2ra-2166/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate asupra proprietăţii

dosarul nr. 2ra-2166/14 prima instanţă: G. Colev instanţa de apel: A. Curdov, E. Lazareva şi E. Dimina ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Druţă şi Maria Ghervas examinând admisibilitatea recursului declarat de Ivan Babaraica, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Babaraica împotriva Primăriei mun. Comrat cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 11 februarie 2014, prin care a fost admisă parţial cererea de apel declarată de Ivan Babaraica cu casarea hotărârii Judecătoriei Comrat din 07 octombrie 2013 şi pronunţarea unei noi hotărîri, c o n s t a t ă: La 13 septembrie 2013, Ivan Babaraica a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.

Comrat cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că în anul 1970, de către tatăl său – Dmitri Babaraica a fost construită casa de locuit de pe str. Maiacovschi 4, oraşul Comrat. Documentele privind permisiunea ce ţine de ridicarea bunului imobil nu s-au păstrat. A menţionat, reclamantul, că dreptul de proprietate asupra casei anterior menţionate nu este înregistrat în registrul bunurilor imobile, iar în dosarul de inventariere casa respectivă figurează după Dmitri Babaraica. Potrivit copiei autentificate a planului terenului de pămînt situat pe str. Maiacovschi 4, oraşul Comrat, bunul imobil sub numărul cadastral 9601232034, cu suprafaţa de 0,0734 ha a fost înregistrat după Primăria mun.

Comrat la 26 noiembrie 2001 în baza Legii nr. 186 din 06 noiembrie 1998 privind administraţia publică locală. 1 Consideră, Ivan Babaraica, că tatăl său a posedat şi s-a folosit de casa de locuit asemenea unui proprietar de bună credinţă o perioadă de 33 ani, începînd cu anul 1970 şi pînă la decesul ultimului din 29 martie 2003. În bunul imobil de pe str. Maiacovschi 4, oraşul Comrat, alături de tatăl reclamantului au locuit membrii familiei acestuia: soţia – Anna Babaraica, decedată la 02 septembrie 2001; copii – Vasile Babaraica, decedat la 31 martie 2008 şi Ivan Babaraica, fapt confirmat prin copia din registrul de evidenţă a gospodăriilor pentru anii 1997-2001. Mai indică partea că după decesul părinţilor şi al fratelui său, a primit în posesiune casa respectivă, folosindu-se de aceasta ca un bun proprietar pînă în prezent.

Afirmă, Ivan Babaraica, că posesiunea imobilului vizat de el a fost exercitată în mod deschis, cu bună voinţă, neîntrerupt, ca un bun proprietar, cu achitarea tuturor impozitelor şi a plăţilor comunale. La situaţia din 12 septembrie 2013, reclamantul a menţionat că nu sunt careva datorii de achitare a serviciilor comunale, în privinţa impozitului asupra bunului imobil, precum şi a impozitului funciar, fapt confirmat prin certificatul biroului de impozite mun. Comrat din 12 septembrie 2013. Cere, Ivan Babaraica, admiterea cererii de chemare în judecată cu recunoaşterea dreptului de proprietate dobîndit prin uzucapiune asupra casei de locuit de pe str. Maiacovschi 4, oraşul Comrat. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 07 octombrie 2013, acţiunea depusă de Ivan Babaraica a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 11 februarie 2014, a fost admisă parţial cererea de apel declarată de Ivan Babaraica, cu casarea hotărârii Judecătoriei Comrat din 07 octombrie 2013 şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea depusă de Ivan Babaraica a fost respinsă ca neîntemeiată în baza unui alt temei decît cel indicat de prima instanţă. La 15 aprilie 2014, Ivan Babaraica a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 26 februarie 2014, Curtea de Apel Comrat a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 11 februarie 2014 (f.d. 64). Potrivit avizului de recepţie, decizia menţionată a fost recepţionată de recurent la 02 martie 2014 (f.d. 65). Astfel, recursul declarat la 15 aprilie 2014 se consideră depus în termen. Recurentul, Ivan Babaraica, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

2 În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 04 iunie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Primăriei mun. Comrat cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Ivan Babaraica, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

3 În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ivan Babaraica, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Ivan Babaraica se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Tatiana Vieru Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas 4