3ra-763/14 — Cu privire la anularea ordinului privind sancţionarea disciplinară cu concediere

Dosarul nr.3ra-763/14 prima instanţă: M. Avornic instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu şi V. Pruteanu DECIZIE 20 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă, Constantin Alerguş şi Nadejda Toma studiind cererea de recurs depusă de către de Lupolov Iurie în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lupolov Iurie împotriva Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Lupolov Iurie cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 28 ianuarie 2013, c o n s t a t ă: La 02 septembrie 2013, Lupolov Iurie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne privind la anularea actului administrativ. În motivarea acţiunii Lupolov Iurie a indicat că, până la emiterea ordinului de concediere dânsul a activat în funcţia de şef de sector al sectorului de poliţie nr. 1 al Inspectoratului de poliţie Centru, Direcţia de poliţie mun. Chişinău al Inspectoratului General de Poliţie a Ministerului Afacerilor Interne, având gradul de locotenent-colonel de poliţie. Prin ordinul Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne nr. 346 ef din 23 august 2013, Lupolov Iurie a fost sancţionat disciplinar cu concediere din poliţie.

Susţine reclamantul că, drept temei de concediere au servit prevederile art. 47 alin. (1) lit. k) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, precum şi încălcarea de către Lupolov Iurie a art. 26 alin. (1) lit. a), b), d), l) şi m) din aceeaşi lege, din care rezultă că ultimul pe parcursul funcţiei deţinute de şef de sector al sectorului de poliţie nr. 1 al Inspectoratului de poliţie Centru, Direcţia de poliţie mun. Chişinău, a avut un comportament nedemn, nu a fost imparţial, a dat dovadă de lipsă de respect încălcînd drepturilor şi libertăţilor persoanei, nu s-a prezentat în faţa persoanei la care s-a adresat, a dat indicaţii ilegale subalternului, a solicitat, pretins şi primit bunuri, mijloace financiare şi alte favoruri necuvenite de la cetăţeni, compromiţând prestigiul autorităţii din care activa.

Totodată reclamantului Lupolov Iurie îi este imputată şi nerespectarea prevederilor art. 28 alin. (1) lit. g) şi h) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, care interzic poliţistului să abuzeze de calitatea oficială, să compromită, prin 1 activitatea sa privată ori publică, prestigiul funcţiei sau al autorităţii din care face parte şi să solicite sau să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, destinate personal acestuia sau familiei sale. A mai indicat Lupolov Iurie că, la finalizarea anchetei de serviciu, acestuia nu i-au fost prezentate materialele anchetei respective, astfel fiind încălcate prevederile art. 55 din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului.

Susţine reclamantul că, prin ordonanţa procurorului în Procuratura anticorupţie din 31 iulie 2013, dânsul a fost scos de sub urmărire penală, din lipsa faptului infracţiunii, iar motivul concedierii sale din poliţie bazat pe pretinderea, acceptarea şi primirea de bunuri, mijloace financiare cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, destinate personal acestuia sau familiei sale este neîntemeiat. Consideră Lupolov Iurie că, nu a comis acte de corupţie sau de influenţă asupra persoanelor şi ordinul Inspectoratului General de Poliţie a Ministerului Afacerilor Interne nr. 346 ef din 23 august 2013 privind concedierea lui din poliţie este ilegal.

Solicită Lupolov Iurie, anularea ordinului emis de Şef al Inspectoratului General de Poliţie a Ministerului Afacerilor Interne nr. 346 ef, din 23 august 2013 privind sancţionarea disciplinară cu concediere a dînsului din Poliţie, restabilirea în funcţia deţinută anterior de şef de sector al sectorului de poliţie nr. 1 al Inspectoratului de poliţie Centru, Direcţia de poliţie mun. Chişinău, încasarea salariului şi a suplimentelor pentru perioada de absenţă forţată de la serviciu, a prejudiciului moral în mărime a trei salarii minime şi a cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 130, 133-139).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, apelul declarat de Lupolov Iurie a fost respins ca nefondat, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2014 (f.d. 169, 170-174). La 14 mai 2014 Lupolov Iurie a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014 şi a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2014, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel recursul declarat la 14 mai 2014 de către Lupolov Iurie se consideră depus în termen.

În motivarea recursului a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial, fiind încălcate normele de drept material şi normele de drept procedural şi în concluzie au fost emise decizii ilegale. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintînd acţiunea în judecată împotriva Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, Lupolov Iurie a solicitat anularea ordinului emis de Şeful Inspectoratului General al Poliţiei nr. 346 ef din 23 august 2013 privind sancţionarea sa disciplinară cu concedie din poliţie, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la serviciu, precum şi a prejudiciului moral în mărime 2 de trei salarii medii lunare. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prima instanţă a ajuns la concluzia netemeinicii acţiunii depuse de Lupolov Iurie, motivînd prin faptul că atît acţiunile ilegale, cît şi comportamentul neadecvat admis de către Lupolov Iurie, au fost confirmate prin plîngerile cet.

Galoi Veaceslav, Oprea Natalia şi Oprea Romeo, iar emiterea ordonanţei privind clasarea cauzei penale cu scoaterea de sub urmărire penală din 20 noiembrie 2013, nu duce la anularea ordinului de concediere, or angajatorul poate sancţiona disciplinar colaboratorul de poliţie şi pentru încălcări ale disciplinei de serviciu, fără a fi atras la răspundere penală. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014 apelul declarat de către Lupolov Iurie a fost respins ca neîntemeiat, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2014. Cu relevanţă la această concluzie, instanţa de recurs reţine că, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Lupolov Iurie, instanţa de apel a ajuns la concluzia legalităţii hotărîrii primei instanţe motivînd prin faptul că, prima instanţă corect a constatat circumstanţele cauzei şi corect a aplicat legea.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată însă că, decizia instanţei de apel este în contradicţie cu prevederile art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, fiind una nemotivată, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavînd putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul existent la dosar, precum şi normelor de drept ce reglementează acest aspect.

Conform alin. (4) al art. 432 CPC săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În acest sens instanţa de recurs constată, că contrar prevederilor art. 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel nu a verificat, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă, prin urmare, decizia instanţei de apel este nemotivată.

Or, judecînd în echitate, instanţa de apel, urma să se expună asupra tuturor temeiurilor invocate în apel, în privinţa circumstanţelor şi raporturilor juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi asupra probelor examinate în prima instanţă. Astfel reieşind din cele menţionate, Colegiul constată că instanţa de apel a emis decizia de respingere a apelului declarat de către Lupolov Iurie fără a se pronunţa asupra argumentelor formulate în cererea de apel şi fără a cerceta deplin şi obiectiv cumulul circumstanţelor cauzei, bazate pe înscrisurile anexate la dosar, punînd la baza deciziei de respingere a apelului declarat de Lupolov Iurie împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 28 ianuarie 2014, probe neexaminate în cadrul şedinţelor de apel. În calitate de argument al instanţei de apel de respingere a apelului declarat de către Lupolov Iurie şi de menţinere a hotărîrii primei instanţe, a fost faptul că din materialele anchetei de serviciu s-a stabilit comportamentul neadecvat şi agresiv al recurentului Lupolov Iurie faţă de cet. Oprea Natalia şi Sitişco Nina, în timpul exercitării funcţiilor de serviciu, fără însă a face referire la probe concrete în temeiul cărora instanţa de apel îşi bazează decizia sa, precum legătura cauzală dintre acţiunile ilegale ale recurentului şi temeinicia ordinului emis de Şeful Inspectoratului General al Poliţiei nr. 3 346 ef din 23 august 2013 privind sancţionarea disciplinară cu concediere a recurentului.

Urmează de menţionat că, Lupolov Iurie nu recunoaşte încălcările indicate în ordinul de concediere nr. 346 ef din 23 august 2013 şi nici declaraţiile date de către cet. Oprea Natalia, Oprea Romeo, Sitişco Nina, Medvedenco Ruslan şi Prepeliţa Ion, privind încălcarea de către recurent a prevederilor Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, precum şi Codul de etică şi deontologie al poliţistului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, instanţa de apel în vederea stabilirii admiterii de către Lupolov Iurie a unui comportament neadecvat şi agresiv faţă de cet. Oprea Natalia şi Sitişco Nina, urma să verifice procesul-verbal al primei instanţe şi să audieze aceste persoane în cadrul şedinţei de judecată.

Or, Judecătoria Centru, mun. Chişinău în hotărîrea judecătorească din 28 ianuarie 2014 a făcut referire la plîngerile cet. Galoi Veaceslav, Oprea Natalia şi Oprea Romeo privind comportamentul agresiv al recurentului Lupolov Iurie, fără însă a audia aceste persoane în cadrul şedinţei de judecată cu reflectarea declaraţiilor respective în procesele-verbale ale instanţei de fond. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Potrivit art. 390 alin. (1) lit. e) CPC decizia instanţei de apel trebuie să conţină motivele concluziilor instanţei de apel şi referirea la legea guvernantă. Totodată hotărârea trebuie să fie certă, completă, corectă, clară, consecutivă, convingătoare şi concretă. Circumstanţele şi probele constatate în cauză urmează să fie expuse într-o strictă consecutivitate logică. De asemenea concluziile instanţei expuse în partea motivată a hotărârii trebuie să coincidă cu circumstanţele pricinii, constatate pe parcursul dezbaterilor judiciare, în caz contrar hotărârea fiind lovită de nulitate. Astfel Colegiul consideră concluziile instanţei de apel ca fiind neîntemeiate, bazate pe aprecierea declarativă a circumstanţelor pricinii şi cercetarea arbitrară a probelor, iar erorile judiciare nu pot fi corectate de instanţa de recurs, din care considerent pricina urmează a fi restituită spre rejudecare.

Mai mult ca atît, instanţa de apel în decizia recurată, face referire şi la plîngerea cet. Prepeliţă Ion adresată Serviciului Securitate internă şi combatere a corupţiei a Ministerului Afacerilor Interne din 06 august 2013, privind acţiunile neadecvate şi comportamentul nedemn al recurentului Lupolov Iurie faţă de cetăţeni, care însă a fost apreciată critic de către organul de urmărire penală, fiind calificată ca răzbunare din partea cet. Prepeliţă Ion faţă de Lupolov Iurie, din care considerent s-a refuzat în pornirea urmăririi penale în privinţa lui Lupolov Iurie în baza respectivei plîngeri, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii (f.d. 100-101). Ca urmare, instanţa de apel urma să audieze cet.

Prepeliţă Ion în cadrul şedinţei de judecată şi să verifice veridicitatea declaraţiilor date de către acesta în privinţa comportamentului recurentului Lupolov Iurie. În acest sens, instanţa de recurs reţine că, concluziile instanţei de apel pe marginea cazului dat, privind respingerea acţiunii lui Lupolov Iurie împotriva Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea actului administrativ, sunt bazate pe probe nepertinente şi neconcludente, care nu pot fi puse la baza adoptării unei hotărîrii legale şi motivate. 4 Mai mult ca atît, instanţa de apel în vederea adoptării unei decizii legale şi întemeiate, nu a examinat pe deplin circumstanţele cauzei, apreciind arbitrar pertinenţa, admisibilitatea şi veridicitatea înscrisurilor anexate la dosar, precum şi legătura dintre aceste înscrisuri şi temeinicia ordinului de concediere a recurentului.

Ca urmare, Colegiul ajunge la concluzia, că instanţa de apel a examinat formal legalitatea hotărârii primii instanţe, nu a verificat temeinicia constatărilor acesteia şi fără a elucida pe deplin circumstanţele cauzei, a confirmat arbitrar legalitatea actului contestat, întemeindu-şi concluziile pe probe ce nu au fost verificate şi examinate în modul stabilit, în şedinţa de judecată. În cererea de recurs, Lupolov Iurie a mai indicat că de către intimat au fost încălcate regulile de procedură privind aplicarea sancţiunii disciplinare în privinţa recurentului şi anume art. 55 alin. (4) din Legea nr. 320 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului din 27 decembrie 2012. Conform alin. (2) şi (4) art. 55 din legea sus-indicată, la examinarea abaterii disciplinare, audierea poliţistului şi consemnarea susţinerilor sale sînt obligatorii.

Poliţistul în privinţa căruia se desfăşoară ancheta de serviciu are dreptul să cunoască integral materialele anchetei, să solicite şi/sau să prezinte probe în apărare. Instanţa de recurs reţine că la materialele cauzei nu sunt anexate probe sau înscrisuri privind aducerea de către intimat la cunoştinţa recurentului Lupolov Iurie a materialelor anchetei de serviciu pe marginea abaterilor disciplinare imputate acestuia. Colegiul constată că, atît instanţa de apel cît şi prima instanţă nu au verificat respectarea de către intimat a dreptului recurentului Lupolov Iurie de a face cunoştinţă cu materialele anchetei de serviciu şi nici nu s-au expus asupra pretenţiei recurentului în acest sens.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia că instanţa de apel a examinat insuficient circumstanţele pricinii, nu a supus examinării depline cumulul probelor şi înscrisurilor anexate la dosar, iar conţinutul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014 nu reflectă motivarea desfăşurată a concluziilor instanţei în ceea ce priveşte respingerea apelului, având un caracter superficial şi evaziv fapt care serveşte temei de casare cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. Urmează de menţionat şi faptul că, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei.

Potrivit recomandărilor avizului nr.11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, o motivaţie şi o analiză clară sunt cerinţele fundamentale ale hotărârilor judecătoreşti şi un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în care Curtea condamnă Statele pentru încălcarea art. 6 din Convenţie, nemotivarea hotărârilor de către instanţele de judecată aduce atingere echităţii procesului (Flux vs Moldova, hotărîrea din 20 noiembrie 2007, Tejedor Garcia vs Spania, hotărârea din 16 decembrie 1997, §31; Vasilescu vs România hotărârea din 08 iunie 2006). Din interpretarea art. 6§1 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se pronunţa în hotărârile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate 5 de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi să respecte prevederile legislaţiei materiale, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată pe circumstanţele de fapt şi de drept stabilite în cadrul procesului judiciar şi în confirmate cu cumulul de probe pertinente şi concludente. În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1) lit. c), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Lupolov Iurie.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lupolov Iurie împotriva Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne privind anularea ordinului emis de Şef al Inspectoratului General de Poliţie a Ministerului Afacerilor Interne nr. 346 ef, din 23 august 2013 privind sancţionarea disciplinară cu concediere a lui Lupolov Iurie din Poliţie, restabilirea în funcţia deţinută anterior de şef de sector al sectorului de poliţie nr. 1 al Inspectoratului de poliţie Centru, Direcţia de poliţie mun. Chişinău, încasarea salariului şi a suplimentelor pentru perioada de absenţă forţată de la serviciu, a prejudiciului moral în mărime a trei salarii minime şi a cheltuielilor de asistenţă juridică, cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă Constantin Alerguş Nadejda Toma 6