- Dosarul nr.
- 2rac-399/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 20 august 2014
- Părțile
- SRL Frigoexpres vs SRL Mondunivertrans
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2rac-399/14 — Încasarea datoriei
prima instanţă: T.Culava dosarul nr.2rac-399/14 instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, S.Caitaz ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Mondunivertrans”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Frigoexpres” împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Mondunivertrans” privind încasarea datoriei şi cererea reconvenţională la acţiunea societăţii cu răspundere limitată ,,Mondunivertrans” împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Frigoexpres” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 prin care s-a admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Frigoexpres”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 14 octombrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre de admitere a acţiunii iniţiale şi respingere a acţiunii reconvenţionale, c o n s t a t ă La 04 februarie 2011 SRL ,, Frigoexpres” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,, Mondunivertrans” privind încasarea datoriei.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că în baza contractului de locaţiune nr. 708 din 30 decembrie 2008, încheiat între SRL ,,Frigoexpres”, în calitate de locator şi SRL ,, Mondunivertrans” în calitate de locatar, a transmis în posesie şi folosinţă temporară unitatea de transport de model ,,DAF 105.460 XF”, nr. de înmatriculare ST AP 708, anul fabricării 2007. Potrivit pct. 5.1. al contractului enunţat, plata pentru locaţiunea unităţii de transport, constituie 5 000 lei/lunar, iar achitarea se efectuează nu mai tîrziu de ziua de 31 a fiecărei luni calendaristice. Susţine că potrivit actului de verificare, datoria pîrîtului pentru locaţiunea unităţii de transport constituie suma de 40 163.45 lei.
1 Menţionează că pentru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, la 29 decembrie 2010 s-a adresat pîrîtului cu pretenţia privind achitarea datoriei, însă a rămas fără răspuns. Cere reclamantul încasarea de la SRL ,,Mondunivertrans” în beneficiul SRL ,,Frigoexpres” a sumei de 40 163.45 lei cu titlu de datorie şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3 369 lei. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 30 mai 2011, procesul civil a fost suspendat în temeiul art.261 lit. h) CPC. Prin decizia Curţii de Apel Economice din 07 iulie 2011 a fost admis recursul declarat de SRL ,,Frigoexpres”, casată încheierea din 30 mai 2011, cu remiterea pricinii pentru examinare în fond.
Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 24 ianuarie 2012, cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,,Frigoexpres” împotriva SRL ,,Mondunivertrans” privind încasarea datoriei a fost scoasă de pe rol, în temeiul art. 267 lit. g) CPC. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2012 a fost admis recursul declarat de SRL ,,Frigoexpres”, casată încheierea din 24 ianuarie 2012, cu remiterea pricinii pentru examinare în fond. La 10 iunie 2013 SRL,, Mondunivertrans” a depus acţiune reconvenţională împotriva SRL ,,Frigoexpres” privind încasarea datoriei. În motivarea cererii reconvenţionale a indicat că la 18 septembrie 2008 între SRL ,, Mondunivertrans” şi SRL ,,Frigoexpres” a fost încheiat contractul de arendă nr. 01-18/09/08, potrivit căruia SRL ,, Mondunivertrans” a transmis în arendă SRL ,,Frigoexpres” o încăpere cu suprafaţa de 23,5 m.p.
, la un preţ de 500 lei/lunar. Susţine că Melcanov Maxim fiind administratorul SRL ,, Mondunivertrans” şi fondatorul SRL ,,Frigoexpres”, cu scopul de a obţine profit personal a încheiat diverse contracte nefavorabile cu diverşi agenţii conomici, inclusiv şi cu SRL ,,Frigoexpres”. Astfel, la 24 februarie 2009 Melcanov Maxim a încheiat contractul de arendă nr. 708 fiind transmis în posesie şi folosinţă temporară pe un termen de 3 ani, unitatea de transport de model ,,DAF 105.460 XF”, nr. de înmatriculare ST AP 708, anul fabricării 2007, care aparţine SRL ,,Frigoexpres”, în schimbul unei sume lunare de 5 000 lei. În acest sens, drept confirmare servește transferul sumei de 3 620 euro de către UAB ,,Rikatra” pe contul SRL ,,Frigoexpres”, care potrivit contractului nr. 4-27-V din 24 aprilie 2007, urmau a fi transferaţi pe contul SRL ,,Mondunivertrans”.
Menţionează că potrivit actului de verificare pe perioada 01 ianuarie 2009 şi pînă la 28 martie 2011 datoria pentru arenda automobilului faţă de SRL ,,Frigoexpres” constituie suma de 73 714,28 lei, iar potrivit actului de verificare pe perioada 01 octombrie 2008 şi pînă la 31 decembrie 2010, SRL ,,Frigoexpres” are 2 o datorie faţă de SRL ,,Mondunivertrans” în sumă de 12 500 lei, pentru arendarea oficiului. Mai susţine că potrivit actului de verificare pe perioada 01 ianuarie 2009 şi 28 martie 2011 s-a confirmat datoria debitorială a SRL ,,Frigoexpres” în sumă de 56 756,63 pentru prestarea serviciilor de transport.
Consideră că contractul de arendă nr. 708 din 24 februarie 2009, a fost încheiat în defavoarea SRL ,,Mondunivertrans”, deoarece aceasta din urmă dispunea de suficiente mijloace de transport, iar sumele de bani pentru serviciile de transport de mărfuri intenţional, la indicaţia lui Melcanov Maxim, au fost transferate pe conturile SRL ,,Frigoexpres”, pentru a fi soluţionate şi acoperite unele probleme de ordin financiar. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 14 octombrie 2013 acţiunea iniţială a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul SRL ,,Frigoexpres” în beneficiul SRL,Mondunivertrans” datoria în sumă de 2 141,35 lei şi taxa de stat achitată în sumă de 65 lei, iar în total suma de 2 206,35 lei.
Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de SRL ,,Frigoexpres”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 s-a admis apelul declarat de SRL ,,Frigoexpres”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 14 octombrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,,Frigoexpres” împotriva SRL ,,Mondunivertrans” privind încasarea datoriei. S-a încasat de la SRL ,,Mondunivertrans” în beneficiul SRL ,,Frigoexpres” suma de 40 134 lei cu titlu de datorie , cheltuielile de judecată în mărime de 4 107.90 lei, iar cererea reconvenţională la acţiunea SRL ,,Mondunivertrans” împotriva SRL ,,Frigoexpres” privind încasarea datoriei, s-a respins.
La 16 iunie 2014 SRL ,,Mondunivertrans” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii instanţei de fond. În susţinerea recursului a invocat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, iar hotărîrea instanţei de fond este una legală şi întemeiată. Invocă că instanţa de fond corect a respins acţiunea iniţială şi a admis acţiunea reconvenţională, fiind aplicate prevederile art. art. 572, 875 şi 1398 CC, iar instanţa de apel a dat o apreciere arbitrară probelor din materialele dosarului, acceptînd informaţia de la Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, fapt ce rezultă că pîrîtul, acţionînd cu rea-credinţă, a prezentat o informaţie eronată.
Totodată, hotărîrea instanţei de fond s-a raportat la starea de fapt recunoscută de către ambele părţi ale litigiului apărut şi a actului de verificare, care confirmă datoria pîrîtului-intimat pentru locaţiunea unităţii de transport, ce constituie suma de 3 40 163.45 lei, act necontestat de către intimat şi în care recunoaşte suma de 20 940 lei primită pe contul SRL ,,Frigoexpres”. Consideră că instanţa de apel a înştiinţat în mod legal despre locul, data şi ora şedinţei, însă nu a luat în consideraţie că la examinarea pricinii în ordine de apel lipseşte o parte în proces din motiv de boală, şi depunînd în acest sens la 08 aprilie 2014 cerere de amînare, care însă a fost ignorată, astfel încălcîndui-se un drept garantat de art. 6 CEDO.
Referitor la termenul declarării recursului Colegiul îl consideră în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 09 aprilie 2014 şi expediată părţilor la 17 aprilie 2014, astfel, recursul depus la 16 iunie 2014 a fost declarat în interiorul termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL ,,Mondunivertrans” urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau 4 în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL ,,Mondunivertrans” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art. 130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.
Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL ,,Mondunivertrans”, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Mondunivertrans” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5