2rac-380/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: E. Tverdohleb dosarul nr. 2rac-380/14 instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Societate cu Răspundere Limitată „Deloras”, în pricina civilă la cererea de chemare in judecata depusă de Societatea Comercială „Iurs” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Deloras” cu privire la rezilierea contractului de locaţiune, încasarea datoriei şi clauzei penale şi la cererea reconvenţională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Deloras” împotriva Societăţii Comerciale „Iurs” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea Comercială „Iurs” Societate cu Răspundere Limitată, casată în parte hotărîrea Judecătoriei Briceni din 27 decembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri c o n s t a t ă SC „Iurs” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Deloras” cu privire la rezilierea contractului de locaţiune, încasarea datoriei şi clauzei penale.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că potrivit contractului de locaţiune nr. 16/2011 din 03 octombrie 2011, încheiat între SC „Iurs” SRL şi SRL „Deloras”, părţile, conform p. 2.1, au prevăzut: reclamantul a predat în folosinţa temporară bunul imobil nelocuibil cu suprafaţa de 13 m.p., şi anume spaţiul comercial, situat pe adresa mun. Chişinău, sos. Hînceşti, 60/1, iar pîrîtul SRL „Deloras” a preluat de la reclamantul bunul imobil, obligîndu-se în schimb să achite lunar conform anexei nr. 1 la contract pentru luna octombrie - 12 euro, pentru luna noiembrie - 13 euro, pentru luna decembrie —14 euro, iar din luna ianuarie 2012 pînă la 30 septembrie 2012 - preţul de 15 euro/m.p. Conform p. 2.3, contractul a fost încheiat pe un termen de 5 ani.

Plata pentru chirie, conform anexei la contract, urma a fi achitată cu titlu de avans lunar, dar nu mai tîrziu de data de 5 a lunii curente. Pîrîtul, preluînd bunul, a achitat chiria numai pe o perioadă, însă de la 05 aprilie 2012 şi pînă în prezent nu a achitat suma de 11 932 lei, ce constituie datoria pentru chirie şi serviciile comunale, astfel, încâlcind prevederile pct. 2.1, pct. 4.1, şi pct. 3 din anexa nr. 1 ale contractului. Potrivit pct. 6.2 părţile au prevăzut achitarea unei penalităţi de 0,5% pentru fiecare zi de întîrziere, în cazul în care pîrîtul intenţionat sau din imprudenţă, nu şi-a onorat parţial sau total obligaţiile prevăzute de contract şi anexa la contract. Astfel, penalităţile constituie suma de 3.895,48 lei, şi anume: Consideră reclamantul că în temeiul art. 619 alin. (1) Cod Civil, pîrîtul urmează să achite o penalitate de 11.932 lei, în mărime de 5%.

La data de 08 mai 2012 pîrîtul a expediat în adresa reclamantului o scrisoare, prin care solicită rezilierea contractului de locaţiune, neonorîndu-1 de obligaţiile asumate. Pe lîngă multiplele adresări către pîrît prin intermediul telefonului, a expediat reclamaţia nr. 48/1 din 10.05.2012, prin care a solicitat soluţionarea pe cale amiabilă a problemei apărute şi achitarea datoriilor acumulate, indicînd temeiurile care nu permit rezilierea contractului în condiţiile pe care le impune pîrîtul. Reclamaţia dată a rămas fără răspuns.

Reclamantul solicită: 1) încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său datoria restantă în sumă de 11.932 lei formată în privinţa contractului de locaţiune nr. 16/2011 din 03.10.2011; 2) încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său clauza penală pentru întîrziere a plăţilor în sumă de 3.895 lei; 3) încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său dobînda de întîrziere în rezultatul obligaţilor pecuniare, suma totală constituie 15.827 lei plus, şi cheltuielile de judecată; 4) rezilierea contractului de locaţiune nr. 16/2011 din 03.10.2011 cu obligarea pîrîtului de a preda bunul conform actului de primire – predare. SRL „Deloras” a depus cerere reconvenţională, indicînd că pretenţiile şi afirmaţiile invocate de către SC „Iurs” SRL, precum că în baza contractului de locaţiune din 03 octombrie 2011, prin care s-a transmis un bun imobil în posesia şi folosinţa S.R.L.

