2ra-2592/14 — Constatarea încalcării dreptului la examinarea în termen rezonabil

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-2592/14 Judecător: L. Pruteanu Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: L. Popova, M. Moraru, N. Craiu ÎNCHEIERE 26 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Sveatoslav Moldovan, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Dorogan Octavian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Dorogan Octavian împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil a cauze şi repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin această încălcare, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014, prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 10 februarie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 13 noiembrie 2013, Octavian Dorogan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei privitor la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin această încălcare.

Întru argumentarea acestor cerinţe reclamantul a invocat faptul că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012 cererea de chemare în judecată depusă către Compania Naţională de Asigurări în Medicină privind contestarea actului de nefurnizare a informaţiei oficiale - a fost respinsă, la data de 03 ianuarie 2013 a depus recurs, iar la 22 februarie 2013 a depus şi observații asupra procesului-verbal al şedinţei judiciare precum a înaintat şi recurs suplimentar la 14 martie 2013, astfel prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din data de 17 iulie 2013 cauza a fost ridicată de la examinare în ordine de recurs, cu remiterea dosarului în prima instanţă pentru examinarea observațiilor asupra procesului-verbal al şedinţei de judecată, iar prin decizia Curții Supreme de Justiţie din 23 octombrie 2013 cererea de recurs a fost respinsă.

Reclamantul a menţionat că dosarul dat s-a aflat în la examinare în prima instanţă din luna august 2012 şi pînă în luna decembrie 2012, dosar care la opinia sa nu prezintă careva complexitate. Explică că durata excesivă a procedurii de judecare a pricinii este imputabilă în totalitate instanţei de judecată, deoarece părţile la proces s-au folosit cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cadrul dezbaterilor judiciare nu a fost necesară elucidarea unor acţiuni procedurale complexe ca: examinarea la faţa locului, audierea mai multor martori, efectuarea expertizei, consultația specialistului și altele, instanţă avînd obligaţia să întreprindă toate măsurile adecvate pentru ca procesul civil să se desfaşoare în cadrul termenului rezonabil impus de dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

În cererea de chemare în judecată reclamantul a mai menţionat faptul că, la data de 22 decembrie 2012 a depus la prima instanţă cerere, prin care a solicitat instanţei întocmirea în termenul stabilit a hotărîrii integrale din 21 decembrie 2012, precum şi remiterea acesteia în adresa reclamantului şi concomitent a solicitat asigurarea posibilităţii de al lua cunoştinţă de procesul-verbal al şedinţei de judecată şi de a primi copii de pe acesta, precum şi copii de pe înregistrările audio ale şedinţei de judecată, cerinţe care au fost lăsate fară examinare şi răspuns, iar la data de 19 februarie 2013 i s-a oferit posibilitatea de a face cunoştinţă cu materialele pricinii şi primirii copiilor de pe documentele solicitate.

Reieşind din circumstanţele date reclamantul consideră că i s-a încălcat dreptul la judecare în termen rezonabil a cauzei sale, motiv din care s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin această încălcare. În cadrul examinării pricinii în fond reclamantul Dorogan Octavian şi-a modificat cerinţele, la data de 10 februarie 2013 a depus cerere de concretizare a cerinţelor sale, prin care a solicitat încasarea prejudiciului cauzat în cuantum de 90 000 lei, cu extinderea perioadei provocării acţiunilor prejudiciabile şi suferințelor grave din luna august 2012 pînă la momentul adoptării hotărârii de către instanţă.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 10 februarie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014, s-a respins apelul declarat de Dorogan Octavian și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani din 10 februarie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 25 iunie 2014, în termenul prevăzut de lege, Dorogan Octavian a depus cerere de recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă. În motivarea recursului a indicat că actele judecătorești contestate sunt ilegale și neîntemeiate, fiind bazate pe aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

A mai invocat recurentul că concluziile instanțelor inferioare sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei iar probele au fost apreciate arbitrar. Examinînd cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanțele inferioare au apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Dorogan Octavian nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătorești recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Dorogan Octavian ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Dorogan Octavian se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă