclamantul că, prin faptul modificării regimului său de muncă pe motiv că, este invalid de gradul III, pîrîtul a admis o discriminare contrar prevederilor art.8 Codul muncii. Iar, prin faptul, că a modificat unilateral contractul de muncă, pîrîtul ar fi încălcat art.68 alin.(l) Codul muncii. Fiind invalid de gradul III, în mod neîntemeiat au fost operate modificările cu privire la regimul de muncă în ordinea art. 96 alin.(l), (4) Codul muncii. A mai specificat, că niciodată nu a fost încheiat un acord între părţi, prin care să fi fost stabilită ziua sau săptămâna de muncă parţială.

Astfel, a apreciat, că pîrîtul ilegal i-a schimbat regimul de muncă, mai ales că acest fapt a fost constatat prin scrisoarea Federaţiei Sindicatelor din Construcţii şi Industria Materialelor de Construcţii ”Sindicons” din 17 iunie 2014. A mai adăugat, că în rezultatul adresării la Inspecţia de Stat al Muncii a primit răspuns despre examinarea litigiului în instanţa de judecată, iar, în rezultatul adresării nemijlocit la angajator, i-a fost refuzat în restabilirea regimului de muncă de 8 ore. A solicitat, că dat fiind faptul pierderii timpului în încercarea soluţionării amiabile a pricinii, acţiunea urmează a fi repusă în termen, iar, pentru lipsa de la muncă din vina angajatorului în perioada: 05 martie 2014 – 15 august 2014, ca urmare a modificării regimului de muncă, pîrîtul urmează să-i achite salariul în sumă de 8000 lei.

Totodată cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, urmează a-i fi achitată suma de 400 lei. La data de 09 februarie 2015 Motricală Călin a depus cerere de majorare şi concretizare a cerinţelor, solicitând repunerea în termenul de prescripţie a cererii. Recunoaşterea nulă a ordinului nr.39 ”c” din 05 martie 2014 a directorului Combinatului de Materiale de Construcţie ”Macon” societate pe acțiuni, încasarea de la Combinatul de Materiale de Construcţie ”Macon” societate pe acțiuni în beneficiul lui Motricală Călin a sumei de 19 351,35 lei cu titlu de salariu neachitat pentru perioada: 05 martie 2014 – 05 februarie 2015, a despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 10 000 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei (f.d.65-67).

La data de 02 aprilie 2015 Motricală Călin a depus cerere de majorare şi concretizare a cerinţelor în acţiune, prin care a solicitat repunerea în termen a cererii, recunoaşterea nulă a ordinului nr. 39 ”c” din 05 martie 2014 a directorului Combinatului de Materiale de Construcţie ”Macon” societate pe acțiuni, încasarea de la Combinatul de Materiale de Construcţie ”Macon” societate pe acțiuni în 2 beneficiul lui Motricală Călin a sumei de 23 042, 07 lei cu titlu de salariu neachitat pentru perioada: 01 aprilie 2014 – 02 aprilie 2015, a despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 100 000 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei (f.d.95-100). Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 21 aprilie 2015, cererea de chemare în judecată depusă de Motricală Călin împotriva Combinatului de Materiale de Construcţie ”Macon” societatea pe acţiuni cu privire la recunoaşterea nulă a ordinului nr.39 ”c” din 05 martie 2014, încasarea salariului pentru perioada 01 aprilie 2014-02 aprilie 2015 în mărime de 23 042 lei, încasarea prejudiciului cauzat prin reținerea salariului în mărime de 4 333 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3000 lei, a fost respinsă, ca neîntemeiată (f.d.123-132). La 08 mai 2015 Motricală Călin a declarat apel împotriva hotărîrii instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2015, apelul declarat de Călin Motricală a fost respins, fiind menținută fără modificări hotărîrea instanței de fond (f.d.162-170). La adoptarea soluției, instanța de apel a concluzionat că, într-adevăr conform dispoziţiilor art.68 alin.(1) şi (3) Codul muncii, contractul individual de muncă nu poate fi modificat decât printr-un acord suplimentar semnat de părţi, care se anexează la contract şi este parte integrantă a acestuia şi în acest sens la data de 05 martie 2014 apelantului Călin Motricală i-a fost prezentat spre semnare un acord adiţional la contractul individual de muncă nr.137 din 01 mai 2009 privind modificarea regimului de muncă, conform indicaţiilor medicale obligatorii prescrise prin Avizul nr.1 din 24 ianuarie 2014 al Comisiei Medicale Consultative, însă Călin Motricală în mod inexplicabil şi neîntemeiat a refuzat să semneze acest acord.

Totuşi cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală de către angajator a altor clauze ale contractului individual de muncă decât cele specificate la art. 68 alin. (2) este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul muncii. Totodată, conform dispoziţiilor art. 96 alin. (1) Codul muncii, pentru anumite categorii de salariaţi, în funcţie de vârstă, de starea sănătăţii, de condiţiile de muncă şi de alte circumstanţe, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi contractul individual de muncă, se stabileşte durata redusă a timpului de muncă. În acelaşi context, art. 100 alin. (4) Codul muncii stabileşte că, pentru invalizi, durata zilnică a timpului de muncă se stabileşte conform certificatului medical, în limitele duratei zilnice normale a timpului de muncă.

Or, intimatul în calitatea sa de angajator, este obligat să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor săi sub toate aspectele ce ţin de activitatea desfăşurată, iar obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului, care sunt prevăzute în mod direct de către normele legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186 din 10 iulie 2008, prin 3 art. 9, 10, 11, 13, 21 şi în mod special prin art. 23 potrivit căruia persoanele vinovate de încălcarea prezentei legi şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă poartă răspundere materială, disciplinară, administrativă şi penală conform legii.

Astfel, avînd în vedere, că apelantul Călin Motricală deţine gradul III de invaliditate, pe un termen nedeterminat şi cerinţele medicale obligatorii prescrise de către medicii profpatologi prin Avizul nr.1 al Comisiei Medicale Consultative din cadrul IMSP ”Spitalul Clinic al Ministerului Sănătăţii” din 21 ianuarie 2014, prin care în mod clar şi univoc a fost stabilită capacitatea apelantului Călin Motricală de a presta munci în funcţia deţinută pe o durată de până la 50% din timpul zilnic de muncă, angajatorul s-a conformat în mod corespunzător. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 14 decembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, Călin Motricală a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2015, a hotărârii Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 21 aprilie 2015, cu pronunțarea unei hotărîri noi prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, invocând încălcarea normelor de drept material și de drept procedural. Consideră că, ordinul Combinatului de Materiale de Construcţie ”Macon” societatea pe acţiuni nr.39 ”c” din 05 martie 2014, prin care a fost modificat regimul de muncă, respectiv și cuantumul salariului, fiind emis în baza Avizului Comisiei Medicale Consultative din 21 ianuarie 2014, este ilegal. Afirmă că, prin modificarea regimului de muncă fără consimțămîntul său, în mod unilateral, pe motiv de invalidate, în privința sa a avut loc o discriminare din partea angajatorului Combinatul de Materiale de Construcţie ”Macon” societatea pe acţiuni.

Iar, conform art. 8 Codul muncii este expres prevăzut că, se interzice orice discriminare în sfera muncii. Mai indică, că concluzia Comisiei Medicale Consultative din 21 ianuarie 2014 este falsificată, deoarece la acel moment nu era în țară, fapt confirmat prin înscrisurile de la poliția de frontieră, care confirmă că la acel moment s-a aflat în Italia și fizic nu a fost examinat medical. Specifică că, sunt criticabile motivațiile hotărîrilor judecătorești, precum că s- a propus recurentului alte locuri de muncă, care însă au fost refuzate de ultimul. Or, intimatul nu a prezentat instanțelor inferioare probe cu înscrisuri, care ar confirm cele declarate anterior. Avînd în vedere cele expuse, în temeiurile menționate, consideră că hotărîrile instanței de fond și de apel ilegale și neîntemeiate, care urmează a fi casate integral cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

La data de 03 februarie 2016 Combinatul de Materiale de Construcţie ”Macon” societatea pe acţiuni a depus referință, pledînd pentru declararea recursului depus de Motricală Călin ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au pronunțat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. 5 Tot odată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Motricală Călin în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de către Motricală Călin se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecători Iuliana Oprea Dumitru Mardari 6