2ra-777/14 — Încasarea datoriei

prima instanță: I.Tutunaru dosarul nr.2ra-777/14 instanța de apel: N.Budăi, A.Nogai, I.Muruianu ÎNCHEIERE 05 martie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Dumitru Mardari, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cojocaru Iurie, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Cojocaru Iurie împotriva lui Cravcenco Gheorghe și Cravcenco Sofia, privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chșinău din 07 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Cravcenco Sofia, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 17 septembrie 2012 și s-a pronunțat o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 25.04.2012 Cojocaru Iurie s-a adresat cu acțiune în judecată împotriva lui Cravcenco Gheorghe și Cravcenco Sofia privind încasarea datoriei. În motivarea acțiunii a invocat că pârâţii au fost evacuați din apartamentul nr.93 din str. Florilor 16/2, mun. Chişinău, fără acordarea altui spațiu locativ, iar bunurile acestora, ce se aflau în apartament la momentul evacuării, au fost transmise de executorul judecătoresc la păstrare reclamantului pe un termen de 3 luni. Ulterior, pârâtul a înstrăinat apartamentul lui Şevcenco Irina. Reclamantul a menționat că, deoarece pârâții nu au dorit să-şi ridice bunurile din apartament la evacuare şi au fost transmise acestuia la păstrare ca și creditor, a încheiat cu Şevcenco Irina un contract de depozitare a bunurilor, deoarece în anul 2010 a vîndut acesteia apartamentul respectiv.

Bunurile s-au păstrat în apartamentul lui Şevcenco Irina până la 25.11.2011, fiindu-i achitată suma de 22627 lei ca plată pentru depozitare. Astfel, a solicitat încasarea acestei sume de la pârâţi, inclusiv cheltuielile de judecată pe care le-a suportat. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 17.09.2012 acțiunea reclamantului a fost admisă. S-a încasat de la Cravcenco Gheorghe și Cravcenco Sofia în mod solidar în beneficiul lui Cojocari Iurie suma totală de 22715 lei, din care cheltuielile pentru păstrarea bunurilor în mărime de 22627 lei, cheltuielile de judecată 88 lei și taxa de stat 680 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07.11.2013, a fost admis apelul depus de Cravcenco Sofia, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 17.09.2012 și s-a pronunțat o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 03.01.2013, Cojocaru Iurie a declarat recurs, în termen legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat că la examinarea acțiunii, instanța de apel a încălcat art. 388 alin.(1), lit.b) CPC, și anume pricina a fost judecată în absența sa, nefiindu-i comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, ca urmare fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil. Recurentul mai invocă încălcarea art. 188 CPC, precum că apelantul nu a prezentat nici un fel de probe în susținerea apelului, făcând doar declarații generale, astfel fiind încălcat și art.365 alin.(l) lit.e) CPC, care prevede depunerea probelor în susținerea apelului.

Recurentul afirmă că prin decizia instanței de apel din 07.11.2013 au fost încălcate prevederile Codului de executare, și anume art.art. 124 alin.(3), 149 alin.(2). Menționează în acest context, că a încheiat un contract de arendă cu Sevcenco Irina pentru păstrarea bunurilor debitorului evacuat, suportînd cheltuieli de păstrare în suma de 22627 lei, exprimate prin plata locațiunii. Afirmă, că aceste cheltuieli urmau a fi suportate din contul debitorului conform prevederilor art. 149 (2) Cod de executare, însă de fapt au fost suportate de către recurent conform condițiilor stipulate în contractul nr.l din 04.03.2011 punctul 2, sub-punctul 2.1. Totodată, recurentul consideră că instanța de apel nu și-a motivat decizia și are la bază declarațiile apelantului.

Ca urmare, solicită casarea deciziei instanței de apel ca ilegală și menținerea hotaririi instanței de fond. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cojocaru Iurie este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziția art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurentul Cojocaru Iurie în cererea de recurs, precum că decizia instanței de apel din 07.11.2013 este ilegală, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute. Dezacordul cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 07.11.2013, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „...art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale 2 specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menționate şi avînd în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cojocaru Iurie, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Cojocaru Iurie, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Dumitru Mardari Oleg Sternioală 3