„Deloras”, este o încercare disperată de a duce instanţa de judecată în eroare, iar noţiunea de bun imobil este stabilită de lege. Intenţia de a deschide o filială în or. Chişinău a apărut pe motivul, că în sectorul dat la moment nu exista vreun magazin specializat pentru realizarea hainelor pentru copii, produse de către branduri străine şi de calitate. La acel moment directorul SC „Iurs” SRL a propus reclamantului condiţii bune de activitate, şi de aceia au acceptat condiţiile propuse de către reclamant, pînă şi faptul de a achita din contul său construcţia buticului nr. 15. Menţionează că SC „Iurs” SRL a pus la dispoziţia SRL „Deloras” o porţiune de podea 6x3 m. în hol, aflată în incinta centrului comercial „Paluba” pe şos.

Hînceşti, 2 60/1, mun. Chişinău, fără a semna vreun careva act de primire - predare, din lipsa de obiect imobil. Mai apoi, condiţiile SC „Iurs” SRL au fost, ca SRL „Deloras” să achite costul sticlei şi a materialului de plastic în valoarea de 500 euro, ca ulterior să fie instalat buticul nr. 15, care urma să treacă în proprietatea SRL „Deloras", şi în orice moment îl putea strămuta ca bun mobil. Banii au fost predaţi directorului SC „Iurs" SRL şi de aici rezulta propunerea şi acordul directorului SC „Iurs” SRL de a stipula acestea în contractul de locaţiune, anexa nr. 1. Ulterior, SRL „ Deloras” a mai efectuat îmbunătăţiri din bani proprii pentru buna funcţionare şi aranjarea estetică a localului, ce putea permite comercializarea hainelor pentru copii.

Pe lîngă aceasta, a suportat cheltuieli de înregistrare, a achitat „autorizaţia de funcţionare”, „autorizaţia sanitară”, a fost procurat aparat de casă, s- au făcut investiţii în marfă şi în utilaj, au fost angajaţi 2 vînzători – consultanţi. Înainte de a încheia contractul de locaţiune nr. 15 din 03 octombrie 2011, conducerea SC „Iurs” SRL a declarat că nu va mai oferi spaţii altor agenţi economici ce comercializează haine pentru copii, însă, au fost duşi în eroare, pentru că vis-a-vis de ei în acelaşi local, peste 10 zile, a fost aranjat un magazin specializat de haine „Odevaika”, buticul nr. 13. Acest fapt, le-a cauzat pierderi şi lipsa de clienţi, în urma gestionări total greşite şi fără crearea condiţiilor de activitate în centrul comercial „Paluba”.

Din 15 buticuri, în decurs de doar cîteva luni, au plecat 5 agenţi economici, suportînd pierderi, iar bunurile achitate de ei au rămas în proprietatea SC „Iurs” SRL, care cu ajutorul paznicilor, legal i-au dat afară şi au sechestrat bunurile. Toate acestea au fost generate din cauza că SC „Iurs” SRL, fără a ţine cont de faptul lipsei de căldură în timp de iarnă, calcula şi prezenta facturi la căldură şi servicii, iar paznici puteau închide uşa de la intrare la dorinţa, fără a respecta graficul stabilit. Acest fapt a afectat posibilitatea de a continua activitatea, intrînd în incapacitatea de plata, din lipsa de clienţi. Prin convorbire telefonică, au intenţionat la rezilierea contractului de locaţiune în viitorul apropiat, dacă condiţiile nu se vor schimba, însă, au primit refuz pe motivul că sunt obligaţi să stea timp de 3 ani sau să aducă alţi clienţi în loc.

La data de 27.04.2012, conducîndu-se de legislaţia în vigoare şi p. 5.2 al contractului de locaţiune, SRL „Deloras” a depus în prealabil somaţie, prin care au solicitat de la SC „Iurs” SRL rezilierea contractului de locaţiune, aşteptînd răspuns oficial, fără a întrerupe activitatea de vînzare. La data de 08.05.2012 reclamantul - pîrîtul a stopat activitatea lor cu întocmirea unui proces - verbal. La data de 10.05.2012 reclamantul - pîrîtul repetat a împiedicat lor de a intra în spaţiul închiriat, a întocmit proces - verbal şi a chemat 3 poliţia, în aşa mod pîrîtul -reclamantul a fost lipsit real de dreptul de posesie, de folosinţă asupra spaţiului închiriat, la dreptul de proprietate asupra buticului şi bunurilor ce le aparţineau.

Astfel, din data de 08.05.2012 SRL „Deloras” a încetat activitatea sa pe adresa mun. Chişinău, şos. Hînceşti, 60/1, forţată de către SC „Iurs" SRL înştiinţările lor prin reclamaţiile din 24.04.2012 şi 08.05.2012, unde a fost invitat reprezentantul SC „Iurs" S.R.L., pentru a întocmi un act de primire - predare a podelei, au rămas fără atenţie. Invocă că SC „Iurs” SRL cere încasarea de la ei a sumelor băneşti, pentru servicii ce nu au fost prestate, prezentînd calculul total eronat, şi anexa nr. 1 la Contract cu plata ce constituie 15 euro/m.p.

Astfel, SC „Iurs” SRL a ignorat şi a ascuns de instanţa de judecată înţelegerile dintre părţi prin Acordul adiţional din 01 aprilie 2012, prin care a fost stabilită plata de arendă în sumă de 10 euro pentru un metru pătrat pentru perioada 01 aprilie 2012 pînă la 31 decembrie 2012. Pîrîtul-reclamantul solicită de a încasa de la SC „Iurs” SRL în beneficul său: 1) daunele financiare în sumă de 26.840 lei, şi 500 euro sau lei la cursul BNM la zi; 2) prejudiciu moral în sumă de 15.000 lei; şi 3) taxa de stat achitată şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei Briceni din 27 decembrie 2013 acţiunea iniţială a fost admisă parţial. S-a rezolvit contractul de locaţiune nr. 16/2011 din 03 octombrie 2011 încheiat între SC „Iurs” SRL şi SRL „Deloras”.

În rest acţiunea iniţială a fost respinsă. Acţiunea reconvenţională a fost admisă în parte, s-a încasat din contul SC „Iurs” SRL în beneficiul SRL „Deloras” întru achitarea daunei financiare - 26.840 lei, taxa de stat achitată la înaintarea acţiunii - 1.500 lei. În rest acţiunea reconvenţională a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SC „Iurs” SRL a depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014 a fost admis apelul declarat de SC „Iurs” SRL, cu casarea în parte a hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri după cum urmează: s-a încasat de la SRL „Deloras” în beneficiul SC „Iurs” SRL datoria – 11 932 lei; clauza penală – 3895,48 lei; dobînda – 15 827 lei; cheltuieli de judecată – 3503 lei.

Acţiunea reconvenţională a fost respinsă. În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La emiterea deciziei instanţa de apel a constatat că la data de 03 octombrie 2011 între SC „Iurs” SRL şi SRL „Deloras” a fost încheiat contract de locaţiune nr. 16/2011, prin care SC „Iurs” SRL a predat SRL „Deloras” în folosinţă temporară bunul imobil nelocuibil cu suprafaţa de 13 m.p., situat în mun. Chişinău, sos. Hînceşti, 60/1 . Conform pct. 2.1 al contractului, locatorul predă în posesia şi folosinţă temporară „încăperea” cu suprafaţa de 13 m.p., indicată în pct. 1.4 a contractului, iar 4 locatarul se obligă să o folosească conform condiţiilor contractului şi la timp să achite plata stabilită la art. 4 prezentului contract.

Potrivit punctului 3 al contractul de locaţiune nr. 16/2011 din 03 octombrie 2011 urmează că contractul este încheiat pe un termen de 5 ani din momentul intrării în vigoare a contractului. Conform pct. 2.2, contractul intră în vigoare din momentul semnării lui de către ambele părţi. Conform pct. 5 al Acordului privind stabilirea şi achitarea chiriei în baza contractului de locaţiune nr. 16/11 din 03 octombrie 2011, anexa nr. 1, Contractul întră în vigoare la 15 octombrie 2011. Conform art. 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Conform art. 572 alin. (1,2) Cod civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii.

Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Conform art. 619 Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul în care creditorul poate cere în alt temei juridic dobînzi mai mari, ele vor trebui plătite. Nu se exclude invocarea dreptului privind repararea unui alt prejudiciu.

Dobînzile de întîrziere nu se aplică la dobînzi. Conform art. 875 Cod civil, prin contractul de locaţiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă temporară sau în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie. Conform art. 886 alin. (1) Cod civil, plata chiriei poate fi efectuată integral la expirarea termenului stabilit în contractul de locaţiune. Dacă plata chiriei este stabilită pentru anumite perioade, ea trebuie efectuată la expirarea lor. Conform art. 887 alin. (1) Cod civil, ) Cuantumul chiriei poate fi modificat prin acordul părţilor. Locatorul poate cere modificarea chiriei numai o dată în an şi numai în cazul în care condiţiile economice fac ca neajustarea să fie inechitabilă.

Conform art. 906 Cod civil, Locatorul este în drept să ceară rezilierea contractului dacă locatarul: a) nu foloseşte bunul închiriat la destinaţie sau în conformitate cu prevederile contractului; b) admite intenţionat sau din culpă înrăutăţirea stării bunului ori creează un pericol real pentru o asemenea înrăutăţire; c) nu plăteşte chiria pe parcursul a 3 luni după expirarea termenului de plată dacă în contract nu este prevăzut altfel; d) încheie un contract de sublocaţiune fără acordul 5 locatorului. Legea sau contractul pot prevedea şi alte motive de reziliere a contractului de locaţiune din iniţiativa locatorului. Raportînd prevederile normelor suscitate la speţa dată, instanţa de apel a relevat că instanţa de fond neîntemeiat şi eronat a adoptat soluţia de a admitere parţială a acţiunii SC „Iurs” SRL şi de a admite parţială a cererii reconvenţionale depusă de S.R.L.

„Deloras”. Or, în concordanţă cu materialele cauzei, Colegiul civil a instanţei de apel a constatat că părţile litigante prin consimţămîntul liber exprimat au încheiat la data de 03 octombrie 2011 contractul de locaţiune nr. 16/2011, prin care apelantul SC „Iurs” SRL a predat intimatului SRL „Deloras” în folosinţă temporară bunul imobil nelocuibil cu suprafaţa de 13 m.p., situat în mun. Chişinău, sos. Hînceşti, 60/1. Ulterior, părţile au încheiat un acord adiţional la Contractul de locaţiune, cu indicaţia anexei nr. 1, unde au stabilit modul şi condiţiile de achitare a chiriei. Astfel, coraborînd materialele dosarului la prevederile normelor de drept suscitate, instanţa de apel a relevat că actele nominalizate sunt perfect legale, producînd astfel efectele juridice prevăzute în clauzele contractuale în modul prescris de lege în acest sens.

Prin urmare, instanţa de fond nejustificat a respins pretenţiile SC,,Iurs,” SRL privind încasarea datoriei pentru chirie, a dobînzii de întîrziere şi a penalităţii. Astfel, instanţa de apel a considerat întemeiate pretenţiile SC,,Iurs” SRL în acest capăt de cerere, dispunînd încasarea de la SRL „Deloras” în beneficiul lui SC „Iurs” SRL datoria - 11932 lei; clauza penală - 3895,48 lei; dobînda - 15827 lei. Distinct de cele enunţate, instanţa de apel a considerat întemeiată şi legală soluţia instanţei de fond privind rezolvirea-rezilierea contratului de locaţiune din 03 octombrie.2011. Or, aplicînd prevederile art. 906 alin. (2) lit.c) CC la speţa data , locatorul este în drept să ceară rezilierea contractului dacă locatarul: nu plăteşte chiria pe parcursul a 3 luni după expirarea termenului de plată dacă în contract nu este prevăzut altfel, fapt confirmat, prim materialele dosarului atît în instanţa de fond cît şi în instanţa de apel.

În opinia instanţei de apel, instanţa de fond eronat şi neîntemeiat a concluzionat în hotărîrea contestată faptul că valabilitatea contractului de locaţiune încheiat de către părţile litigante ar fi afectată de nulitate, datorită faptului că între părţi nu ar fi fost încheiat un act de predare-preluare şi astfel s-ar fi instituit situaţia unei prestaţii imposibile.

Instanţa de apel, în acest sens a explicat că la speţa dată nu poate fi prezumată o condiţionare a valabilităţii contractului de locaţiune prin încheierea unui act de predare-preluare, or, această formalitate decade prin însăşi faptul posibilităţii reale de a executa prestaţia, ceea ce se confirmă prin materialele cauzei şi declaraţiile făcute de către părţi, atît în instanţa de fond cît şi în instanţa de apel or, însăşi 6 pîrîtul-intimat în cererea reconvenţională recunoaşte că reclamantul-apelant a pus la dispoziţia primului o porţiune de podea 6 x 2 metri în hol, care se afla în incinta centrului comercial „Paloba” şos Hînceşti 60/1 mun. Chişinău.

