2ra-2311/14 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă : G.P. Colev dosarul 2ra-2311/14 instanţa de apel: A.I. Curdov, E.I. Dimina, E.P. Lazareva ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Galina Stratulat, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Uzun Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bolgar Dmitri către Uzun Victor, privind repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 04 martie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de către Uzun Victor, casată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 21 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a admis parţial acţiunea lui Bolgar Dmitri, c o n s t a t ă: La 02 ianuarie 2013, Bolgar Dmitrii a depus cerere de chemare în judecată către Uzun Victor, privind repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Bolgar Dmitri a indicat că la 07 iunie 2012, aproximativ pe la orele 09:00, Uzun Victor i-a aplicat acestuia cîteva lovituri cu pumnul pe faţă, prin care i-a cauzat leziuni corporale, în urma cărora starea sănătăţii acestuia s-a agravat şi el a fost nevoit să treacă tratamentul conform prescripţiilor medicului. Mai indică reclamantul Bolgar Dmitri că referitor la faptul aplicării loviturilor şi cauzării leziunilor corporale, de către CPR Comrat a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie, în baza căruia Uzun Victor a fost atras la răspundere contravenţională potrivit art. 78 alin. (3) şi art. 374 CC RM şi i-a fost aplicată o amendă în mărime de 60 unităţi convenţionale.

Menţionează reclamantul Bolgar Dmitri, că Uzun Victor a achitat amenda şi nu a contestat procesul-verbal menţionat, ce se confirmă prin informaţia expediată în adresa reclamantului de către CPR Comrat. Invocă reclamantul Bolgar Dmitri că în urma trecerii tratamentului a cheltuit 2758, 63 lei şi că aplicarea loviturilor în loc public, în prezenţa unui număr mare de martori oculari, precum şi în urma divulgării publice a informaţiei despre incident, i- au cauzat acestuia retrăiri şi suferinţe morale. Reclamantul Bolgar Dmitri solicită încasarea din contul lui Uzun Victor în beneficiul acestuia a sumei de 2758, 63 lei cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum şi a tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 21 iunie 2013, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată depusă de Bolgar Dmitrii şi s-a dispus încasarea din contul lui Uzun Victor în beneficiul lui Bolgar Dmitri a prejudiciului material în mărime de 2 758, 63 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 9000 lei, precum şi cheltuielile de judecată în mărime de 60 lei şi a taxei de stat în mărime de 250 lei, în rest acţiunea au fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 04 martie 2014, a fost admis apelul declarat de către Uzun Victor, casată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 21 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a admis parţial acţiunea lui Bolgar Dmitri, s-a dispus încasarea din contul lui Uzun Victor în beneficiul lui Bolgar Dmitri a compensaţiei prejudiciului material în sumă de 1636, 86 lei, a prejudiciului moral în sumă de 4000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 60 lei şi a taxei de stat în sumă de 150 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. La 30 aprilie 2014, Uzun Victor a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 04 martie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii lui Bolgar Dmitri.

În motivarea cererii de recurs recurentul Uzun Victor a indicat că decizia Curţii de Apel Comrat din 04 martie 2014 este ilegală şi pasibilă de-a fi casată, deoarece instanţa de apel a dat o apreciere greşită documentelor prezentate de către Bolgar Dmitri. La fel, recurentul Uzun Victor a indicat că odată ce Bolgar Dmitri intenţionat a încercat să ducă în eroare instanţele de judecată, acesta trebuie decăzut din dreptul de-a ai fi compensat prejudiciul moral. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Uzun Victor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, Uzun Victor nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţa de apel a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces.

Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2) şi (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar, alin. (4) al aceluiaşi articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Uzun Victor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Uzun Victor. Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas