2ra-1592/14 — Declararea nulităţii contractului de arendă

prima instanţă: A.Miron nr.2ra-1592/14 instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, Sv.Caitaz ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Sofia Cravcenco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cravcenco Gheorghe şi Cravcenco Sofia împotriva lui Cojocaru Iurie, Şevcenco Irina şi executorul judecătoresc Untură Olga cu privire la declararea nulităţii contractului de arendă, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Sofia Cravcenco şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 20 mai 2013 c o n s t a t ă La 11 noiembrie 2011 Gheorghe Cravcenco şi Sofia Cravcenco au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cojocaru Iurie, Şevcenco Irina şi executorul judecătoresc Untură Olga cu privire la declararea nulităţii contractului de arendă.

În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat că, în baza încheierii executorului judecătoresc Untură Olga nr. 084-18-197/10 din 18 februarie 2011, la data de 04 martie 2011 Cravcenco Gheorghe şi Cravcenco Sofia şi toţi membrii familiei au fost evacuaţi din ap. 93 situat pe str. Florilor, 16/2, mun. Chişinău, fără acordarea altui spaţiu locativ, iar bunurile rămase în apartament au fost transmise spre păstrare lui Cojocaru Iurie. Menţionează că în scopul asigurării păstrării bunurilor ce aparţin reclamanţilor, a fost încheiat contract de arendă din 04 martie 2011 între Cojocaru Iurie şi Şevcenco Irina. Susţin reclamanţii că, din momentul evacuării, apartamentul în cauză contrar prevederilor art.1092 CC a fost dat în chirie unor terţe persoane, care s-au folosit de bunurile lor, astfel fiind încălcate prevederile privind păstrarea bunurilor transmise spre păstrare.

Consideră reclamanţii că contractul de arendă din 04 martie 2011 este unul fictiv si simulat, deoarece contravine normelor morale si etice si care a fost încheiat cu scopul de a obţine profit şi încălcarea prevederile art. 716 CC. Solicită reclamanţii declararea nulităţii contractului de arendă din 04 martie 2011 încheiat între Cojocaru Iurie şi Şevcenco Irina. La data de 24 aprilie 2012 reclamanţii Cravcenco Gheorghe şi Cravcenco Sofia au depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd declararea nulităţii contractului de arendă din 04 martie 2011 încheiat între Cojocaru Iurie şi Şevcenco Irina, încasarea în mod solidar de la Cojocaru Iurie, Şevcenco Irina şi executorul judecătoresc Untură Olga a prejudiciului material în mărime de 27 342 lei, restituirea sumei de 4 000 lei şi prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei.

În motivarea cererii reclamanţii au indicat că, după restituirea bunurilor personale care se aflau în apartamentul nr.93, str. Florilor, 16/2 mun. Chişinău la data de 25 noiembrie 2007 , reclamanţilor nu le-au fost restituite mai multe lucruri, astfel fiindu-le cauzat un prejudiciu material în mărime de 21 442 lei. De asemenea nu li s- au restituit şi actele care se aflau în apartament şi au dispărut din vina pîrîţilor. Potrivit prevederilor legale a Codului de Executare, executorul judecătoresc Untură Olga nu a avut dreptul să dea bunurile spre păstrare creditorilor. Contractul de arendă din 04 martie 2011 a fost încheiat fără acordul reclamanţilor, fiindu-le încălcate drepturile sale. Mai menţionează că Cojocaru Iurie a obţinut venit din darea în chirie a apartamentului şi lucrurilor personale a reclamanţilor persoanelor terţe.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîscani mun. Chişinău din 20 mai 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Sofia Cravcenco şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Răşcani mun.Chişinău din 20 mai 2013. La 18 martie 2014 Sofia Cravcenco a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sofia Cravcenco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Sofia Cravcenco în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sofia Cravcenco ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Sofia Cravcenco se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Galina Stratulat