Mai mult ca atît, pîrîtul-intimat, nici în instanţa de fond nici în instanţa de apel, nu a prezentat probe care ar confirma declaraţiile sale, precum că dînsul nu ar fi dispus de bunul închiriat sau a-r fi fost create piedici reale în realizarea atributelor de posesie şi folosinţă a acestui bun, fapt recunoscut de către acesta şi în referinţa înaintată împotriva apelului.

Cu referire la pretenţiile cererii reconvenţionale privind încasarea din contul SC „Iurs” SRL a cheltuielilor de construcţie şi amplasare a buticului în incinta centrului comercial, instanţa de apel le-a considerat neîntemeiate şi necesar a fi respinse integral, or, pîrîtul-intimat SRL „Deloras”, încheind contractul de locaţiune şi acordul adiţional cu SC „Iurs” SRL şi-a asumat obligaţia de a construi buticul dat, inclusiv şi prin faptul că acesta este proprietatea SRL „Deloras”, care reprezintă o construcţie demontabilă, aparat de casă, manechine şi alte bunuri mobile care pot fi strămutate şi au fost transportate la sediul intimatului.

În contextul celor enunţate, Colegiul civil al instanţei de apel a considerat întemeiată concluzia instanţei de fond privind respingerea cerinţei pîrîtului-intimat SRL „Deloras” cu privire la încasarea prejudiciului moral dat fiind faptul că, în lumina prevederilor art. 1398, 1422, 1423 CC, în speţa dată, în cadrul relaţiilor contractuale între părţile litigante, legea nu prevede în mod imperativ şi expres apariţia daunelor morale şi posibilitatea reparării prejudiciului moral şi nu se conturează nici pretinderea lezării drepturilor personale-nepatrimoniale a părţilor în urma raporturilor contractuale. Instanţa de apel, în temeiul art. 94 alin. (1) CPC, a considerat necesar a admite pretenţia SC „Iurs” SRL privind încasarea cheltuielilor de judecată din contul SRL „Deloras”.

SRL „Deloras” a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotătîrîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a menţionat că instanţa de apel în procesul examinării cauzei nu a supus cadrului legal toate pretenţiile, nu a cercetat probele prezentate în dosar. A admis calculul eronat prezentat de SC „Iurs” SRL şi a încasat sumei ce nu au suport juridic şi pentru care nu au fost prestate servicii. Instanţa de apel a ignorat actele probatorii prezentate de SRL „Deloras”, unde sunt stipulate cu totul alte condiţii de activitate şi plata chiriei, care au fost ascunse de intimat în procesul de judecată.

Intimatul a prezentat un calcul eronat şi instanţa de apel greşit a încasat dobînzi şi penalităţi. 7 Invocă că intimatul a falsificat şi a înlocuit unele file a contractului ce vizează termenul de predare a încăperii la p. 3.1.1 şi durata contractului la p. 2.3, în acest sens anexînd varianta originală a contractului de locaţiune cu ştampilele ambelor părţi pe fiecare filă. Indică că intimatul din start a exprimat rea-voinţă şi nu a dorit să semneze actul de predare-primire a încăperii pe care trebuia să o instaleze i să o transmită în folosinţă din cauza nerespectării termenului negociat. Iar contractul de locaţiune (în original) şi anume p. 3.1.1 prevede că pînă la 20 septembrie 2011, încăperea trebuia transmisă î posesia şi folosinţa SRL „Deloras”, pentru a începe amenajarea, pînă a iniţia activitatea.

În aşa fel, instanţa de apel, nu a dat apreciere acţiunilor de neonorare a obligaţiunilor contractuale de către intimat prin nesemnarea de către ultimul a actului de predare-primire şi neoferirea încăperii în termenul stabilit. Mai indică recurentul că în procesul de judecată SC „Iurs” SRL a ascuns, iar instanţa de apel a ignorat precăutarea Acordului adiţional prezentat de SRL „Deloras”, iar acest fapt a condus la apariţia unor sume de bani inventare şi cerute pentru servicii ce nu au fost prestate. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Deloras” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. 8 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Deloras” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Deloras” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 9