2ra-3314/13 — Repararea prejudiciului material și moral

Instanţa de fond: D. Gherman Dosarul nr. 2ra-3314/13 Instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Purici Constantin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Purici Constantin împotriva lui Dragan Constantin şi Dragan Dorin, privind repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 mai 2013, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 15 martie 2013, cu pronunţarea unei hotărîri noi de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă : La 12 octombrie 2012, Purici Constantin a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dragan Constantin şi Dragan Dorin, privind repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 28 mai 2012, în jurul orei 20:00, în s. Şolcani r-l Soroca, careva motive, pîrîţii l-au lovit cu pumnii şi picioarele peste diferite părţi ale corpului, pricinuindu-i dereglare de sănătate de scurtă durată. Susţine reclamantul că în timp ce era bătut de către pîrîţi, aceştia i-au rupt lănţişorul de aur şi cămaşa, prin ce i-au cauzat un material în sumă de 5.000 lei. Pentru comiterea acestei contravenţii, pîrîţii au primit o sancţiune sub formă de amendă. Cere reclamantul încasarea din contul pîrîţilor a prejudiciului material în sumă de 5.000 lei şi 10.000 lei cu titlu de prejudiciu moral. 1 În cadrul judecării pricinii, reclamantul a depus o cerere de modificare a acţiunii, prin care a solicitat încasarea din contul pîrîţilor a prejudiciului material în sumă de 5.903 lei şi prejudiciul moral – 15.000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 15 martie 2013, acţiunea a fost admisă parţial şi s-a dispus încasarea solidară din contul pîrîţilor în beneficiul reclamantului a sumei de 5.703 lei cu titlu de prejudiciu material şi 8.000 lei – prejudiciu moral. În rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 11 aprilie 2013, Dragan Constantin şi Dragan Dorin au contestat-o cu apel, prin care au solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi de, respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 mai 2013, hotărîrea instanţei de fond a fost casată şi pronunţată o hotărîre nouă, prin care s-a dispus încasarea din contul lui Dragan Constantin a sumei de 1.000 lei şi din contul lui Dragan Constantin 500 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în beneficiul lui Purici Constantin.

În rest acţiunea a fost respinsă. La 24 iulie 2013, Purici Constantin a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Susţine recurentul că vina intimaţilor a fost dovedită şi prin urmare concluzia instanţei de apel de micşorare a cuantumului prejudiciului mora şi respingerea cerinţei de încasare a prejudiciului material, sunt neîntemeiate. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Bălţi a pronunţat decizia la 23 mai 2013 şi a fost recepţionată de către recurent la 13 iunie 2013 (f.d. 84), iar cererea de recurs a fost depusă la 24 iulie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Purici Constantin este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de Purici Constantin împotriva decizie Curţii de Apel Bălţi din 23 mai 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 3 d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Purici Constantin se consideră inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4