2ra-2271/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate, uzucapiune

prima instanţă: L. Holoveţcaia dosarul nr. 2ra-2271/14 instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina, E. Lazareva ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Valeriu Doagă Judecătorii: Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Chihaioglo Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Chihaioglo Ivan către Primăria mun. Comrat cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate în baza uzucapiunii asupra imobilului, situat în mun.

Comrat, str. Şevcenco, nr. 97, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 14 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Chihaioglo Ivan, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Comrat din 05 iunie 2013, c o n s t a t ă La 01 octombrie 2012, reclamantul Chihaioglo Ivan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Primăria mun. Comrat cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate în baza uzucapiunii asupra imobilului, situat în mun. Comrat, str. Şevcenco, nr. 97. În motivarea acţiunii reclamantul Chihaioglo Ivan a invocat, că în anul 1973 el a construit casa locativă, situată pe str. Şevcenco, nr. 97, mun. Comrat. Indică că documentele de autorizaţie şi recepţie finală au fost pierdute, şi la momentul adresării în instanţa de judecată dreptul de proprietate asupra imobilului menţionat nu a fost înregistrat după nimeni.

În dosarul de inventariere nr. 75638 construcţia figurează după reclamant. Terenul de pămînt cu numărul cadastral 9601218001 cu suprafaţă de 0,0653 ha a fost înregistrat după primăria mun. Comrat la 26 iulie 2001. Reclamantul indică, că pe parcursul a 39 ani el a realizat posesiunea utilă a casei locative susmenţionate în mod deschis, neîntrerupt, sub numele proprietarului şi cu achitarea tuturor plăţilor comunale şi fiscale, datorii care la momentul depunerii acţiunii nu erau. 1 Reclamantul se referă la faptul, că din anul 1959 pînă în anul 1996 nu au fost duse copiile registrelor de evidenţă a gospodăriilor mun. Comrat.

În registrele de evidenţă a gospodăriilor în anii 1997-2001 strada Şevcenco a fost introdusă parţial, şi datele despre componenţa familiei reclamantului nu figurează, iar deja din anul 2002 pînă în anul 2011 potrivit datelor din registre de evidenţă a gospodăriilor reclamantul figurează ca capul gospodăriei, şi prin certificatul primăriei din 03 septembrie 2012 se confirmă, că reclamantul achita la timp impozitul asupra imobilului şi impozitul funciar. Conformitate cu art. 332 alin. (1) Cod civil dacă o persoană, fără să fi dobîndit dreptul de proprietate, a posedat cu bună-credinţă sub nume de proprietar un bun imobil pe parcursul a 15 ani, aceasta devine proprietarul bunului respective, de aceea reclamantul solicită instanţei să recunoască după el dreptul de proprietate asupra casei susmenţionate în baza uzucapiunii.

Prin încheierea Judecătoriei Comrat din 30 noiembrie 2012 instanţa a încetata procesul pe prezenta cauză civilă în ordinea art. 265 lit. a) CPC, deoarece dosarul nu poate fi examinat în ordinea procedurii civile (f.d. 45-46). Prin decizia Curţii de Apel Comrat 18 februarie 2012 a fost admis recursul reclamantului şi cauza a fost expediată spre o nouă judecare în aceeaşi instanţă în alt complet de judecată (f.d. 54-55). Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 05 iunie 2013 a fost respinsă cerinţa înaintată de Chihaioglo Ivan către Primăria mun. Comrat cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate în baza uzucapiunii asupra imobilului, situat în mun. Comrat, str. Şevcenco, nr. 97, ca neîntemeiată (f.d.

88-90). Pe 04 iulie 2013 reclamantul Chihaioglo Ivan a depus apel împotriva acestei hotărîri (f.d. 87), pe care l-a motivat cu completările la apel la 17 septembrie 2013 (f.d. 102-103), solicitînd casarea acesteia cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 14 ianuarie 2014, apelul declarat de Chihaioglo Ivan a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Comrat din 05 iunie 2013 (f.d. 125-128). La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă corect a stabilit circumstanţele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform prevederilor art. 130 CPC şi a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată, cu respectarea normelor de drept material şi procesual.

Astfel, în conformitate cu art. 332 Cod civil dacă o persoană, fără să fi dobîndit dreptul de proprietate, a posedat cu bună-credinţă sub nume de proprietar un bun imobil pe parcursul a 15 ani, aceasta devine proprietarul bunului respectiv. Instanţa de apel a menţionat că în cazul dat această normă de drept nu poate fi aplicată pentru cauza civilă examinată, deoarece posesiunea cu bună-credinţă 2 presupune, inclusiv, şi obligaţia persoanei, care pretinde la procurarea dreptului de proprietate asupra bunului, de a efectua toate acţiunile necesare în privinţa acestui bun pentru prevenirea posibilei încălcări a legii. La caz, încălcarea legii se referă lipsa documentelor care stabilesc dreptul asupra casei, situată în mun.

Comrat, str. Şevcenco, nr. 97. În conformitate cu art. 28 alin. (1) Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie nr. 163 din 09 iulie 2010, construcţiile executate în lipsa certificatului de urbanism pentru proiectare, a documentaţiei de proiect şi a autorizaţiei de construire se consideră construcţii neautorizate. După cum rezultă din materialele cauzei, reclamantul nu deţine toate documentele susmenţionate, de aceea casa litigioasă, în conformitate cu norma susmenţionată, este neautorizată. În conformitate cu art. 41 Legea privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului nr. 835 din 17 mai 1996, amplasarea şi proiectarea construcţiilor şi amenajărilor se autorizează prin certificatul de urbanism, iar executarea lor, prin autorizaţia de construire.

Instanţa de apel a menţionat că în conformitate cu art. 18 alin. (1) Legea privind calitatea în construcţii nr. 721 din 02 februarie 1996, recepţia construcţiilor este obligatorie şi constituie certificarea realizării acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în conformitate cu documentaţia de proiect şi execuţie şi cu alte documente cuprinse în cartea tehnică a construcţiei. În conformitate cu art. 21 alin. (3) din aceeaşi Lege, fără înregistrarea autorizaţiei de construire la Inspecţia de Stat în Construcţii, se interzice executarea de lucrări la construcţiile menţionate la art. 2 alin. (1). Art. 2 alin. (1) din legea menţionată prevede, că prevederile prezentei legi se aplică construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora, indiferent de tipul de proprietate sau destinaţie, denumite în continuare construcţii, precum şi lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii ale acestora.

Astfel, recunoaşterea dreptului de proprietate cu înregistrarea construcţiilor neautorizate prin hotărîrea instanţei judecătoreşti ar fi fost un schimb al judecării în aprecierea unor aspecte de interese sociale, referitoare la asigurarea calităţii în construcţii, corespunderii construcţiilor neautorizate cu cerinţele exploatării lor, care au fost stabilite în actele legislative enumerate mai sus. Faptul, că casa a fost construită în anul 1973, şi documentele în prezent nu s- au păstrat, nu-l eliberează pe reclamant de la obligaţia perfectării cuvenite a acestui imobil prin adresarea în organele de drept. Prin urmare, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra construcţiilor neautorizate este ilegală.

Declaranţii trebuie să respecte procedura, stabilită de lege pentru asemenea cazuri, adică procedura prejudiciară, care constă în adresarea în organele competente cu cererile privind legalizarea construcţiilor neautorizate. 3 La 27 martie 2014 Chihaioglo Ivan, în termen, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Comrat din 14 ianuarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat următoarele încălcări: - Atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel, eronat au apreciat faptul că construcţia în cauză este o construcţie neautorizată, careva probe în acest sens nu se regăsesc.

- Consideră că, a prezentat toate actele necesare ce confirmă faptul că este posesor şi are dreptul de a solicita recunoaşterea dreptului prin uzucapiune, deoarece o foloseşte cu bună credinţă mai mult de 15 ani, achită impozitele fiscale şi cele funciare. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Chihaioglo Ivan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Chihaioglo Ivan, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

4 Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Chihaioglo Ivan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Chihaioglo Ivan, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 5